Armata Europei. Cât de fezabilă este desprinderea statelor UE de NATO

În contextul negocierilor inițiate de către Donald Trump, în vederea restabilirii păcii în Ucraina, Volodimir Zelenski a cerut oficialilor europeni să-și creeze propria armată. Astfel, oficialul de la Kiev speră că europenii vor putea acționa independent de acordul Washingtonului și că Ucraina se va putea baza pe mai mult sprijin din partea statelor membre ale UE.

Solicitarea lui Volodimir Zelenski a avut loc într-un moment în care administrația americană și cea europeană întâmpină tensiuni, cel puțin din punct de vedere ideologic. La Conferința pentru Securitate de la Munchen, vicepreședintele JD Vance a criticat liderii UE pentru îndepărtarea de valorile democratice. El a făcut referire inclusiv la alegerile prezidențiale din România, despre care Vance crede că au fost anulate la presiunea vecinilor europeni.

Discursul oficialului american conservator a provocat reacții ostile din partea liderilor europeni progresiști și astfel, ideea creării unei armate proprii a Uniunii Europene a fost reaprinsă, în presa internațională. De asemenea, luni, 17 februarie, lideri din mai multe state ale UE au convocat la Paris un Summit.

În ceea ce privește „Armata UE", cât de necesar și de fezabil este un astfel de proiect? Ziare.com a discutat pe marginea acestui subiect cu Ion Petrescu - analist militar, colonel în rezervă și Dan Dungaciu, sociolog, analist de politică externă, profesor și cercetător în cadrul Academiei Române.

Armata Europei, „o iluzie promovată constant de Franța”

Colonelul în rezervă Ion Petrescu susține că statele membre ale Uniunii Europene nu au forța necesară pentru a-și crea și gestiona propria armată. Astfel, menținerea parteneriatului cu SUA este obligatorie.

„Din perspectivă realistă, strict militară, o armată a Uniunii Europene este acum o iluzie. Fără aportul logistic al armatei SUA, unitățile europene nu ar avea capacitatea ipoteticei confruntări cu colosul militar european răsăritean.

Niciunul dintre statele democratice europene nu ar fi încântat să finanțeze unități aparte pentru NATO și pe altele, pentru Uniunea Europeană. Este o iluzie promovată constant de Franța, dintr-un orgoliu explicabil istoric și reiterată de președintele ucrainean, în virtutea interesului național de eliberare, cu orice preț, a teritoriului ocupat de trupele ruse agresoare. Armata UE este expresia încremenirii într-un proiect vetust al celor care optează doar pentru o soluție ‘manu militari’ în Ucraina, dar nu au susținerea opiniei publice europene”, a precizat analistul militar.

„Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii nu este un moft al unei epoci apuse, ci o necesitate”

Europa nu poate renunța la un parteneriat atât de puternic precum cel cu SUA, concretizat în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), consolidat în atâtea decenii, avertizează Ion Petrescu.

„Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii nu este un moft al unei epoci apuse, ci o necesitate și în actualul deceniu. Solid, validat de relația excepțională dintre Forțele Armate Române și Forțele Armate ale SUA, sigilat de prietenii reale între ofițeri români și americani, Parteneriatul rămâne o garanție publică a cooperării strategice, a colaborării complexe dintre superputerea lumii și o țară aliată a cărei loialitate față de principiile reflectate de Statuia Libertății, de peste Ocean, nu a fost nicicând contestată.

Administrația Trump girează doar o etapă din dezvoltarea Parteneriatului Strategic cu România. La nivelul relațiilor dintre Pentagon / Departamentul Apărării și Ministerul Român al Apărării, dintre Comitetul Întrunit al Șefilor de State Majore din armata americană și Statul Major al Apărării României, dialogul constant este și va fi marcat de respect reciproc real, de recunoașterea firească a diferenței specifice și de utilizare a potențialului existent de susținere reciprocă, conform celor convenite la nivel înalt”, a precizat Petrescu.

„SUA au nevoie de aportul României și se bazează pe țara noastră, în multe privințe”

România are un rol important în cadrul NATO, aspect ce nu poate fi trecut cu vederea de către președintele Donald Trump, avertizează analistul militar.

„În arealul geopolitic sud-est european, Statele Unite ale Americii au nevoie de aportul României și se bazează pe țara noastră, în multe privințe.

Vrând-nevrând, Trump va ține cont de comanda substanțială pe care România a făcut-o pentru a achiziționa un număr semnificativ de avioane F-35, pentru Forțele Aeriene Române. Pe plan militar, România contează și va continua să fie relevantă în ecuația defensivă strategică a comunității transatlantice la granița sa de est”, a mai punctat colonelul în rezervă.

România, parte a Flancului Estic NATO, alături de Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria și Bulgaria

România, din calitatea de stat parte a Flancului Estic NATO, poate juca un rol mult mai important la nivel regional și chiar european.

„Depinde de consolidarea parcursului democratic, după alegerile prezidențiale din luna mai 2025. România poate face multe pentru NATO, după cum și Alianța a dovedit un grad înalt, eficient de cooperare militară cu România.

Țara noastră asigură defensiva litoralului său și controlul naval al apelor sale maritime în Marea Neagră. În cooperare cu nave militare specializate din Bulgaria, Turcia și Marea Britanie, nave militare românești vor demina arealul vestic al apelor Mării Negre”, a mai punctat Ion Petrescu, pentru Ziare.com.

Limba de comandă, printre obstacole

Nici sociologul Dan Dungaciu nu crede că înființarea unei armate a Uniunii Europene poate fi un proiect realist, fezabil. O astfel de inițiativă se poate lovi de mai multe piedici.

