Cum au ajuns în România o parte din banii sifonați de la compania rusească Yukos. Investiții în producția de gaze și petrol printr-o firmă britanică

Yukos Oil Company a fost una dintre cele mai mari companii de petrol și gaze ajungând să dețină 20% din producția de petrol a Rusiei.

După privatizare, Yukos a devenit un vehicul de sifonat bani în paradisuri fiscale.

O parte din aceste sume au ajuns și în România printr-o firmă din Marea Britanie care a investit în producția de gaze naturale și petrol.

Privatizarea

La mijlocul anilor 90, compania rusească de stat Yukos a fost achiziționată, în urma unei licitații controversate, de către Banca Menatep.

Înființată, la sfârșitul anilor '80, de oligarhul Mihail Hodorkovski, banca a fost clădită pe câteva instituții sovietice, adică și cu banii partidului comunist.

De altfel, Hodorkovski a avut strânse legături cu partidul pentru că a fost lider al Tineretului Comunist și apoi vice-ministrul Energiei și consilier al lui Boris Elțîn.

Mihail Hodorkovski

Banca Menatep a a făcut parte din Group Menatep Limited (GML) din Gibraltar a cărui valoare se ridica la 29 de miliarde de dolari.

GML era deținut de către oligarhii Leonid Nevzlin, Platon Lebedev, Mihail Brudno, Vasili Shakhnovsky, Vladimir Dubov și Mihail Hodorkovski, care indirect dețineau și Yukos.

Aceștia au obținut controlul companiei petroliere, prin trucarea licitațiilor, plătind comisioane oficialilor guvernamentali care, la acel moment, conduceau Yukos și gestionau procesul de privatizare.

În anul 2003, statul rus i-a acuzat pe cei șase oligarhi din Yukos că au eludat plata de taxe și impozite în valoare de miliarde de dolari.

Când autoritățile ruse au somat Yukos să plătească taxele, oligarhii care controlau compania au transferat rapid și mai mulți bani din Yukos în paradisuri fiscale, inclusiv prin plata unui dividend fără precedent de 2 miliarde de dolari pentru ei înșiși.

Yukos a fost confiscată de statul rus și lichidată în anul 2006. Majoritatea activelor au fost subevaluate și transferate către companii petroliere deținute de statul rus, în special Rosneft.

Opinia publică cu privire la acest caz s-a împărțit în două tabere. Una considera că oligarhii au jefuit Yukos și că au scos banii din țară, iar cealaltă că totul a fost o răzbunare politică dictate de la Kremlin.

Condamnările

A urmat un proces de câțiva ani în care toți cei șase oligarhi au fost condamnați de justiția rusă pentru privatizare ilegală, delapidare și spălare de bani în valoare de 23,5 miliarde de dolari de la Yukos, dar doar trei dintre ei și-au ispășit pedeapsa.

Leonid Nevzlin a fugit în Israel în 2003 unde locuiește și acum, iar pe numele său a fost emis un mandat international de arestare.

Pe lângă eludarea taxelor, Nevzlin a mai fost acuzat că a organizat asasinarea unor persoane care s-au opus expansiunii Yukos, inclusiv un primar dintr-un oraș din Siberia. În 2008, Nevzlin a fost găsit vinovat în lipsă de mai multe acuzații de conspirație pentru uciderea unor persoane.

Leonid Nevzlin

Platon Lebedev a fost CEO al GML, compania offshore care deținea acțiunile oligarhilor din Yukos. El a fost condamnat pentru evaziune fiscală, spălare de bani și delapidare de către instanțele ruse și închis în perioada 2003-2015.

Vasily Shakhnovsky a fost și el arestat în 2003 și apoi condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru fals și evaziune fiscală. Shakhnovsky locuiește acum în Vaud, Elveția.

Vladimir Dubov și Mihai Brudno au fugit în Israel în 2003, iar pe numele lor există un mandat internațional de arestare. Ambii sunt acuzați de evaziune fiscală, spălare de bani și falsuri. Cei doi dețineau și un lanț de hoteluri în SUA.

Mihail Hodorkovski a condus Yukos până când a fost închis în 2003 și condamnat la 12 ani de închisoare pentru deturnare de fonduri, spălare de bani și evaziune fiscală.

