Alexandru Ioan Cuza s-a nascut la 20 martie 1820, la Barlad, si a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania.
Practic, 24 ianuarie 1859, data la care s-au unit Moldova si Tara Romaneasca sub Alexandru Ioan Cuza, a provocat largi dezbateri in randul politicienilor epocii.
Unirea Principatelor sub Cuza a insufletit iarmaroacele si a crescut probabil vanzarile in carciumile satesti din Moldova si Muntenia sau in saloanele exclusiviste din Iasi si Bucuresti.
E greu de inteles cum liberalii, conservatorii si radicalii din Principatele Romanesti au cazut de acord asupra novicelui politician Cuza, cert este ca momentul a ramas in istorie.
Dar cine este Alexandru Ioan Cuza?
Cuza provine dintr-o familie de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pamant in judetul Falciu) si al Sultanei (sau Soltana), membra a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru Ioan Cuza a primit o educatie europeana, devenind ofiter in armata moldoveneasca si ajungand la rangul de colonel. S-a casatorit cu Elena Rosetti in 1844.
Cuza a participat activ la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova si la lupta pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 si al Tarii Romanesti, infaptuindu-se astfel unirea celor doua tari romane.
Devenit domnitor, Cuza a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasterea unirii de catre puterea suverana si puterile garante si apoi pentru desavarsirea unirii Principatelor Romane pe calea infaptuirii unitatii constitutionale si administrative, care s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova si Tara Romaneasca au format un stat unitar, adoptand oficial, in 1862, numele de Romania, cu capitala la Bucuresti, cu o singura adunare si un singur guvern.
Cuza este cunoscut in istorie si pentru reformele sale. Dupa realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza si colaboratorul sau cel mai apropiat, Mihail Kogalniceanu (ministru, apoi prim-ministru al Romaniei), initiaza importante reforme interne: secularizarea averilor manastiresti (1863), reforma agrara (1864) sau reforma invatamantului (1864). Toate au stat la baza Romaniei moderne.
Cuza a fost obligat sa abdice in anul 1866 de catre o larga coalitie a partidelor vremii, denumita si Monstruoasa Coalitie, din cauza orientarilor politice diferite ale membrilor sai, care au reactionat astfel fata de manifestarile autoritare ale domnitorului.
Este stiut faptul ca, dupa abdicarea silita din noaptea de 11 februarie 1866, Cuza a plecat in Apus, refuzand orice interventie diplomatica de a-l ajuta sa-si recapete tronul.