Elena Coroi, o româncă stabilită în Italia, a împărtășit cu sinceritate povestea ei despre provocările întâmpinate în căutarea unui loc de muncă decent, departe de țară.
Plecată din România cu scopul de a asigura un trai mai bun familiei sale, Elena a traversat un drum plin de dificultăți și umilințe, dar a reușit să își construiască o viață mai bună în Italia, arată Gândul.ro.
Într-o relatare emoționantă, Elena a descris începuturile sale dificile la Palermo, unde a fost angajată pentru a curăța un „palat” impunător. „În Italia mi-am început activitatea la Palermo, nu știam să vorbesc italiana, eram plătită cu 500 de euro și aveam un palat de casă de curățat căci lucram pentru contesa Ana, care mă chema „servitoare” și nu pe nume. „Palatul” avea trei etaje cu balcoane de jur împrejur, eu trebuia dimineața să șterg praful și de pe frunzele plantelor.
Trebuia să stau drepți lângă masă când ele mâncau, ca să le servesc, trebuia să spăl lenjeria intimă la mână, trebuia să curăț movile întregi de obiecte de argint, că mi se întorceau mațele de la mirosul soluției de curățat.
Mâncare puțină, căci acasă la mine trăiam cu cartofi, așa spunea fata contesei. Așteptam seara, ca să iau câte o bucată de pâine de unde o aruncau și să o mănânc sub cearșaf, cu lacrimi,” își amintește ea, relatând cum a suferit din cauza mâncării insuficiente și a tratamentului umilitor din partea angajatorilor.
Elena a decis să își caute alt loc de muncă după această experiență neplăcută. „Mi-am adunat forțele și curajul și am plecat la alt loc de muncă,” spune ea. Noua experiență a implicat lucrul cu o familie cu nevoi speciale, ceea ce a adus noi provocări. „Aveam trei persoane, una pe picioare, una jumătate moartă, dar cu gura mare, și altă persoană în căruț,” descrie Elena, explicând dificultățile întâmpinate în gestionarea acestor sarcini. Deși au fost momente dificile, cum ar fi prima ieșire liberă care a făcut-o să se simtă amețită și slăbită, Elena a găsit puterea să continue.
După aceste dificultăți, Elena a găsit un loc de muncă mai stabil și mai bine plătit într-un hotel de 5 stele în Corvara. „Am lucrat 5 ani la Corvara într-un hotel de 5 stele. Muncă multă, dar altă viață, alți bani, alți oameni,” spune ea, evidențiind cum schimbarea locului de muncă a adus o îmbunătățire semnificativă a condițiilor sale de viață.
În ciuda succesului obținut, Elena subliniază că nu a uitat niciodată că este „musafir” în Italia și nu „cetățean italian.” Ea afirmă că, deși a reușit să își construiască o viață mai bună în Italia, sentimentul de străinătate și dorul de casă rămân constante. „Cine spune că nu se mai întoarce în România, că nu vrea să mai audă, că aici e casa lui și viața sa viitoare se amăgește,” spune Elena, exprimându-și convingerea că niciun străin nu va fi vreodată complet integrat într-o țară străină.
În încheiere, Elena oferă un mesaj de încurajare pentru cei care se confruntă cu dificultăți similare. „Nu vă lăsați călcate în picioare de nimeni, spuneți, vorbiți, cereți, încercați schimbările fără frică!” Îndemnul ei este clar: să nu se lase nimeni intimidat sau abuzat, ci să aibă curajul de a cere ceea ce merită. „Suntem singure prin lume, nu are cine ne spune o vorbă bună, o mângâiere, suntem prezente zilnic alături de oameni bătrâni și bolnavi, expuse și noi la orice boală,” subliniază ea, făcând apel la solidaritate și sprijin între cei care muncesc în străinătate.
Elena Coroi își încheie povestea cu reflecții asupra experienței sale, recunoscând că, deși a avut multe dificultăți, a reușit să găsească un loc de muncă stabil și respectuos.
ce prosteala...intoarce-te in Romania ca afara te pune... Vezi tot