La acea vreme, el era cea mai bogată persoană din Rusia și a 16-a cea mai bogată persoană din lume.

În timp ce era judecat, Hodorkovski i-a transferat toate acțiunile de la Yukos lui Leonid Nevzlin.

Mihail Hodorkovsky

După zece ani de detenție, în 2013, el a fost grațiat de președintele Vladimir Putin și a părăsit Rusia.

În același an, a fost judecat în lipsă pentru că a complotat la uciderea unui primar și a gărzii sale de corp, la sfârșitul anilor 1990.

Acum, Hodorkovski trăiește la Londra fiind considerat un oponent al regimului de la Kremlin.

Hodorkovski s-a considerat un deținut politic și că a atras antipatia regimului de la Moscova după ce a finanțat partidele de opoziție și, în 2001, a fondat Rusia Deschisă, o organizație reformatoare cu scopul de a construi și a consolida societatea civilă din Rusia.

Oligarhii, care au reușit să fugă din Rusia înainte să fie arestați, au deschis un proces de arbitraj la Haga, susținând că Yukos a fost confiscată pe nedrept de statul rus și că totul a fost de fapt o răzbunare politică.

În 2014, aceștia au câștigat procesul instanța acordându-le o sumă fără precedent de 50 de miliarde de dolari despăgubiri, în contul activelor expropriate ilegal.

Șase ani mai târziu, în urma unui recurs inițiat de statul rus, Tribunalul Districtual de la Haga a anulat această decizie.

Apoi, Curtea de Apel de la Haga a anulat la rândul ei decizia Tribunalului, iar acum se judecă din noul recursul.

Pe urma banilor

În tot acest timp, autoritățile ruse și presa au căutat banii sifonați de la Yukos.

Presa rusă susține că o bună parte din bani de la Yukos au fost salvați și scoși din țară în special prin GML, dar și prin alte companii offshore.

Articolele de presă dezvăluie că Eduard Rebgun, managerul care s-a ocupat de falimentul Yukos, a estimat activele străine la 9,6 miliarde de dolari.

Eduard Rebgun

Rebgun a recunoscut că această cifră s-a bazat pe „date incomplete” și că de fapt, toată documentația legată de activele străine a fost sustrasă de managerii Yukos și că nu a știut cu adevărat ce fel de active existau și cât de multe erau.

Rebgun a mai spus că a avut puțin timp la dispoziție și că s-a mulțumit când a văzut că „încasările din procedura falimentului sunt suficiente pentru a regla conturile cu toți creditorii.”

Dar pe noi ne interesează compania de investiții GM Investment & Co Limited (GMI) care era o firmă „fiică” a Group Menatep Limited (GML).

Începând cu anii 2000, GMI a plasat sute de milioane de dolari în diferite fonduri și a investit în diverse afaceri.

Conform publicației ruse Compromat, o parte dintre acești bani ar fi ajuns la o firmă care are legături și cu România.

Este vorba despre Zeta Petroleum Ltd din Marea Britanie la care GM Investment & Co Limited deținea 36% în momentul fondării acesteia, în anul 2005.

Vin britanicii

Producția de gaze din România este dominată de OMV-Petrom si Romgaz care ocupă 95% din piață.

Pentru ce mai rămâne, se bat câteva firme mai mici, în special pe zăcăminte de petrol și gaze care au fost exploatate de către statul român dar, din cauza dificultăților tehnice, au fost abandonate.

De exemplu, zăcământul de gaze Bobocu, din județul Buzău, a fost descoperit în 1966. Exploatarea sa a început în 1977 de către compania de stat Romgaz, dar perimetrul a fost abandonat în 2005.

În același an, în Marea Britanie, a fost înființată compania Zeta Petroleum Plc (la care acționar era și GM Investment & Co Limited - GMI) pentru a exploata astfel de zăcăminte mature din Europa de Est.

În 2006, compania britanică deschide la noi Zeta Petroleum (Romania) SRL reprezentată de doi cetățeni britanici.

Britanicii obținuseră trei autorizații de prospectare în zone cu potențial de hidrocarburi din România.

Scopul lor a fost de a opera explorările de la Bobocu și Pădureni - gaze naturale și Jimbolia – petrol.

În 2011, în urma prospecțiunilor, Zeta Petroleum a redescoperit rezerve de petrol şi gaze de cel puţin 200 de milioane de dolari în județul Timiş, pe două câmpuri abandonate de Petrom şi Romgaz.

