Unii români care locuiau în orașe, la bloc, au renunțat la acest mod de viață și s-au mutat la țară. Cei care visează să facă această schimbare la rândul lor, într-o zi, nu sunt puțini.
Viața la țară nu este atât de idilică precum pare când ne imaginăm ce ar aduce nou.
O tânără care a sărbătorit recent un an de la mutarea în mediul rural alături de partenerul său a făcut un bilanț, referindu-se și la muncă sau la momentele mai puțin ușoare peste care au trecut împreună.
Potrivit relatării tinerei, munca și efortul depus i-au depășit așteptările.
"La mulți ani nouă!! Am împlinit 1 an de mutat la țară…și încă ce an a fost!
Ca orice orășean veritabil, trăiam cu impresia că după ce ne mutăm la sat, viața va fi brusc mai liniștită, mai ușoară, mai domoală…acum râd de mine că aveam ideea asta. Primul an aici a fost unul din cei mai grei ani din viață noastră și asta pentru că am muncit, ne-am stresat și ne-am epuizat fizic mai mult decât oricând.
Nu mi-am imaginat câtă muncă e să aranjezi fiecare petic de pământ, începând de la semănat iarbă, calculat și vizualizat unde pui florile, unde faci căile de acces, ce culori alegi că atunci când înfloresc să arate uniform și elegant și multe altele. Câtă muncă e să faci o amărâtă de alee spre foișor (pentru care ai muncit 1 lună zi de zi să îl faci), câte roabe ai de cărat și infinitele momente de dat la lopată să le încarci. Să ne înțelegem, amândoi suntem oameni obișnuiți cu muncă fizică, sportul, stresul și greutățile, dar că perioada asta nu a fost nimic!"
Aceasta s-a referit și la momentele de bucurie și satisfacția pe care o oferă culesul primelor roade din grădina în care au muncit.
"Am muncit 7 zile din 7, fără oprire, fără weekenduri de pauză, fără concedii. Am hotărât că mai bine tragem tare să terminăm cât de repede totul, decât să arate neterminat încă 5 ani. Pe mine mă stresează să știu că mai este treabă de făcut, nu mă pot “decupla” să mă odihnesc. Mintea mea mereu gândește, organizează, curată, pune flori etc până e gata tot.
Am vrut să avem și livada și grădina și foișor și hala soțului și toate camerele gata și de toate, cât de repede. Le-am făcut toate, dar cu un consum psihic și fizic imens.
Toate eforturile și tot stresul au fost și sunt compensate peste măsură de momentele de bucurie că ai mai terminat ceva, bucuria să te trezești în liniște, momentele în care culegi primele roade din grădina ta și clipele în care îți dai seama că în sfârșit fiecare pauză de muncă o petreci afară, la aer, nu într-un apartament."
Aceasta a concluzionat că nu regretă decizia și nu s-ar întoarce niciodată la oraș.
"Suntem 90% gata cu toate, mai avem câte ceva de făcut, dar tot ce a fost mai greu a trecut. Răsuflăm ușurați, acum putem începe să ne bucurăm cu adevărat de viața asta.
Mă bucur enorm că am făcut pasul acesta, nu m-aș întoarce în oraș nici plătită! Când merg la cumpărături în Cluj, mă lovesc de aglomerație, poluare, oameni nervoși, betoane și nefericire. Abia aștept să ajung înapoi la căsuța noastră și de câte ori întru pe poartă mă simt de parcă am călcat în rai. Aici mă așteaptă tot ce mi-am dorit să am de atâția ani și știu că absolut tot efortul a meritat din plin!
În concluzie, că sfat din partea unei familii tinere mutate la țară, vă spun cu mâna pe inimă că merită fiecare efort și fiecare moment greu! Fericire și libertate ca aici nu știu unde se mai găsește și cred cu adevărat că veșnicia s-a născut și va exista mereu la sat", a scris aceasta pe pagina Orășeni la țară.
Cam tras putin de par articolul... Vezi tot