Rusinea de la Rio - A societatii, nu a sportului!

Jocurile Olimpice de la Rio au fost o pagina trista pentru sportul romanesc. Rusinoasa chiar. Cele doar 5 medalii dau masura decaderii sportului romanesc, cel care de la alte editii se intorcea cu zeci de medalii.

Pentru a avea imaginea completa a dezastrului mai trebuie spus ca in discipline pe care altadata Romania le domina copios, precum gimnastica, nici macar nu ne-am vazut, iar dintre medalii una a fost obtinuta de un cenen de-abia naturalizat in Romania (fara el rezultatul final ar fi fost cel mai prost din istoria participarii noastre la Olimpiade), iar argintul obtinut de cuplul Mergea-Tecau la tenis este rezultatul unei pregatiri individuale, fara cine stie ce legatura cu sportul romanesc.

Nu cred insa ca acest rezultat sub-modest este uimitor. Cand nu ai la gimnastica o echipa, ci doar o singura sportiva calificata la individual compus, nu cred ca realist poti emite vreo pretentie. Asadar, ce s-a intamplat la Rio confirma, cuantifica nivelul la care am ajuns.

E ca atunci cand dupa sondaje de opinie, mai mult sau mai putin ingrijoratoare, vine si te trosneste rezultatul oficial al votului.

A pune insa aceasta situatie exclusiv pe seama celor care conduc acum destinele sportului romanesc mi s-ar parea nedrept, pentru ca involutia a fost constanta, in ritmuri mai mult sau mai putin accentuate, iar cauzele nu sunt exclusiv sportive.

S-a vorbit deja suficient despre banii putini alocati sportului si care la Rio s-au vazut inclusiv in echipamentele modeste si in staff-urile minime daca nu chiar inexistente ale multor sportivi.

Dar eu cred ca dincolo de certele cauze financiare, avem si o problema sociala si de politica a educatiei care porneste de foarte jos.

Inainte de 1989, sportul era una dintre putinele cai de reusita certa, prin ea intelegand asigurarea unei recunoasteri, a unui statut mai bun, a unui oarecare respect al autoritatilor comuniste si sansa de a iesi din tara, adica din universul concentrationar.

Spre exemplu, credeti ca Ivan Patzaichin, de exemplu, ar fi avut alta sansa de reusita in viata? Si multi altii ca el.

Acum, insa, reusita inseamna sa faci afaceri bune, preferabil tunuri cu banii publici, sau sa pleci sa muncesti in strainatate.

Obiectivele s-au schimbat, caile de a le atinge sunt altele si nu prea mai implica sportul.

De ce atata munca si atata sacrificiu cand se poate si mai usor?

Modelele de succes nu mai sunt sportivii. Cati au auzit de Simona Popa, campioana olimpica la spada, si cati au auzit de Pelinel si Borcea? Cine domina ecranele TV? Ce e mai tentant sa te faci cand o sa fii mare, o "Popa" sau o "Pelinel"?

Bulversarea aceasta de ierarhii nu avea cum sa nu atinga si sportul romanesc, bagat in seama de presa doar cand e vorba de vreun scandal precum cartea fostei gimnaste Maria Olaru.

Si bulversarea inhibanta pentru performanta vine pe fondul si asa sensibil al unor schimbari de stil de viata defavorabile sportului. Pe vremea cand Romania venea cu zeci de medalii de la jocurile olimpice, nu exista Internet, nu existau zeci de posturi TV, cluburi etc. Copiii, apoi tinerii, isi petreceau timpul liber in general fie citind, fie facand sport, pentru ca alte variante nu prea existau.

Acum, cei mai multi sunt lipiti de un ecran, ceea ce a si provocat probleme de sanatate: obezitatea, diabetul si bolile cardiace au explodat la varste mici.

Scoala nu lupta cu aceste evolutii. Orele de sport sunt putine, in multe scoli ele se desafasoara in conditii improprii, pe holuri sau in sali minuscule. Parintii prefera sa obtina scutiri pentru copii ca sa nu-i expuna riscurilor sau din pura comoditate.

Antrenorii sunt putini si prost platiti, nu au niciun motiv sa se dea de ceasul mortii alergand dupa talente, dar nici nu prea au de unde sa le culeaga, iar daca le gasesc nu prea au argumente sa le tina pe drumul abrupt si bolovanos al efortului si sacrificiului constant. Costul echipamentelor e mare si multi parinti nu si-l permit.

Si atunci de unde sportivi de mare perfomanta, de unde glorie, de unde salbe de medalii?

Rezultatul de la Rio nu este un diagnostic sever numai pentru sportul romanesc, ci pentru societatea romaneasca in ansamblu. Nu doar guvernantii nu mai investesc in sport, ci mentalitatile noastre nu-l mai valorizeaza si, cat timp va fi asa, nu avem ce spera si nici de ce sa ne plangem.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...