Ecuatia olimpiadelor are destule necunoscute

Joi, 16 August 2012, ora 15:26
3903 citiri
Ecuatia olimpiadelor are destule necunoscute

La prima vedere, s-ar parea ca exista tari abonate la mai multe medalii decat altele si exista tari ai caror reprezentanti se duc mai degraba la o intalnire cu omologii lor de departe, decat cu speranta de a-si asculta imnul national, stand solemn pe podiumul Olimpiadei.

Intrucat insa nimic nu este intamplator pe lumea asta, se constata ca exista patru factori de putere, capabili sa determine performantele olimpice - noteaza Project Syndicate: numarul de locuitori ai tarii, traditiile in sport, politicile privind promovarea miscarii sportive si nivelul de dezvoltare al tarii.

Luat separat, niciunul din acesti factori nu poate explica singur rezultatele obtinute de reprezentantii unei tari la olimpiada. Luati in ansamblu, incep sa devina semnificativi nu numai cu privire la ce s-a intamplat, dar chiar cu privire sansele in viitor.

Aritmetica, statistica, dar si calculul pobababilitatilor sugereaza ca, la o populatie mai numeroasa, sansele de a descoperi, din randul ei, genii, artisti sau camapioni creste proportional cu aceasta. Ar fi normal sa apara mai multi performeri de exceptie intr-o imensa masa de oameni, decat intr-un grupulet.

Asa pare teoretic. Practic insa, ramanem uluiti daca punem fata in fata cazul Indiei, tara cu 1.200 milioane locuitori, detinatoare a sase medalii olimpice, si al Croatiei, care a obtinut acelasi numar de medalii - tot sase - desi populatia ei numara numai putin peste 4 milioane.

Aceeasi observatie se poate face cu privire la Australia, o tara de vreo 22,61 milioane locutori, care a obtinut 3% din totalul medaliilor acordate la Londra, un procent egal cu intreaga Africa.

Rolul traditiei

India pe de o parte, Croatia si Australia de partea cealalta, sunt desigur exemple extreme, dar exista destule cazuri, situate relativ aproape de una sau de alta din aceste grupe, care confirma aceeasi situatie anormala. Uriasa Brazilie, Argentina, Turcia sau Mexicul s-au ales cu medalii putine, in timp ce Coreea de Sud a urcat glorioasa pe numeroase podiumuri.

S-ar putea ca factorul traditiei in sport sa fie mai influent decat cel pur statistic. Este elocvent exemplul etiopienilor, pe care distantele si lipsa mijloacelor de transport in tara lor ii detrmina inca din copilarie sa parcurga drumuri lungi pe jos, antrenandu-se de nevoie.

Acelasi lucru se poate spune despre cei din Caraibe si Africa de Est, dupa cum la fel de bine antrenati, dar din alte motive, sunt francezii, preocupati din copilarie de judo, canotaj, inot, domenii in care chiar obtin rezultate remarcabile.

Politica de promovare a sporturilor

Este indiscutabil ca un loc de prim rang il au politicile de stimulare a sportului promovate de guverne. Daca privim in trecut, observam ca, pe toata perioada 1972 - 2008, locul unu la numarul de medalii a fost ocupat de URSS (in cinci ani diferiti, inclusiv 1992, repezentat de Rusia), locul doi l-a ocupat SUA (in patru ani), iar locul trei China, care in 2008 si-a adjudecat 51 medalii.

Este vorba intr-adevar de state mari, cu populatie numeroasa, dar nu aici trebuie cautata explicatia. Anii de prosperitate au permis SUA sa stimuleze din plin miscarea sportiva si, in aceeasi perioada, regimurile totalitare au sacrificat nevoile economiei, considerand ca performanta sportiva este un excelent mijloc de propaganda.

Viata s-a schimbat, dar pincipiile au ramas aceleasi. Performantlele olimpice sunt de partea celor care sustin material si moral miscarea sportiva.

Nu este intamplator faptul ca, si astazi, dintre primele zece tari care au fost clasate cu medalii la Londra, un numar de opt sunt membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD). Aici, atentia pentru miscarea sportiva constituie o preocupare de seama.

Mai exista o nunata: buna stare a natiunii este una, iar atentia acordata de autoritati sportului este alta. Merita puse fata in fata doua cazuri: Elvetia, o tara cu standard foarte ridicat si Nigeria, una cu nivel foarte scazut, au obtiut rezultate comparabile.

Revenind la cele afirmate la inceput, exemplele confirma ca bunele performante nu sunt consecinta unei situatii privilegiate sau defavorizate a unui stat, ci mai multor factori, care tin seama de dimensiunea poporului respectiv, de traditie, gradul de dezvoltare al tarii si, in foarte mare masura, de politicile adoptate in raport cu miscarea sportiva la nivel national.

Citeste si:
Premierul Nicolae Ciucă: ”Am discutat cu ministrul Rafila şi am convenit soluţii pentru introducerea certificatului verde la locul de muncă”
Premierul Nicolae Ciucă: ”Am discutat cu ministrul Rafila şi am convenit soluţii pentru introducerea certificatului verde la locul de muncă”
Premierul Nicolae Ciucă a precizat că a avut discuţii cu ministrul Sănătăţii Alexandru Rafila, la finalul săptămânii trecute, şi despre certificatul verde şi a convenit cu acesta nişte...
Beneficiul mutual al capitalismului
Beneficiul mutual al capitalismului
De departe cea mai importantă caracteristică a capitalismului este beneficiul mutual. Adică, din orice tranzacție, din orice afacere vor avea de câștigat toți cei implicați în ea, unul de...