Alegeri prezidentiale in Franta - ultima mare batalie pentru suveranitate marca Sarkozy

Cu noul Tratat Fiscal semnat de 25 dintre cele 27 de state membre ale UE si cu un nou "pachet de salvare" de cateva zeci de miliarde de euro acordat Greciei, oricum demult falita si care nu va putea rambursa nimic in afara de propria suveranitate, Europa a mai facut cativa pasi in necunoscut.

Apoi, totul a incremenit, in asteptarea marelui eveniment: alegerile prezidentiale din Franta.

Presedintele francez Nicolas Sarkozy are probleme in a obtine un nou mandat de 5 ani. Electoratul de stanga din Franta ("cata frunza, cata iarba") il va vota oricum pe candidatul Partidului Socialist, Francois Hollande, chiar daca acesta are un program marxisto-fantezist si charisma unui postas blazat (care nu suna niciodata de doua ori).

Dupa dezastrul politico-sexual si mediatic marca DSK, Francois Hollande ar putea parea chiar simpatic, iar socialistii francezi sunt, oricum, incapabili sa gaseasca in randurile lor ceva mai vandabil la urne.

Pentru a-l invinge (la limita) pe Hollande, Sarkozy ar avea nevoie de votul combinat al electoratului de centru-dreapta si al celui de (extrema) dreapta. Sarcina dificila, pentru ca la dreapta exista o concurenta puternica: Marine Le Pen, presedinta Frontului National Francez (FNF).

Le Pen isi bazeaza campania pe o singura idee-forte: restaurarea suveranitatii Republicii Franceze, prin revenirea la moneda nationala si iesirea din spatiul Schengen. De altfel, marea majoritate a simpatizantilor FNF este alcatuita din salariati din industrie, fermieri, mici functionari si alti francezi cu venituri modeste, exasperati de continua lor marginalizare sociala, de poverile fiscale in crestere care le sunt impuse, dar si de nesiguranta in crestere de pe strazile Frantei, cauzata de imigratia necontrolata din Africa si Asia.

Sarkozy are o sansa rezonabila de a intra in turul doi al alegerilor prezidentiale, pentru ca aproape toate tunurile presei si "elitelor intelectuale" franceze trag in prezent, la foc de voie, in Le Pen.

Intrarea ei in turul al doilea, cu Hollande, ar reprezenta un pericol nu numai pentru "sfanta alianta" dintre banci, intelighentia si media, dar si pentru institutiile UE, pentru ca ar expune electoratul francez unei alegeri puternic ideologizate, intre doua optiuni radical diferite.

Ultima jucarie de campanie

Altfel spus, Sarkozy "trebuie" sa intre in turul al doilea, dar nu este neaparat necesar sa il si castige. Presedintele francez este un bun manevrier politic, un interpret politic foarte bun, dar nu are consistenta ideologica sau doctrinara si isi stapaneste cu greu egoul masculin debordant.

Pentru marile mize din Europa, o confruntare finala Sarkozy-Hollande nu va avea nicio importanta pentru ca nu ar conta cine castiga.

Presedintelui Sarkozy ii place insa puterea si o mai vrea pentru inca 5 ani. Ca sa aiba o sansa de a fi reales, trebuie sa-si evidentieze "barbatia politica", dar si sa-si reafirme pozitionarea "la dreapta", in speranta ca sustinatorii lui Le Pen s-ar hotari totusi sa iasa la vot in turul al doilea, chiar daca presedinta FNF ar fi eliminata in primul tur.

Astfel se explica recenta "fermitate" a presedintelui francez in chestiunea revizuirii Acordului Schengen. Intr-un discurs recent care a demonstrat ca liderul de la Paris stie exact care sunt angoasele societatii franceze, Sarkozy a promis ca odata reales va retrage Franta din spatiul Schengen, daca intr-un an acordul de libera circulatie nu va fi revizuit astfel incat sa permita reducerea imigratiei necontrolate din afara UE, care pune o presiune insuportabila asupra finantelor si administratiilor din Franta.

Daca n-ar fi fost in prag de alegeri, mesajul ar fi fost interesant. Asa, insa, este evidenta intentia lui Sarkozy de a-i lua lui Le Pen una dintre jucariile de campanie (Schengen) pentru a impresiona cu ea electoratul, in conditiile in care nu-i poate lua cealalta jucarie (euro), dupa ce in ultimii 2 ani a "proorocit" in aproape fiecare discurs ca renuntarea la euro, fie si doar de catre Grecia, ar echivala cu Apocalipsa.

Dupa discurs, "analistii" au iesit ca viespile din stup si au conchis, in mod stupid, ca presedintele francez a adresat un "avertisment" Romaniei, Bulgariei si Greciei. La randul ei, stanga europeana s-a reunit rapid intr-o conferinta la Paris, intitulata oximoronic "Renasterea Europei in viziunea stangii moderne", in cadrul careia Sarkozy a fost criticat pentru "tendinte antidemocratice", intre altii de Victor Ponta.