„Când s-a vorbit pentru prima dacă, cu decenii în urmă, despre armata europeană au fost două întrebări majore: 1. În ce limbă se va da comanda? 2. Cine e dispus să moară pentru Europa? Aceste întrebări, din perspectiva antropologico-sociologică, nu au legătură nemijlocită cu practica de securitate imediată”, a precizat analistul de politică externă.

Dacă UE și-ar face propria armată, ar trebui să stabilească în primul rând limba oficială în care se va da comanda, o limbă pe care toți cei implicați să o cunoască suficient de bine.

„Chestiunea cu limba în care dai comanda, pare frivolă, dar tehnic, e foarte importantă. Deci în limba engleză, a ‘dușmanilor americani?’, ‘limba lui Donald Trump?’. Toți trebuie să înțeleagă. Vă reamintesc, diferența majoră între o armată europeană și armatele NATO este că NATO nu are armată. NATO are armate naționale, care se duc pe front, cu uniforma națională, cu drapelul național, care dau ordine în limba națională, iar ofițerii discută cu alți ofițeri în limba engleză.

Dar într-o armată europeană, cu soldați cu uniformă europeană, cineva trebuie să le vorbească soldaților, în același timp. Cât de bine trebuie să știe limba respectivă toți soldații, astfel încât, în condiții de front, să fie capabili să recepționeze comenzile?”, a transmis Dungaciu.

Ar avea militarii europeni putere de sacrificiu pentru dezideratele UE? „Nu există o armată care să fie funcțională dacă soldații care o compun nu sunt dispuși să-și dea viața pentru cauză"

Apoi, pentru ca „Armata UE” să aibă succes, ar trebui ca militarii ce o compun să fie trup și suflet pentru ea. Astfel, simbolismul joacă un rol fundamental, potrivit analistului de politică externă.

„Nu există o armată care să fie funcțională dacă soldații care o compun nu sunt dispuși să-și dea viața pentru cauză. Nu bugetele luptă, ci soldații, oamenii. Iar viața ne-o dăm doar pentru ceea ce considerăm că este cel mai important pentru noi. Nu apărăm decât ceea ce considerăm sacrosanct și fără de care nu putem exista mai departe. Toate aceste mecanisme psihologice nu pot fi inventate peste noapte. De aici și ideea: ‘cine-și dă viața pentru Uniunea Europeană sau Europa?’, ‘cine-și duce mâna la piept când aude imnul european? - presupunând că ar exista un imn, pentru că nu mai există’. Dacă am vedea un oficial de la Bruxelles că-și duce mâna la piept, când aude ‘Oda bucuriei’, ni s-ar părea necredibil.

Toți avem conștiința că este o artificialitate la nivelul Europei, care nu există la nivelul națiunilor. Când oamenii mor pentru țara lor sau liderii politici, când își duc mâna la inimă, ascultând imnul țării lor, mulți fac asta mânați de cele mai curate sentimente. Ceea ce e valabil la nivel național nu mai e valabil la nivel continental sau european, asta e diferența majoră”, a comentat sociologul.

„Prin identitatea națională ajungem la europenitate”

Cetățenii din Europa se consideră, înainte de toate, membri ai comunității naționale, abia apoi ai comunității europene, amintește profesorul universitar.

„Nu avem fundamentul emoțional al unei armate europene, așa cum nu avem fundamentul identitar și politic al unei federații europene. Oamenii se identifică europeni abia după ce își atașează identitatea națională. În sondajele Eurobarometru, din 1992 încoace, la întrebarea ‘Cum vă identificați? Numai național, național și european, european și național, numai european?’ ‘Numai european’ avea doar 3-4%.

Cine vorbește în numele europenității, vorbește numai în numele a 4% din populație. Identificarea ca ‘național’ și ‘național-european’ aveau undeva la 82-84%. ‘Suntem europeni pentru că suntem naționali’. Că e bine sau nu, asta e altceva. Ideea europeană e o abstracție. Identitatea națională este o chestiune mai concretă. Prin ea ajungem la europenitate”, a mai punctat cercetătorul.

Evenimentul care ar putea regândi viziunea privind securitatea europeană

Dacă Ucraina nu va mai reprezenta o zonă „roșie” de conflict, ideea ce a crea o armată europeană ar putea cădea în totalitate, în derizoriu, avertizează Dungaciu.

„În plus, dificultățile tehnice sunt foarte mari pentru armata europeană. Să nu uităm, dacă chestiunea cu Ucraina se închide într-un an-doi, peste patru-cinci ani, niciun politician din Europa nu va mai fi dispus să crească bugetele pentru Apărare, pentru că nu va mai fi vreo amenințare. Iar dacă nu este vreo amenințare percepută, democratic vorbind, europenii vor nu mai dori războaie (...)

Dispare amenințarea, dispare nevoia și Europa revine la ‘business as usual’, adică la ceea ce știe să furnizeze cel mai bine, prosperitate economică. În afară de prosperitate economică, Europa nu a reușit să furnizeze mare lucru, pentru că restul au fost furnizate direct sau indirect de alte instanțe, precum cele naționale, precum fiecare le cultivă așa cum știe mai bine”, a concluzionat cadrul universitar, pentru Ziare.com.

SZ: ”Pe flancul estic al NATO s-a instalat frica”

”Avansurile fățișe pe care Donald Trump le face Moscovei produc nervozitate pe flancul estic al NATO. Din Finlanda până în România, lumea se întreabă cum va arăta viitorul Alianței”,...

Ucraina acceptă armistițiul de 30 de zile, mingea e la ruși

Statele Unite au negociat cu Ucraina o încetare a focului și reiau imediat asistența cu informații pentru Kiev. SUA trebuie acum să convingă Rusia, spune președintele Zelenski, pe care Trump...