Intr-un campionat in care ne-am obisnuit ca patronii, proprietarii, bosii echipelor sa vorbeasca mai mult decat antrenorii si jucatorii la un loc, prezenta unor conducatori de club discreti n-are cum sa nu lase urme adanci si sa nu se reflecte in ierarhia Ligii I de fotbal.
Un exemplu a fost Dumitru Bucsaru, cel pe care inca nu l-au vazut la fata niciodata multi iubitori ai sportului rege si cel care a reusit sa faca, pe romaneste, din rahat bici la Urziceni si sa si pocneasca pana pe la Glasgow.
Bucsaru, care trebuie laudat, dar si hulit pentru ca, asemeni vorbei la fel de romanesti ca cea de mai sus "Eu te-am facut, eu te omor!", a ales sa puna capat unei povesti superbe intr-un mod atat de sumbru.
Dupa Bucsaru sau chiar mai mult decat Bucsaru, exista un nume printre conducatorii de Liga I care ar trebui mai des mentionat de microbisti si a carui voce ar trebui sa se auda mult mai apasat in showurile televizate de "analiza" sportiva. Este vorba de Marius Stan, nu patronul, nu finantatorul, nu investitorul Otelului Galati, ci mult mai simplu directorul general sau presedintele acestui club.
Mai pe intelesul nostru, un angajat al clubului, un om care nu se bate cu pumnul in piept ca aduce bani de acasa pentru a plati jucatori si nu scoate ochii cu investitiile sale gigantice, ci un om care vine, isi face treaba, e platit si pleaca acasa. Despre modul in care isi face treaba Marius Stan ar trebui sa se vorbeasca mai mult, insa. Un om care se afla in organigrama aceluiasi club din vremuri imemoriale, un om care a tinut pe linia de plutire o echipa sprijinita financiar mai mult cu numele de Mittal Steel, o echipa care nu si-a permis niciodata sa faca achizitii costisitoare sau sa dea tunuri, rachete si grenade pe piata transferurilor.
Un om care dupa ce a tinut ani in sir in plutonul de la mijlocul clasamentului o echipa care, dupa valoarea lotului, ar fi trebuit sa retrogradeze de mult timp, a dat lovitura in ultimul an. Un retur al sezonului trecut impecabil, in urma caruia Otelul a fost cat pe ce sa prinda inextremis ultima pozitie de Europa League si un tur perfect al sezonului in curs, la finele caruia galatenii se regasesc in fotoliul de lideri.
Sigur, carcotasii vor spune ca valoarea campionatului a scazut, ca echipele mari sunt toate destabilizate de criza financiara pe care o traverseaza "patronii", ca Dorinel Munteanu a facut mare parte din treaba de la Galati, ca jucatorii intra pe teren, si nu Stan si ca pana la urma urmei, omul n-a facut chiar atat de multe. Aici e eroarea. Intr-adevar, valoarea campionatului a scazut, dar este meritul unor oameni ca Marius Stan ca stiu sa profite de o asemenea situatie si sa promoveze tineri valorosi carora sa le ofere incredere si oameni cu experienta, dornici de revansa in fata celor care nu le-au oferit oportunitati la timp.
Intr-adevar, echipele mari sufera din cauza crizei financiare, dar domnul Stan se confrunta cu o criza continua la Galati de cand romanii nici n-auzisera de Lehmann Brothers. Intr-adevar, Dorinel Munteanu are extrem de multe merite pentru jocul echipei, dar pe el cine l-a numit in functie...? Si intr-adevar, jucatorii fac treaba grea, dar si aceia ii datoreaza extrem de mult unui om care nu a transferat pe vorbe si nu a promovat pe pile.
In concluzie, Gigi, Cristi, George, Adriane, Mariane, luati o foaie si un pix (care dintre voi stiti sa le si folositi) si cautati-l pe domnul Marius Stan sa va ofere niste lectii particulare despre cum se conduce un club de fotbal spre performanta!