Atunci cand fotbalul te omoara (Opinii)

Atunci cand sportul care naste cele mai arzatoare pasiuni ajunge sa rapeasca oameni dintre noi, poate ca ar fi mai bine sa punem pauza si sa ne gandim serios incotro ne indreptam si ce vrem sa facem.

Nae Manea si-a dedicat intreaga viata unui singur club, Rapid Bucuresti. A fost jucator, antrenor si conducator al echipei, venind si plecand in si din Giulesti de fiecare data cand "feroviarii" au avut nevoie de el.

Ultima data s-a intamplat in vara, cand a fost numit presedinte al unui Rapid ce se indrepta cu pasi repezi spre faliment si desfiintare.

De la Rapid, Manea a plecat direct la Nisa, la medicii care i-au salvat viata lui Mircea Sandu, dupa ce a aflat, in urma unui control banal, ca este bolnav de cancer, teribila maladie a lumii moderne.

S-a intors din Franta pe picioarele lui, un fel de-a spune dupa cura agresiva cu citostatice la care fusese supus acolo, doar pentru a nu muri pe meleaguri straine pentru ca, ajuns in aceasta faza, cred ca era constient ce urmeaza.

Din putinele reactii ale familiei, lucru de altfel de inteles, reiese ca fotbalul a avut un aport important in moartea lui Nae Manea. De la stressul continuu care ar fi fost unul dintre factorii declansatori si pana la miile de probleme cotidiene ale clubului iubit, care l-au facut sa amane iar si iar controlul care, poate, l-ar fi salvat, fotbalul a conspirat impotriva lui.

N-am fost niciodata un fan al lui Manea, trebuie sa spun. Prea tanar ca sa-l fi prins jucand, impresia mea despre cel poreclit pe vremuri "Mutu" este ca a vrut cu orice pret sa ramana in fotbal, chiar daca nu avea tocmai aptitudinile potrivite pentru asta. Ca antrenor mi s-a parut rudimentar, ancorat cumva in trecut, un fel de Halagian care se incapataneaza sa nu se retraga din fenomen.

Dar tocmai aceasta dorinta pe alocuri de neinteles de a ramane in fotbal si de a fi alaturi de clubul sau este una dintre marile calitati pe care noi n-am stiut sa le promovam si pe care "Mutu" le ia cu el.

In epoca fotbalului modern, gasesti extrem de rar un om dispus sa puna sentimentele inaintea banului, un om gata sa vina sa-si ajute echipa de fiecare data cand aceasta are nevoie, fara sa tina cont de dificultati sau de orgolii.

Nae Manea a murit la 60 de ani. Era unul dintre oamenii, tot mai putini intr-o Romanie a carei tranzitie nu se mai sfarseste, care nu ducea grija zilei de maine. Putea, si indraznesc sa spun ca trebuia, sa lase fotbalul la statut de hobby pentru a se bucura de batranete si de nepoti.

El a ales insa altceva, iar joi va ajunge pentru ultima oara pe Giulesti, inainte de a fi inmormantat.

„O inițiativă pentru imagine”. Foștii magistrați ai Curții Constituționale desființează propunerile prin care s-ar „muta” atribuții specifice procesului electoral la Înalta Curte

Invalidarea candidaturii eurodeputatei Diana Șoșoacă a fost criticată de liderii politici, fiind propusă ulterior modificarea legilor, astfel încât contestațiile să nu mai fie depuse la...

AUR și-a prezentat candidații la parlametare din Oltenia. George Simion: „Noi muncim cu adevărat pentru români”

Preşedintele AUR, George Simion, candidat la prezidenţiale, a declarat sâmbătă, 12 octombrie, în cadrul evenimentului "AUR pentru Oltenia", că românii trebuie să înţeleagă că partidul...