Dobanzile real negative, o ciudatenie a politicilor monetare

S-au dus vremurile de balada, cand duceai banii la banca si iti faceai acolo un depozit frumusel, tocmai bun ca sa-ti asigure o renta, valabila toata viata. Din banii tai, banca le acorda altora credite si incasa o dobanda mai ridicata decat renta ta. Diferenta era profitul bancii.

Daca banca n-ar fi fost atractiva, nici tu nu te uitai la ea, optai sa tii banii gramada acasa, in sanul familiei. Nu castigai nimic, dar nici nu pierdeai. Teoretic, ieseai tandi pe mandi.

Astazi nu prea ai optiuni. Fara cont la banca, adesea nici leafa n-o poti primi. Traim intr-o societate unde politica monetara devine din ce in ce mai neconventionala. Bancile centrale au ajuns sa inventeze dobanda zero, sa recomande relaxarea cantitativa si chiar sa influenteze cursul de schimb.

Jocul de-a dobanda

Dar cea mai neconventionala nascocire a ultimilor ani este rata negativa a dobanzii reale. Daca dobanda nominala este aproape de zero, te poti pomeni ca banca iti ia dobanda pentru banii tai, in loc sa-ti dea dobanda.

Ea calculeaza comisioane pentru orice operatiune, pentru administrarea contului si multe altele. Nu arareori, la micul tau cont curent, banca iti inregistreaza la sfarsit de luna o dobanda de un leu, dar pentru calcularea dobanzii iti inscrie in extras un comision de 6,50 lei.

Intr-un articol pe tema dobanzii real negative, publicat in Project Syndicate, economistul Nouriel Roubini observa ca dobanzile real negative devin tot mai curente in tarile dezvoltate: cele din zona euro, Elvetia, Danemarca, Suedia si altele.

Expertii apreciaza ca 3.000 de miliarde de dolari, depusi la bancile din Europa si Japonia cu scadenta pe zece ani, le-ar putea pregati clientilor numai dobanzi real negative in tot acest timp.

Posesorii micilor depozite judeca adesea simplist, atunci cand banca afiseaza o dobanda, sa zicem de 2%. Li se pare ca intr-adevar vor incasa 2%, fara sa observe ca au de platit comisioane la tot ce opereaza banca, pentru obtinerea extraselor de cont, pentru administrarea contului, si multe altele, plus impozitul asupra dobanzii, pe care banca il varsa automat statului.

Si, cel mai important, lor le scapa din vedere eventuala inflatie, care poate lovi vital chiar in valoarea capitalului initial.

Si soarecilor le place gustul banilor

In schimb, investitorii mai mari, persoanele juridice si oamenii de afaceri, sunt perfect constienti ca randamentele depunerilor in banci, ajustate cu inflatia, sunt negative. Dar nu au de ales: operatiile comerciale si cele financiare nu mai sunt astazi posibile prin manuirea directa a banilor.

Pe ei ii poate avantaja, totusi, deflatia, cand vor constata ca pot cumpara mai multa marfa cu capitalul diminuat prin dobanda negativa, decat cu cel initial.

In aceasta situatie s-a aflat Japonia ultimilor 20 de ani, unde deflatia persistenta si ratele dobanzilor aproape de zero nu au creat prejudicii multora din agentii economici.

In Grecia - ca la nimeni - scaderea randamentului a determinat multi clienti ai bancilor sa-si retraga banii, spre a-i pastra in ascuzatori, asteptand vremuri mai bune.

Ei au avut surpriza sa constate ca, odata cu aceasta, a crescut numarul jafurilor in tara, ba inca au fost si cazuri cand bancnotele, depozitate in conditii nu tocmai corespunzatoare, au fost devorate de rozatoare.

Ca urmare, dintr-un anumit punct de vedere, dobanda real negativa este un pret care merita platit cel putin pentru siguranta depunerilor bancare, pentru comoditatea operatiunilor si pentru garantiile oferite de stat micilor depunatori privati.

Investitii si iar investitii

Ramane ingrijoratoare totusi situatia investitorilor pe termen lung, cum ar fi fondurile de pensii si fondurile de asigurari. Acestora dobanda real negativa le afecteaza puterea capitalului. Lor nu le ramane decat sa investeasca in actiuni mai putin riscante decat depozitele sau decat alte active, stiute ca volatile.

Exista deci solutii de la caz la caz. Dar mentinerea dobanzilor real negative poate determina deponentii sa economiseasca mai putin si sa cheltuiasca mai mult. Eventual chiar in investitii.

Si n-ar fi exclus ca tocmai acesta sa fie scopul. Incurajand investitiile, bancile centrale si autoritatile fiscale pot stimula cresterea economica, precum si o inflatie limitata. In acest sens, sunt insa necesare stimulente fiscale, in special in domeniul investitiilor publice si in proiecte de infrastructura, care dau randamente mai mari decat obligatiunile utilizate la finantarea lor.

Cu cat asemenea proiecte sunt amanate mai mult, cu atat mai mult vom avea de suportat efectul dobanzilor real negative.

Petrom va testa la Petrobrazi o instalație de captare și utilizare a carbonului. Care sunt mizele pentru reducerea emisiilor de carbon

OMV Petrom va testa la rafinăria Petrobrazi o nouă tehnologie de captare și utilizare a carbonului, începând cu luna iunie, arată un comunicat de presă al companiei. Testele sunt parte...

Parlamentul depășește scandalul de luni. Cine sunt noii membri ai Consiliului Concurenței

Ședința de luni din plenul reunit al Parlamentului României, care avea ca obiect numirea noilor membri ai Consiliului Concurenței, a fost una tensionată. Două partide au absentat de la vot,...