26 ianuarie - o data greu de uitat (Opinii)

Anul 1918 nu a fost un an chiar rau. Pentru Romania, oricum, a fost unul special. Incheierea Primului Razboi Mondial a facilitat pentru Romania si reintregirea sa, prin alipirea Transilvaniei.

Dar anul 1918 debutase pentru tara noastra cu un fapt pe atunci greu de anticipat caci, pe 26 ianuarie s-a nascut chiar el ... eroul intre eroi: Nicolae Ceausescu. Cine ar fi banuit in acel an, in acel sat, necunoscut pe atunci, din judetul Olt, ca din acea familie modesta se va naste un personaj care vrem sau nu sa acceptam, a influentat cursul istoriei pentru Romania.

A fost omagiat in timpul vietii cat nu au fost toti domnitorii, savantii sau artistii Romaniei la un loc. I s-au compus ode, cantece si a fost ridicat in slavi inalte, unde probabil si cel mai normal om ar fi devenit paranoic. In timp ce la indicatiile sale pretioase in Bucuresti se daramau zeci de biserici, spitalul Brancovenesc precum si un cartier intreg de vile, Ceausescu, culmea, era numit: "ctitor de geniu".

Cu toate ca lista superlativelor s-a imbogatit intr-un ritm ametitor, Ceausecu devenind pe rand "primul miner al tarii", "primul agricultor", "carpatic scut", "stejar de vis, de-avant, de omenie" etc., limba romana s-a dovedit in scurt timp prea saraca pentru omagiatorii de curte.

Pictorul Constantin Piliuta nu a vrut sa ramana mai prejos si, in tabloul intitulat emblematic "Eroii neamului", si l-a imaginat pe Ceausescu inconjurat de cei mai de seama barbati ai Romaniei, de la Burebista la Al. I. Cuza.

Nici portile Academiei Socialiste Romania nu puteau ramane inchise in fata sa. Atunci cand a fost numit presedinte de onoare al acestei academii, doamna academician Zoe Dumitrescu Busulenga a avut o viziune astrala: "Traim un al doilea secol al lui Pericle", a stabilit domnia sa.

Era totusi prea putin. Chiar daca principala tinta a linguselilor era detinatorul cabinetului nr.1, nici prima doamna a tarii nu putea fi neglijata. Coincidenta a facut ca si ea, Elena Ceausescu, sa fie nascuta in ianuarie, luna care a devenit "ianuarie aniversar".

Corneliu Vadim Tudor se pare ca a fost primul care a vazut in tovarasa "un chip frumos si bland". Eugen Barbu a fost mai retinut si a numit-o "intaia doamna a tarii". Din lista de elogiatori nu a lipsit nici marele versificator Adrian Paunescu, care a vazut in ea nici mai mult nici mai putin decat "un suflet tandru si maret".

Acel volum intitulat Omagiu, avand o greutate de cateva kilograme (care pe atunci era bagat pe gat functionarilor de ambasade pentru un pumn de dolari in plus, iar astazi se vinde pe "Okazii" pentru amatorii de chilipiruri cu preturi intre 100 si 400 de lei) reprezinta doar o palida radiografie a euforiei generale care cuprinsese societatea romaneasca in jurul comandantului suprem. Cat de sincer era insa acel omagiu, s-a vazut imediat dupa decembrie 1989.

A fost indeajuns ca mitul conducatorului etern sa se prabuseasca, pentru ca acest desantat cult al personalitatii sa inceteze brusc. Desigur, in acea furie post-revolutionara de dupa '89, a fost din nou inghesuiala mare de personaje suspecte doritoare sa ne spuna cate ceva despre "singurul vinovat" al celor intamplate in Romania.

De unde, pana atunci, micul ecran ne fusese umplut cu cantareti de curte, acum acelasi ecran (inca mic caci ... inca nu aparusera plasmele) devenise neincapator pentru nenumaratii "dizidenti de opereta". Care mai de care incercau sa ne convinga ca ei de mult timp au vazut adevarata fata a lui Ceausescu.

"Marele carmaci" a devenit dicatator, iar "savanta de renume mondial" s-a metamorfozat instantaneu in "sinistra sa sotie". "Tezele din iulie si aprilie" ale lui Ceausescu s-au metamorfozat in tezele din decembrie ale lui Iliescu. Si uite asa, am aflat ca Ceausescu a "intinat nobilele idealuri comuniste".

Cu toate astea, daca astazi cineva si-ar dori ca, in afara datelor seci - usor de gasit pe Internet - sa afle mai multe despre viata celui care a condus destinele Romaniei pana in 1989, ar fi probabil dezamagit de o mult prea saraca bibliografie in domeniu.

Unde este aglomeratia aceea de scriitori - talentati sau nu - care sa se incumete sa scrie despre viata celui pe care se parea ca il iubesc neconditionat? Cele cateva pagini din manualele scolare de istorie ofera la randul lor o mult prea palida imagine ale acelor timpuri.

S-a scris si s-a vorbit prea mult despre dictatura Ceausescu si prea putin despre faptul ca acea dictatura a fost inlesnita de un sistem defect. Tocmai aceasta importanta nuanta a fost subliniata intr-o carte eveniment scrisa nu de un roman, ci de un... german.

Astfel, la sfarsitul anilor '90, Thomas Kunze, un profesor de istorie din Leipzig, a reusit, in urma catorva ani petrecuti in Romania, sa scrie o biografie despre cel care a fost Nicolae Ceausescu. Chiar daca aceasta incercare a fost numita de critica din Germania ca fiind "superficiala si subiectiva", ea ramane totusi un demers de salutat cu atat mai mult cu cat este unul singular.

Teza de doctorat a fostului ministru de Externe Adrian Cioroianu, avand ca tema personalitatea lui Ceausescu, ramane doar o palida exceptie in acest sens. Ce alte surse de informatie au tinerii zilelor noastre despre perioada Ceausescu? Acele mese rotunde organizate de posturile noastre de televiziune avand ca tema personalitatea lui Ceausescu se pot numi oare sursa de informatie?

Sa nu ne miram foarte tare daca, peste cativa ani, poate tot in luna ianuarie, alaturi de cativa rataciti nostalgici ai "epocii de aur Ceausescu", vom vedea la mormantul sau si cativa tineri in cautare de simboluri care sa ii reprezinte.

Kelemen Hunor, atac la PSD și PNL: "Cu chiu cu vai, au găsit un candidat comun şi acum îl abandonează. O bâlbâială politică de neiertat"

Retragerea candidatului coaliţiei PSD - PNL pentru Primăria Capitalei reprezintă o "bâlbâială politică de neiertat", consideră Kelemen Hunor, preşedintele UDMR. "Este o situaţie din...

Justificarea la care nimeni nu se aștepta: ”Desemnarea lui Cîrstoiu, legată de tendința de a visa”

Senatorul PSD Vasile Dîncu a declarat că renunţarea la varianta unui candidat comun PSD-PNL la Primăria Capitalei şi susţinerea unui candidat propriu denotă ”mai multă flexibilitate”....