Omorul de Craciun si Operatiunea "Confuzia"

De ce au fost omorati Ceausestii tocmai in prima zi de Craciun? Cum sa facem sa lamurim marile chestiuni ale Revolutiei, incetand sa perpetuam confuzia iscata de miturile puse pro domo in circulatie de catre teroristi?

Nu vom pricepe nimic din societatea romaneasca daca nu incercam sa taiem in doua si sa traversam Marea Rosie a minciunilor national-comuniste, securiste si postcomuniste inventate, colportate si perpetuate intru salvarea ceausismului pentru eternitate.

Aceste minciuni au produs confuzii persistente. Ele continua sa le permita faptasilor sa ne obtureze discernamantul si sa ne impiedice sa exercitam presiuni irezistibile, sa se faca dreptate victimelor securismului de dinainte si de dupa 22.

Cum se produc si cum opereaza confuzia si manipularea?

Se pun in circulatie semiadevaruri, in jurul carora se brodeaza mituri plauzibile, captandu-ni-se prejudecatile, care sunt folosite ca amplificatoare ale minciunilor menite sa-i invinuiasca pe nevinovati pentru ca vinovatii sa poata fi disculpati.

In primele zile de dupa decembrie 1989, securistii, marii vinovati pentru starea jalnica in care ajunsese infomentatul, infriguratul si infricosatul popor roman, au pus in circulatie vorba, potrivit careia fusesem "cu totii vinovati".

Nu era asa? Facusem noi totul spre a darama un regim monstruos? Nu colaborasem noi chiar daca nu fusesem nomenclaturisti, securisti ori turnatori, prin simplul fapt ca existasem si muncisem ca sa mancam si sa traim?

Or, ce ni se sugereaza? Ca, de vreme ce, moral, am fost, chipurile, "toti vinovati", nu mai e juridic si politic nimeni vinovat. Si gata-i fandaxia, vorba lui nenea Iancu. Cine sa inteleaga fina diferenta dintre categorii? Iar lustratia? La ce bun? Pedepsirea ucigasilor? Pai nu le-am fost complici? De ce sa ne autopedepsim?

Pentru securisti iscarea, amplificarea si eternizarea confuziei s-au dovedit misiuni cu atat mai lesnicioase, cu cat harababura a insotit, din capul locului, revolutia. Trebuia doar sporita. N-a inceput totul ca un ecou la o Europa care tocmai se eliberase?

Ca o reactie dezordonata si dezorganizata, initial timida, apoi tot mai puternica, la nefacuta pe care Securitatea i-o pregatea lui Tokes, la Timisoara?

A beneficiat Revolutia romana, ca in Polonia, de sprijinul unei institutii, a unei organizatii, ca Biserica, ori Sindicatul Solidaritatea? Si cum s-a comportat revolutia romanilor cand, sufocata de indignare, caci Puterea dezlantuise urgia gloantelor de razboi in contra pasnicului popor propriu, dar intarita de mijloacele moderne de comunicatie, a prins in fine puteri?

Cand i-a raliat, treptat, pe muncitori si pe o parte tot mai mare din militari, cand a eliberat definitiv orasul de pe Bega pentru a aprinde apoi scanteia revoltei in alte orase, precum si, mai ales, la Bucuresti?

Balamucul initial s-a prelungit

Zarvei revolutiei i s-au adaugat rand pe rand panica generata de suieratul gloantelor, vuietul dezinformarilor si tumultul mistificarilor.

Li s-a suprapus vacarmul insidios al diversiunilor, menite sa-mpiedice stabilizarea noii puteri, sa-l ajute pe Ceausescu sa scape de captura, apoi sa-l reinstaleze la butoane si, in fine, dupa executia perechii dictatoriale, sa le permita asasinilor sa scape, iar rezervei nomenclaturii sa preia puterea.

Pentru ce? Pentru linistea noastra. Pe care dupa atata harmalaie, ne-o doream, literalmente, teribil. Iata "logica" panicii.

