Un studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea Paris-Saclay sugerează o interpretare surprinzătoare a uneia dintre cele mai celebre scene din frescele Capelei Sixtine. Este vorba despre scena „Potopului”, în care Michelangelo ar fi reprezentat o femeie cu semne de cancer mamar, o teorie care adâncește misterele din spatele operei unui artist deja considerat un geniu al Renașterii.
Pentru a ajunge la un nivel de perfecțiune anatomică ca al lui Michelangelo, era nevoie nu doar de talent, ci și de o cunoaștere profundă a anatomiei. Ceea ce mulți nu știu este că artistul avea acces la o sursă mai puțin obișnuită de informație: disecțiile de cadavre. Într-o eră în care studiile științifice nu erau încă la apogeul dezvoltării, Michelangelo a căpătat o erudiție în domeniul anatomiei care depășea cunoștințele medicilor vremii. Deși nu a publicat niciodată tratatul de anatomie la care lucra, cercetările recente sugerează că Michelangelo ar fi încorporat elemente de medicină și simbolism în lucrările sale, iar scena „Potopului” din Capela Sixtină ar putea fi un exemplu elocvent.
Conform echipei de cercetători coordonată de Rafaella Bianucci de la Universitatea Paris-Saclay, în scena „Potopului” ar apărea o femeie care ar putea suferi de cancer mamar. Semnele sunt clare: un mamelon deformat și retras, o areolă modificată, o zonă proeminentă și posibili noduli în axilă, toate caracteristici asociate cu carcinomul mamar. Deși această interpretare ar putea părea o simplă speculație, autorii studiului susțin că, în contextul simbolic al scenei, în care oamenii sunt condamnați la moarte în Potop din cauza păcatelor lor, face ca semnele bolii să aibă o semnificație profundă: cancerul mamar ar putea reprezenta o pedeapsă personală pentru pofta trupească.
Această abordare nu este, însă, unică. Michelangelo a fost mereu fascinat de anatomie, iar pasiunile sale pentru disecțiile de cadavre l-au ajutat să înțeleagă detaliile corpului uman așa cum niciun alt artist al vremii nu o făcea. Într-o altă lucrare, cercetătorii au sugerat că Michelangelo ar fi reprezentat cancerul mamar în figura Nopții, o statuie din Capela Medici, iar în alte lucrări au fost identificate posibile referințe la bolile care l-au afectat pe el însuși, cum ar fi pietrele la rinichi.
Desigur, sunt și teorii alternative. De exemplu, în aceleași picturi din Capela Sixtină, unii cercetători au văzut un uter postpartum, ceea ce ar simboliza nașterea omenirii. Alții au identificat o posibilă aluzie la gușa tiroidiană de care suferea artistul, în timp ce alți experți în medicină au observat schițe ale trunchiului cerebral sau ale creierului. Cei care susțin aceste teorii cred că Michelangelo a ascuns mesaje personale sau simbolice în lucrările sale.
Nu ar fi fost prima dată când artistul ar fi reușit să surprindă propriile sale suferințe: nefrologul Garabed Eknoyan a văzut în mantia lui Dumnezeu dintr-o altă scenă, „Despărțirea Pământului de Ape,” imaginea unui rinichi, care ar putea face referire la pietrele la rinichi de care a suferit artistul și, în plus, ar simboliza despărțirea solidelor de lichide atribuită, la acea vreme, acestui organ. Dar în presupusa gușă descrisă de Bondesoni, Ian Suk și Rafael Tamargo au văzut ceva foarte diferit: o schiță a trunchiului cerebral, cu măduva spinării și nervul optic.
Astfel, este posibil ca Michelangelo să fi lăsat o serie de „mesaje ascunse” în operele sale, legate de bolile și suferințele proprii, dar și de concepte religioase și filozofice profunde. Fără dovezi clare, însă, tot ce putem face este să interpretăm aceste simboluri, iar ceea ce descoperim astăzi în capodoperele sale continuă să fascineze și să provoace noi interpretări, notează El Pais.