A lipsit singura voce care ar fi interesat in context, cea a Comisiei Europene, legal abilitata sa "vegheze" la respectarea tratatelor in UE. Dar, dupa ce s-au uitat in alta parte in timp ce Guvernul Olandei supunea Acordul Schengen unui adevarat viol in serie, in cazul aderarii Romaniei si Bulgariei, cum s-ar fi putut domnul Barosso si comisarii din subordine sesiza in cazul unor declaratii electorale ale presedintelui Frantei?

Amurgul suveranitatii, zorii imperiului

Conceptul de "suveranitate" s-a impus in Europa occidentala pe ruinele conceptului de "imperiu", dupa caderea Romei, prin sute de ani de razboaie si anarhie. Epoca moderna, deschisa de revolutia franceza, nu a alterat esenta "suveranitatii", ci doar a transferat-o de la persoanele suveranilor la natiunile suverane.

Aceasta esenta este data de un dublu control, al teritoriului si al monedei. Controlul teritoriului presupune existenta unor frontiere supravegheate, care sa delimiteze zona respectiva de suveranitate, respectiv teritoriul national. Corolarul controlului teritoriului este dreptul de a infiinta o armata, o politie si o justitie.

Controlul monedei presupune dreptul exclusiv de a o emite pentru uzul zonei de suveranitate in cauza. Corolarul controlului monedei este dreptul de a administra un buget de cheltuieli publice, de a impune taxe si impozite si de a le colecta.

Un stat care nu indeplineste aceste criterii nu poate fi considerat "suveran" decat fortand realitatea si sensul cuvintelor. Zona euro si spatiul Schengen au eliminat cei doi piloni fundamentali ai suveranitatii, asa cum a fost ea gandita si aplicata din Evul Mediu.

Statele care au trecut la euro si au aderat la spatiul Schengen se afla in prezent intr-o zona gri, nebuloasa, intre "suveranitate" si un posibil nou "imperiu", insa unul fara imparat si fara contururi clare.

Nicolas Sarkozy intelege, desigur, ce se intampla astazi in Europa, fapt sugerat de enervarile sale in fata deciziei Marii Britanii de a se "extrage" din joc in ultimul moment, ajutata de geopolitica sa insulara favorabila. Sarkozy vede cum atributele suverane subsidiare controlului monetar - politica bugeara si cea fiscala - intrate sub incidenta noului Tratat Fiscal, accelereaza pierderea de suveranitate a statelor membre, dar nu are ce face avand in vedere starea finantelor publice din Franta, datoria imensa si deficitul de nestavilit.

La ce se angajeaza, de fapt, domnul Sarkozy?

Ramane asadar o ultima tema electorala, pentru o ultima mare confruntare politica din era suveranitatii republicii franceze: controlul teritoriului, mai exact a ceea ce a mai ramas din acest control. Teoretic, Franta are resurse sa-si controleze frontierele. Practic, insa, nu o va face, pentru ca Parisul, indiferent cine va fi presedinte din mai 2012, nu va putea rezista unei "mari coalitii" intre Bruxelles (Comisia Europeana), Strasbourg (Parlamentul European) si Berlin, inevitabila in cazul in care retragerea din Schengen ar fi luata in serios.

Dupa izbucnirea actualei crize europene, nu putine au fost declaratiile liderilor europeni, comunitari sau nationali, care au inceput sa afirme, tot mai explicit, ca zona euro si spatiul Schengen au fost concepute doar pentru "intrare", nu si pentru "iesire".

Tot din cauza crizei, subiectul "Statelor Unite ale Europei" a fost repus pe tapet dupa 2009, majoritatea comentariilor subliniind faptul ca nu exista o "natiune europeana" si natiunile europene "nu sunt pregatite" sa accepte asa ceva. Este partial adevarat, dar irelevant: dupa inca 5 ani de criza, europenii vor fi dispusi sa accepte surprinzator de multe lucruri.

In marele joc european va conta ceea ce sunt pregatiti sa accepte marii jucatori.

Multi au presupus ca o federatie politica ar fi respinsa de europeni, dar foarte putini s-au intrebat ce ar zice Comisia Europeana si Parlamentul European de aparitia unui super-stat european. Sunt aceste institutii "gardieni" sau "arbitri" dezinteresati ai tratatelor, drepturilor si libertatilor, sau sunt de fapt jucatori de categoria grea, cu interese directe majore in joc?

Poate ca Nicolas Sarkozy va reusi sa castige al doilea mandat de presedinte al Frantei. Dar, daca va incerca doar sa se apropie de acordul Schengen, institutiile europene il vor martela fara mila, Berlinul se va delimita oportunist (de ce sa vina in Germania milioane de imigranti din Africa, cand de fapt ei vor sa ajunga in Franta?), iar presa si intelighentia franceze vor striga de "grave incalcari" ale drepturilor omului si democratiei de se va auzi pana in Bora-Bora.

In concluzie, domnul Sarkozy nu poate castiga, de unul singur, lupta cu spatiul Schengen. Sa speram ca morala alegerilor prezidentiale din Franta se va intelege bine si la Bucuresti.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...