Invitatii Ziare.com Vladimir Tismaneanu: Emil Bobu sau elefantiazisul servilismului

Intre lacheii lui Nicolae si ai Elenei Ceausescu, nimeni n-a egalat slugarnicia abjecta a lui Emil Bobu (1927-2014). Nici macar Manea Manescu, cunoscut pentru modul cum isi indoia corsetul spre a-i saruta mana "tovarasei".

Secretar al CC, membru al Comitetului Executiv, adjunctul primei doamne in fruntea Comisiei de Cadre a CC, Bobu traia un veritabil extaz tarandu-se, aproape la propriu, in fata celor doi "eroi intre eroi".

A murit Emil Bobu, inalt demnitar pe vremea lui Nicolae Ceausescu

Parvenit paradigmatic, produs desavarsit al ororii comuniste in raport cu valoarea, Bobu a intruchipat mizeria morala a castei profitocratice care a fost nomenclatura comunista.

Fostul ucenic strungar de la Atelierele Nicolina din Iasi s-a catarat cu abila viclenie pe scara puterii totalitare. Ascensiunea sa s-a derulat mai intai in Ministerul de Interne, apoi, dupa 1954, in aparatul de partid, in cadrul Directiei Organizatorice condusa de Nicolae Ceausescu.

In aceste conditii, a devenit unul dintre membrii grupului de activisti de nivel mediu pe care s-a bazat Ceausescu in lupta pentru putere de dupa moartea lui Dej. Oameni ca Ilie Verdet, Emil Bobu, Ion Iliescu, Vasile Patilinet, Cornel Onescu, Constantin Dascalescu, Manea Manescu, Dumitru Popescu, Stefan Andrei, Paul Niculescu-Mizil, Ion Stanescu au garantat victoria lui Ceausescu in lupta impotriva baronilor lui Dej.

Lipsit de vointa si de constiinta, Bobu indeplinea fara murmur poruncile venite de sus. Era oportunist, conformist si fricos. Terorizat de superiorii sai, teroriza la randul lui taranii si isi umilea subalternii.

Imi amintesc ce-mi povestea despre el un cunoscut jurnalist care lucrase la ziarul judetean din Suceava. Procurorul pe puncte Bobu ajuns prim-secretar judetean era aparatcikul perfect. Mediocru, marginit, fara urma de imaginatie, rudimentar ca gandire si troglodit cultural, acesta era tipul uman construit si incurajat de regim.

Ceausescu l-a identificat ca pe un lacheu demn de deplina sa incredere. Facea drepti nu numai in fata cuplului, ci si in fata delfinului Nicusor. Statea sluj si in fata labradorului favorit al tiranului, ii spunea duios: "Fiti cuminte, tovarase Corbu!"

Din punctul de vedere al filosofiei politice, stalinismul a fost o forma paroxistica de voluntarism, iar aceasta caracterizare este perfect valabila si pentru regimul lui Ceausescu. Este vorba de o forma de totalism (corolarul politico-filosofic al totalitarismului), o doctrina care afirma superioritatea intregului asupra partilor componente, primatul ineluctabil al societatii asupra individului.

Pentru regimul comunist din Romania, dar si pentru cel sovietic, individul era un simplu element de raportare abstracta, o rotita din Marele Mecanism. Sursa puterii era monolitul de partid, dictatul colectiv al birocratiei de partid reflectat in postulatele secretarului general.

Pentru a-si consolida hegemonia, Ceausescu a acccelerat maniacal rotatia cadrelor, umilindu-i astfel pe magnatii birocratiei partidului-stat, care erau privati de posibilitatea de a-si crea propriile fiefuri. Liderul roman, urmand modelul lui Stalin, nu a ingaduit aparitia unor centre alternative de autoritate, iar cei care au ignorat aceasta realitate au platit scump chiar si pentru sovaitoare incercari de a introduce dezbateri minimale in areopagul de partid (Gheorghe Apostol, Constantin Parvulescu, Virgil Trofin,Cornel Burtica).

Impreuna cu Ion Dinca si Constantin Dascalescu, Emil Bobu a jucat constant si fara nicio rezerva rolul de ciomag al lui Ceausescu.