Dar, britanicii își dau seama că nu au puterea financiară de a exploata zăcămintele și se înhăitează cu Gazprom. Mai exact, cu firma sârbă NIS, deținută majoritar de Gazprom.

Iar în 2012, Zeta Petroleum Plc a mai făcut și o IPO (oferă publică) la bursa australiană, capitalizarea depășind 25 de milioane de dolari.

Totodată, Zeta Petroleum a anunțat că testele derulate pe o nouă concesiune, din județul Suceava, au dus la descoperirea unui nou zăcământ de gaze naturale.

În 2014, Valentin Enoiu este numit administrator al Zeta Petroleum (România SRL), iar compania GM Investment & Co Limited (GMI) din Gibraltar devine acționar și în firma românească.

Valentin Enoiu

Doi ani mai târziu, GMI preia Zeta Petroleum și toate explorările din România, în schimbul unor datorii pe care le avea firma britanică.

GMI era, concomitent, acționar al Zeta Petroleum Plc și principalul creditor al companiei britanice.

Zeta Petroleum Plc datora către GMI circa 2,6 milioane de dolari, reprezentând împrumuturi acordate pentru finanțarea capitalului de lucru, în vederea executării de lucrări de prospectare și explorare de zăcăminte de țiței și gaze în România.

Vin olandezii

În 2019, grupul canadian de petrol și gaze Claren Energy Corp a declarat că o filială de a sa a încheiat un acord cu Zeta Petroleum pentru a cumpăra întreaga participație la licența Bobocu.

După un an de zile, compania canadiană a vândut licența de exploatare a perimetrului de gaze de la Bobocu, către compania Lalea Energy BV, înregistrată în Olanda.

În noiembrie 2020, Valentin Enoiu, care în 2014 fusese numit administrator, a preluat Zeta Petroleum (Romania) SRL, devenind unic acționar.

Zeta Petroleum (Romania), împreună cu firma britanică Quadrangle Mominees Ltd dețin acum Zeta Petroleum (Bobocu) SRL.

Dar să revenim la firma olandeză, Lalea Energy BV reprezentată de cetățeanul olandez Harry Hollander.

Harry Hollander

Interesant este că Hollander a fost asociat și în firma Servrom SRL (radiată în 2008) cu Lucian Stelian Vasile Tamba (implicat și în offshore-ul cipriot Pamorco Trading Limited), Gheorghe Andrei Pădureț (legat de rușii de la AIK) și firma Dafora Services SA (firma lui Gheorghe Călburean - fost membru în conducerea Romgaz în perioada 1991-1995, perioadă în care Dafora făcea parte din structura producătorului de gaze naturale. În 1995, când Dafora a devenit societate pe acţiuni, Călburean a preluat funcţia de director general şi preşedinte CA. Călburean a fost implicat şi în turism deținând mai multe hoteluri).

Asociatul olandezului, Gheorghe Andrei Pădureț este un businessman foarte complex.

Andrei Pădureț

El este președintele Asociației „Camera de Comerț și Industrie România - Marea Britanie” (CCIR-MB), l-am găsit reprezentând firma AIK Energy Group la Târgul Comercial al Statelor Membre OIC (Organizația de Cooperare Islamică) din Dakar în perioada 13-19 iunie anul acesta. Pădureț este inginer și diplomat, el a fost consul onorific al Republicii Chile la Constanța.

Grupul de firme AIK (despre care ziare.com a mai scris aici) are ca beneficiar final o rusoaică misterioasă pe nume Natalia Rybchenko căsătorită cu Liviu Constantin Niță, protagonist în scandalul LukOil.

Numărul românilor ce vor să lucreze în străinătate este tot mai mic. Studiul care arată proporția tinerilor dornici să mai plece

Un număr tot mai mic de români caută un loc de munca în altă țară și numărul este în scădere de șase ani. Un studiu realizat la nivel global a dezvăluit că românii ar prefera să...

Ce sunt grupurile secrete de pe WhatsApp și cum funcționează

WhatsApp introduce un meniu de apelare îmbunătățit și o funcție pentru grupuri ascunse în versiunea beta a aplicației. Noua funcție, numită „Hidden Group”, permite crearea și...