The Economist, despre Securitate si persecutia in Romania comunista

Intr-o recenta seara de joi, cativa poeti romani s-au adunat intr-un bar cu tematica sovietica din East Village, New York, pentru a comemora Revolutia romana.

Multi dintre acestia si-au impartasit amintirile dureroare ale vietii sub regimul comunist de 42 de ani al Romaniei, marcat de saracie si de lipsa alimentelor, care au culminat intr-o revolutie sangeroasa, se arata intr-un articol de pe blogul The Economist, semnat L.P.

Toti cei patru poeti locuiesc in New York, iar cei mai multi au plecat in Statele Unite la putin timp dupa Revolutie. Unul cate unul, poetii s-au ridicat si si-au citit operele, atat fictiune, cat si non-fictiune. Cele mai multe au avut legatura cu Revolutia, iar in altele se vorbea despre familie si scoala, despre maturizare si imbatranire.

Claudia Serea este unul dintre artistii care au luat cuvantul. Ea a crescut in orasul Targoviste. Cand era mica, putea vedea pe geamul de la camera sa sirul celor care asteptau la un lung rand pentru a cumpara carne.

Scriitorii si jurnalistii, victimele preferate ale Securitatii

Cand a avut loc Revolutia, Serea era la facultate, studiind ingineria chimica. A vrut sa fie scriitoare, umpland caiete cu poeme si povesti despre copii care mergeau in spatiu si mancau mamaliga cu branza. Tatal si bunicul aveau vise similare, insa au suferit din cauza Securitatii.

Politia secreta a Romaniei ii incuraja pe cetateni sa dea informatii despre prietenii si vecinii pe care ii banuiau de sentimente antiguvernamentale, scrie sursa citata. Scriitorii si jurnalistii au fost printre cei care au suferit cel mai mult. Uneori, dispareau pur si simplu, fara a se mai auzi vreodata despre ei. Altii incercau sa fuga in Ungaria si, daca erau prinsi, erau executati.

In plus, prizonierii politici erau trimisi la Sighet. "Cea mai mare victorie a comunismului a fost crearea omului fara memorie, a omului nou cu creierul spalat, care nu trebuie sa-si aminteasca nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a facut inainte de comunism", scrie la intrarea in muzeul de la Sighet.

Amintiri din comunism

Pana in anul 1975, impresionata de distantarea politica a lui Ceausescu fata de Uniunea Sovietica si de protestul sau fata de invazia Cehoslovaciei din 1968 si crezand ca liderul roman este cheia impotriva Pactului de la Varsovia, America i-a permis lui Ceausescu sa imprumute bani cu dobanda mica.

Banii au fost folositi rapid insa pentru finantarea viziunii lui Ceausescu privind o capitala cosmopolita - bulevarde largi si un palat extravagant si bogat decorat, Casa Poporului. Dupa ce datoria Romaniei a crescut la 11 miliarde de dolari, Ceausescu a inceput exportarea in masa a produselor agricole si industriale romanesti, pentru a contribui astfel la plata datoriei.

The Guardian: Presa din Romania, bantuita de comunism si dominata de capitalism

In curand, romanii nu mai aveau cu ce trai - totul a fost rationalizat, iar apoi nu mai era nici incalzire in apartamente. Iarna, temperatura medie in apartamentele din Bucuresti cobora pana la 8 grade Celsius. Serea isi aminteste ca dormea imbracata si ca atunci cand se trezea vedea o bucata de gheata pe perete, aparuta in urma condensarii aerului expirat in timpul noptii: "Aveam apa calda doar cateva ore in weekend - nimeni nu iesea sambata seara, pentru ca atunci era seara de baie".

De asemenea, si mancarea era greu de gasit - intai doar carnea, apoi alimente de baza precum laptele, painea, zaharul si uleiul. Oamenii stateau multe ore la coada pentru a cumpara mancare.

Bucurestiul, prin ochii unui jurnalist strain - "Parisul estului", cu cicatrici ale comunismului

Romanii au uitat cum era viata cand aveau suficienta mancare sau cand erau liberi sa spuna ce voiau. Oamenii erau amenintati doar pentru ca isi sopteau nefericirea. Cand tatal scriitoarei avea 18 ani, agentii Securitatii au venit la el acasa si i-au descoperit caietele pline cu poeme care criticau guvernul comunist al tarii. A fost condamnat la 8 ani de inchisoare, insa a fost eliberat in cadrul unei amnistii generale, in 1962, dupa doar 5 ani. A ramas insa sub supraveghere, iar femeia spune ca a crescut intr-o casa in care credea ca se afla microfoane.

Spre deosebire de alti romani, care puteau calatori catre alte tari din blocul statelor din estul Europei, familia Claudiei Serea nu avea voie sa paraseasca tara. Nici pana in prezent femeia nu stie ce s-a intamplat cu tatal sau in inchisoare. L-a intrebat de multe ori, insa barbatul nu i-a povestit. De aceea a incercat sa o descurajeze pe fiica sa, pentru a nu deveni scriitoare, spune aceasta, crezand ca este prea periculos.

Lipsa de speranta de azi a celor ce au trait in comunism

In cei 25 de ani de la caderea comunismului in Romania, calitatea vietii din tara noastra s-a imbunatatit doar putin. In ciuda aderarii la Uniunea Europeana, in 2007, cresterii sigurantei economice, veniturilor mai bune, noilor libertati de miscare si expresie, amintirile trecutului sunt reinterpretate continuu in fata frustrarilor contemporane - tumultul politic constant si coruptia raspandita.

Cei mai multi care inca isi amintesc zilele comunismului sunt pensionari care traiesc din pensii mici si se afunda si mai mult in saracie. "Este lipsa de speranta", spune Serea. Aceasta sustine ca oamenii au fost prinsi intr-o tranzitie prelungita, care i-a facut pe cei mai varstnici sa uite ca atunci nu aveau mancare si caldura. Zilele de odinioara le par deodata mai bune: erau tineri si aveau salarii mai bune.

Claudia Serea a emigrat in SUA in anul 1995, cu sotul sau, si s-a stabilit in New York. A inceput sa scrie din nou poeme in anul 2001, intai in romana si apoi in engleza, publicand trei carti, in anii 2012 si 2013. operele sale initiale s-au concentrat pe copilaria sa, dupa care a inceput sa scrie despre istorie, imigratie, vise si cosmaruri, iar tatal sau ramane un subiect recurent.