Chiar daca mostenirea teoretica leninista nu era invocata foarte des in Romania de dupa Declaratia din 1964, spre deosebire de alte tari comuniste, Ceausescu nu a renuntat niciodata la regulile spartane instituite de partidul bolsevic dupa martie 1921 (eliminarea oricarei forme de democratie intra-partinica, interzicerea fractiunilor, centralismul birocratic, omnipotenta secretarului general).

El nu putea nici macar sa conceapa posibilitatea unui conflict "fractionst", criminalizat aprioric, si incuraja o perspectiva ierarhic-militarista asupra rolului si structurii partidului.

In conditiile in care, in mintea sa sectara, partidul si liderul se suprapuneau, cultul partidului presupunea zeificarea liderului.

Ritualuri bizantine de glorificare erau astfel contopite cu pretentii de ortodoxie marxist-leninista, in timp ce inspaimantatii lachei rivalizau in elogierea neegalatei "creativitati" si a "vizionarismului" prea iubitului Conducator. Cu exceptia lui Enver Hoxha, nici un alt lider est european, in perioada post-stalinista, nu a reusit sa construiasca un cult al personalitatii atat de coercitiv, sistematic si teatral.

In chip ironic, tocmai acest ubicuu, ubuesc si sufocant cult al personalitatii l-a consacrat pe Ceausescu pentru eternitate in istoria credintelor marxiste. Locotenent dispus sa renunte si la ultima farama de demnitate, Emil Bobu a fost unul din stalpii acestui cult desantat al familiei Ceausescu.

Acesta a fost sumbrul climat socio-politic in care halucinantul cult al lui Ceausescu a putut sa prinda fiinta si sa prospere.

Fiul cel mic, Nicu, parea destinat, conform acestui scenariu, sa mosteneasca tronul tatalui - scandari menite sa anticipeze acest viitor moment puteau fi auzite auzite la reuniunile Cenaclului Flacara ("al Tineretului Revolutionar"): "Ceausescu Junior/Viitor Conducator".

Urmand exemplul mamei sale, mezinul familiei devenise "om de stiinta de reputatie internationala" si autor al unor carti de fizica nucleara. Impreuna cu Stefan Andrei si Ion Traian Stefanescu, Emil Bobu s-a ocupat de pregatirea scenariului dinastic.

Nu exagerez in niciun fel afirmand ca, odata cu Ceausescu, bizantinismul a triumfat in cultura politica a comunismului romanesc: intrigile, eliminarea dusmanilor prin intermediul unor conspiratii de culise, incurajarea gandirii dedublate (doublethink) si discursul paralel, demagogia ca patologie nationala, dispretul pentru autenticele preocupari etice, manipularea si delatiunea, toate aceste caracteristici ale unei directii din mostenirea Imperiului de la Rasarit, recuperate si impuse de catre Stalin, au fost imbratisate de Ceausescu si si-au atins apogeul in travestiul care a fost cultul personalitatii sale.

Membrii aparatului de partid erau uneori deranjati de tot acest carnaval, dar nu puteau decat sa se bucure de efectele psihologice ale cultului, in special de cauterizarea oricarei gandiri critice. Ei nu trebuiau decat sa asculte orbeste indicatiile conducatorului si, atat timp cat nu ii aduceau vreo ofensa, li se permitea sa-si pastreze privilegiile (sau cel putin o mare parte din acestea).

Din acest punct de vedere, regimul din Romania nu era decat un gen al speciei politice corect definita drept dictatura nomenclaturii.

Asa cum se arata in raportul final al Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, Emil Bobu a fost unul dintre cei direct responsabili pentru catastrofa totalitara.

Cei cativa ani de binemeritata inchisoare pe care i-a facut dupa 1990 nu l-au trezit moral. Nu a exprimat niciodata vreun regret autentic pentru participarea sa la un sistem politic liberticid.

Din pacate, tipul uman simbolizat de Emil Bobu nu a disparut odata cu prabusirea regimului pe care acesta l-a servit in chip maniacal. Mentalitatea si practicile securiste nu au disparut.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...

Florin Cîțu iese la atac după tensiunile din coaliție privind candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la Capitală. Variantele propuse de fostul premier

Florin Cîţu, fost premier și fost lider PNL, a anunțat că sunt probleme privind „candidatura coaliţiei toxice” în persoana medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei. El a...