Anunțat cu mare fast, încă de acum opt ani, proiectul care ar fi trebuit să scoată orașul minier Anina (Caraș-Severin) din sărăcie nu este gata nici astăzi. Nepriceperea, lipsa de interes, natura potrivnică și pandemia sunt invocate ca și cauze ale eșecului pentru ceea ce ar fi trebuit să fie cel mai mare muzeu al mineritului din România, cu inaugurarea programată încă din 2020.
Povestea începe în 2016, când Primăria Anina a obținut o finanțare de 15.193.231 lei, din care 12.649.149 lei reprezintă contribuția UE, iar 2.544.082 lei contribuția națională, pentru restaurarea, conservarea și punerea în valoare a Ansamblului Puțului I din Anina și transformarea lui în cel mai mare muzeu al mineritului din România.
Proiectul trebuia să se desfășoare pe o perioadă de 48 de luni, între 11.02.2016 și 10.02.2020, dar lucrările au întârziat și au început exact în anul în care ar fi trebuit să fie finalizate.
Prelungirile proiectului au continuat una după alta până în 31 decembrie 2023, când nu a mai fost posibil acest lucru și reprezentanții ADR Vest i-au anunțat pe cei de la Primăria Anina că vor pierde banii necheltuiți. Dar chiar și în ultimul ceas s-a mai găsit o soluție.
"Finanțarea s-a terminat la sfârșitul anului trecut, dar proiectul nu s-a finalizat încă. A rămas o sumă de vreo patru milioane de lei neconsumată. Acum două săptămâni am fost la ADR și vom primi acești bani din următorul ciclu financiar, în luna mai, cu condiția să finalizăm proiectul până la sfârșitul acestui an", spune Daniel Danu, viceprimarul Aninei, care are și atribuții de primar, după ce edilul șef a fost găsit incompatibil de ANI și a fost demis la începutul anului 2021.
Viceprimarul afirmă că el a ajuns în conducerea administrației locale în 2020 și nu poate da explicații pentru ceea ce s-a întâmplat până atunci. Susține că lucrările au întârziat pentru că a fost foarte greu să se găsească un constructor capabil să ducă la capăt restaurarea unui monument de clasa A, așa cum este clasat Puțul 1 de la Anina.
"A fost și pandemie, când nu s-a lucrat. Lucrările au început în 2020 și atunci au fost alunecări de teren acolo. Deci s-a pierdut foarte mult timp cu pământul care s-a scos acolo, dintre clădiri și pereți căzuți. Au fost niște lucrări care nu au fost prevăzute și a trebuit să se facă dispoziții de șantier pentru toate. Aprobările au venit greu, fiind monument de clasa A, au fost necesare aprobări și de la Ministerul Culturii. Au durat șase luni. O perioadă nu am avut constructori. La lucrările de monumente de clasă A, nu poate să lucreze oricine. Trebuie să aibă experiență. Când am venit eu în 2020, construcția era deja începută", povestește viceprimarul.
Dar muzeul nu poate fi vizitat nici în 2024 și există șanse mari ca turiștii să nu-i poată trece pragul nici măcar în 2025.
"Finanțarea rămasă o vom primi 100%. Noi trebuie să finalizăm ceea ce am propus inițial în prima fază a acestui proiect, până la sfârșitul anului. Așa va fi prevăzut în noul contract. Eu cred că se poate, deoarece până acum s-au realizat cam 70% din lucrările mari. Acum sunt lucrări mai bine plătite, dar mai ușor de realizat: instalații electrice, instalații sanitare de montat, niște geamuri, acoperișul de finalizat. Pentru a deveni muzeu, așa cum ne-am propus, va mai dura ceva timp. În prima finanțare, s-au reabilitat clădirile și s-au pus în siguranță. Următorul pas este să facem dotările, care nu au fost incluse în primul proiect și pe care le vom realiza din fonduri proprii. Avem deja un împrumut contractat în acest scop. După aceea, ne-am propus să facem o coborâre, să instalăm un lift care să urce într-o zonă de belvedere și să coboare vreo 30-40 de metri. Am găsit o galerie prin care se iasă, dar acesta va fi un alt proiect", spune Daniel Danu.
Cu alte cuvinte, mai sunt necesare încă două finanțări pentru ca mina din Anina să poată deveni muzeu. Una pentru dotări este sigură și va veni din împrumutul pe care îl va lua Primăria Anina, iar cea de-a doua nici măcar nu a fost identificată.
Și când vine vorba de dotări, una dintre atracțiile principale este motorul despre care se spune că ar fi geamănul motorului de pe Titanic.
În 1911, în mina de la Anina, a fost montat un motor cu aburi impresionant, construit de cei mai iscusiți ingineri. Cu o greutate de peste zece tone, motorul era o adevărată bijuterie a tehnologiei pentru acele vremuri, iar legenda spune că ar fi „fratele geamăn” al motorului de pe Titanic.
Mina de la Anina a fost cea mai adâncă mină de huilă din țară și cel mai adânc puț de huilă din întreaga Europă. Minerii care au lucrat în subteran își amintesc și astăzi duduitul motorului folosit la extragerea huilei. Din păcate, din 2007, de când mina a fost închisă, hoții de fier vechi au furat mai multe piese din motor. Acest fapt a dus la degradarea sa.
Pentru turiștii care ar veni la muzeul din Anina există și povești impresionante. Mina a fost închisă în 2007, după o explozie puternică în subteran care a dus la moartea a șapte oameni și rănirea gravă a altor cinci.
Un alt moment dramatic, uitat în zilele noastre, este marcat la Anina de un monument imens, în cimitirul Sigismund și altul în cel de la Celnic. Cel mai mare accident minier din Europa de Est s-a produs la Anina în 1920, când au murit 217 mineri.
La 7 iunie 1920, în Anina, a avut loc una dintre cele mai mari tragedii minerești din Europa secolului XX, în urma exploziei unor depozite subterane de material explozibil. Numele minerilor morți sunt cioplite în piatra celor două monumente ridicate în cimitirele Sigismund și Celnic, unde au fost depuși în gropi comune cei stinși.
La baza tragediei ar fi stat hotărârea Comisiei Militare de Supraveghere a Minelor din Transilvania de a trimite la Anina produse explozive confiscate de la trupele lui Bela Kun, pentru a fi folosite în subteran. Acestea erau alterate, prost conservate și nu îndeplineau standardele necesare. Prin urmare, în depozitul subteran erau 3.234 kg de exploziv, care s-au aprins singure și au explodat.
Au făcut tara praf! Vezi tot