Copiii abandonați - sedați de către cei care ar trebui să-i salveze

Astăzi voi face referire la problema copiilor abandonați aflați sub medicație neuro-psihiatrică fără a se aplica protocolul medical de monitorizare și evaluare.

V. P. când își aduce aminte de perioada în care lua medicamente începe să plângă. „Am luat pastile timp de 8 ani. Ajungeau să ne pună pastilele în mâncare. După ce am plecat din centru, doctorul mi-a retras medicația spunându-mi ca nu aveam nevoie de ea” – V. P., 23 ani, abandonat de mic în Giurgiu.

Datele centralizate la nivelul D.G.A.S.P.C.-urilor arată că peste 8 500 de copii abandonați se află sub tratament neuro-psihiatric. 4.064 dintre cazuri sunt sub tratament pe o perioadă mai lungă de 3 ani. Acești copii, mai mult sau mai puțin monitorizați, sunt medicați cu un adevărat #cocktail de medicamente, precum romparkin, rispolept, diazepam, xanax, levo etc. Efectele acestor medicamente se vor vedea pe termen lung. Mulți din acești copii, deveniți adulți, vor fi incapabili să se integreze în societate, fiind mutilați pe viață.

„Primeam pastile care mă făceau să dorm pe bănci în timpul orelor. Am luat 5 ani astfel de pastile.” – C. N., 21 ani, abandonat la naștere în Bacău.

G. I.: iau medicamente de la 12 ani. Dorm în bancă și nimeni nu mă deranjează. Am repetat clasa de 3 ori. – 16 ani, abandonat la 8 ani, în București.

Mai mulți copii lăsați în grija statului mi-au semnalat faptul că iau medicație psihiatrică pentru că sunt obraznici, plini de energie sau că prezintă tulburări de comportament. I-am întrebat dacă au beneficiat de evaluare sau reevaluare periodică - înainte de a lua pastile, de terapie sau programe apropiate terapiei pentru a-și gestiona emoțiile negative, ca efect al abandonului. Toți, absolut toți, mi-au spus NU. Există o îndoială legitimă cu privire la protocolul urmat atât de centrele de plasament, cât și de medicii psihiatri în diagnosticarea, stabilirea tratamentului, monitorizarea copiilor după stabilirea primului tratament, reevaluarea diagnosticului, modificarea tratamentului în funcție de rezultatele lui și, nu în ultimul rând, înlăturarea tratamentului în condițiile ameliorării suferinței diagnosticate.

În acest weekend m-am deplasat în Elveția, unde am avut întâlnire cu specialiștii în sănătatea mintală a copilului și drepturile omului. Am analizat contextul în care se află România cu privire la medicația neuro-psihiatrică și lipsa serviciilor suport/ terapie pentru copiii lăsați în grija statului. Concluzia întâlnirii, înainte de tratament neuro-psihiatric trebuie aplicată terapia. Dacă terapia nu dă rezultate se poate trece, treptat – sub monitorizare (din două în două săptămâni), la tratament medicamentos. Există un protocol standard pe care medicii pedopsihiatrii ar trebui să-l pună în aplicare.

Liga pentru sănătate mintală, într-o întâlnire de lucru cu privire la situația copiilor abandonați: înainte de medicație psihiatrică trebuie explorată terapia. Pornind de la această afirmație, mă întreb: Câți copii abandonați în România se află în programe de terapie, odată cu instituirea măsurii protecției speciale?

Potrivit raportului moral, COPIII LUI IROD (V. Alexandrescu): în mod normal diagnosticarea inițială trebuie să se facă în condiții de internare clinică a pacientului minim cinci zile, urmată apoi de o punere sub observație zilnică, în funcție de tratamentul administrat; instalarea unei psihoterapii în imensa majoritate a cazurilor; consult de specialitate în principiu o dată pe lună, dar obligatoriu o dată la 3 luni; modificarea tratamentului inițial în cazul în care el a fost prescris cu o medicație grea pentru a obține efecte imediate. Este de asemenea obligatorie urmărirea momentului când tratamentul poate fi eliminat în întregime, urmărirea efectelor secundare, a judiciosului echilibru cu performanțele școlare, a capacității de relaționare cu mediul, precum și a altor factori sociali precum și de dezvoltare firească a copilului, în condițiile lui specifice.

Copiii abandonați au dreptul și nevoie de terapie, nu de un cocktail de medicamente care să le distrugă identitatea. Serviciile sociale trebuie să fie mai responsabile, asumate și conectate la nevoile reale ale copiilor. Copiii abandonați trebuie să acceseze programe de terapie, iar dacă acest proces nu dă rezultate se poate trece, în etape (treptat), la medicație neuro-psihiatrică.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...