Iata de ce-a fost nevoie de zapaceala si haos. Generata de gloante, de omoruri fortuite, de atacuri diversioniste, ca si de stiri TV si radiodifuzate gen "ridicati arme si aparati televiziunea ca e atacata de teroristi", ori "sunt 60.000 de morti", se instituia teroarea menita, intre altele, sa-i mature pe romani de pe strazi.

Speriati de genocidul care li se promitea, oamenii urmau sa fie varati in case, in timp ce securistii teroristi puteau recuceri controlul oraselor si obiectivelor de importanta veritabila.

In aceste conditii nu era nerealist ca unii sa spere in interventii straine. A rusilor. Pe care Ion Iliescu i-a contactat in ziua de 22, spre a le spune "cine suntem si ce vrem".

Dar era Gorbaciov Stalin? Nu era el considerat de vestici eliberatorul Germaniei comuniste? Nu-l adulau vest-germanii? N-au scandat si revolutionarii romani numele liderului sovietic?

In excelenta lor carte "Tragatori si mistificatori", Andrei Ursu, Roland O. Thomasson si Madalin Hodor explica persuasiv cum securistii au captat filonul antirus al mentalului colectiv romanesc spre a oferi neamului convingatori tapi ispasitori, acuzati fara probe de spionaj pentru rusi. Intre ei figureaza inca, la loc de frunte, generalul Militaru.

Despre cel care, sub Iliescu, a devenit ministru al Apararii s-a afirmat insistent ca ar fi fost devoalat ca "spion" de prezumtiva lui "victima ulterioara", colonelul securist Trosca, de la USLA, astfel incat "omul GRU" s-ar fi razbunat. Nimic mai fals. Carierele celor doi "nu s-au intersectat", afirma, credibil, cei trei istorici.

A-i inlocui pe romanii vinovati cu straini si, mai ales, cu spioni rusi e o procedura simpla si o manipulare atragatoare. Corespunde unor fermecatoare prejudecati. Cine mai stie ca Gorbaciov era o speranta, iar doctrina lui stipula "neamestecul in treburile statelor fratesti"?

Inseamna ca liderul sovietic era usa de biserica? Ori ca partidul comunist e disculpat? Ca insi ca Iliescu, Militaru si consilieri importanti ca Brucan, care l-au sfatuit pe seful FSN sa-l execute pe Ceausescu, ar fi fost mielusei? Defel.

Dar nu-i cazul sa li se incarce artificial nota de plata, doar pentru ca Iliescu avea sa comita ulterior crime abominabile, ca mineriadele.

Trebuie inculpat Ion Iliescu? Dar Voican? Bineinteles. Dar pentru crimele pe care le-au comis. La mineriade, bunaoara. Dar nu pentru ce n-au facut.

Ca revolutionar "emanat", Iliescu si-a facut treaba

Si-anume, eficient. Spre a pune capat tirului terorist al securistilor care confundau patriotismul cu salvarea si reinstalarea la putere a comandantului suprem l-a ucis, dupa un simulacru de proces, pe comandatul suprem.

E executia Ceausestilor un dublu asasinat intinand nu doar Craciunul, ci si Revolutia? Ori, a mantuit-o de un previzibil esec, salvand vieti, cum sugereaza statisticile, care constata vertiginoasa scadere a numarului de asasinate dupa 25 decembrie?

Exista, pe langa alb si negru, pe langa eroi si ticalosi, biografii contradictorii. Si varii nuante de cenusiu. Ticalosi care au devenit eroi. Si invers. Precum si ticalosi care, dupa o scurta faza eroica, au redevenit ce-au fost.

Ori incepem sa distingem nuantele, ori ne vom lasa in continuare prada orbirii si smintiti de basmele atragatoare si de explicatiile simpliste ale manipulatorilor.

Petre M. Iancu

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...