Negocieri cu mâna pe butonul nuclear

Fiecare declarație a diplomației ruse este câte o piesă adăugată în angrenajul negocierii ruso-ucrainene. La fel fiecare amenințare, fiecare acțiune militară, fiecare teritoriu cucerit, fiecare mișcare de imagine! Rețineți ultimatumurile repetate ale rușilor cu privire la predarea armatei ucrainene sau cu privire la închiderea robinetului de gaz? Sunt mesaje către publicul intern (de forță), mesaje către Ucraina și Occident (de putere) și în același timp sunt tactici de negociere. Nu doar ce are loc într-o sală de negociere, cu două delegații față în față se numește negociere. Pentru ochiul neavizat este greu de înțeles. Cultivarea terorii și a fricii, negarea realităților, intimidarea, propagarea mistificărilor, negarea adevărurilor evidente, nerespectarea promisiunilor fac parte din portofoliul murdar al tacticilor ruse de negociere. Toate aceste detalii conturează raporturi de putere, pârghii și plaje de negociere. Ambiguitatea voluntară de tipul ”vor exista consecințe” este la rândul ei o tactică de negociere. Rusia știe să negocieze doar distributiv, în forță, cu ultimatumuri, pași în față și amenințări. Specificul negocierii distributive - "win-lose" - este acela că fiecare din părți ezită să facă vreo concesie și încearcă să câștige în detrimentul celeilalte. În încercarea permanentă de a-și etala puterea, probabilitatea ca Rusia să facă concesii este la acest moment relativ scăzută.

Jocul complex al nervilor continuă. După aproape două luni de război aparent asimetric, pacea în Europa rămâne încă departe. Privind către ziua de ieri și mișcările de imagine făcute de partea rusă, ne întrebăm cât de probabilă sau improbabilă este posibila ”venire” a lui Satan II, noua rachetă balistică intercontinentală a Federației Ruse? Întrebarea este obligatorie și este livrată direct de la Kremlin. Miercurea Mare este și ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus fariseilor pentru 30 de arginți. Joaca lui Putin de-a Satan (II) a fost aleasă sugestiv în aceeași zi din Săptămâna Mare. Rusia joacă în continuare dur. „Această armă cu adevărat unică va consolida potențialul de luptă al forțelor noastre armate, va asigura în mod fiabil securitatea Rusiei în fața amenințărilor externe și va da de gândit celor care, incitați de retorici agresive frenetice, încearcă să ne amenințe țara” simte nevoia să afirme neperturbat președintele Putin. Nevoia Moscovei de a-și etala din nou forța distructivă face parte din jocul fundamental al negocierii cu Occidentul. Avantajul său major este că nici măcar nu clipește în fața victimelor pe care le produce iar acest fapt dă fiori reci vestului. Federația Rusă nu valorizează nici viața propriilor cetățeni, nici viața altora. Dezumanizarea este promovată la grad de virtute, primește chiar și titlu de "noblețe". Mediatizarea ororilor comise este mai degrabă avantaj decât mijloc de temperare. Rolul de călău este exact rolul dispus să-l joace. Tocmai de aceea, pericolul nuclear este real atât timp cât la butoane se află cineva dispus să-i sacrifice pe alții pentru a se salva pe sine. Din siguranța bunkerului antiatomic din Munții Altai orice scenariu este aparent posibil pentru președintele rus. Totuși, lucrurile nu stau chiar așa cum par. Era postnucleară este una apocaliptică chiar și pentru eventualii supraviețuitori. Cartea aparentă a nebuniei jucată cu talent de Putin are și o altă fațetă. Confruntarea nucleară cu vestul ar presupune pentru Rusia anihilare reciprocă iar paradigma unei astfel de realități nu satisface nicidecum puterea de la Kremlin. Rămânând în sfera logicii elementare observăm că potențialul război nuclear est-vest nu va avea loc pentru că acesta nu poate avea niciun fel de câștigători. Mai rămâne în discuție posibila folosire a unor arme nucleare tactice pe teritoriul Ucrainei dar un astfel de scenariu ar antrena desfășurări neprevăzute, de nedorit pentru Rusia. Într-un astfel de context NATO ar fi antrenat în război. Colosul din est este obișnuit (în ultimele decenii) să fie contondent militar doar cu adversari mai slabi. Forța militară a statelor vestice care au livrat armament Ucrainei a putut fi constatată pe teren iar rezultatele nu sunt încurajatoare pentru Moscova.

Observ cu tristețe că diplomația românească nu excelează în domeniul negocierii. Pare a confunda negocierea cu târguiala sau tocmeala. Nu este nici un pol al medierii internaționale deși ar avea potențialul necesar. Istoric, prea des am fost obișnuiți cu postura de obiect al negocierii între marile puteri. Poziția firească pentru România de astăzi, stat membru NATO și UE, este cea de subiect al negocierii. Actor abil nu spectator resemnat! Negocierile se pierd sau se câștigă. Câștigători ai structuratului și complexului proces de negociere - care se reconfigurează în timp real - nu vor fi aproape niciodată neimplicații, șovăitorii sau ezitanții. În timp ce alții negociază cu mâna pe butonul economic sau pe cel nuclear, mâna noastră este încremenită pe butonul de panică. Mișcându-ne timid, irosim în cascadă șansa de a deveni mai relevanți în complexa structură geo-strategică a momentului. Atenție, la acest moment se negociază - atipic dar tot despre negociere vorbim - inclusiv interesele României. Impresia este că Bucureștiul nici măcar nu realizează ce negociere cu impact major se desfăsoară în imediata sa proximitate. Dincolo de negocierea ruso-ucraineană se desfășoară o altă negociere ruso-occidentală. Ce este de negociat aici? Teritorii, destine, principii, limite, sfere de influență. Și nu în ultimul rând se negociază cum va arăta pacea care inevitabil se va întrezări cândva!

Link pagina autor aici

Zeno Sustac este doctor in filosofie, conflictolog, mediator, avocat, parinte, membru in Consiliul de Mediere din anul 2009, expert european in domeniul medierii, scriitor in domeniul Rezolvarii Alternative a Disputelor, coordonator & fondator al grupului "Parintii Elevilor din Romania".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Când va fi pregătită Rusia să atace NATO. Anunțul a fost făcut de cel mai înalt oficial militar german

Rusia ar putea fi pregătită din punct de vedere militar să atace ţările NATO în decurs de 5 până la 8 ani, dacă va alege să facă acest lucru, după ce îşi va reconstrui forţele...

Ce crede Kremlinul că vrea să facă Ucraina în timpul armistițiului olimpic

Kremlinul a reacţionat, marţi, la apelul preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru un armistiţiu în conflictele internaţionale în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris, spunând că...