Cât de greșit este în realitate să nu-i spui niciodată copilului ”nu”. Psiholog: ”Nu are nicio bază științifică. E ca la Biblie, ceva scos din context”

În ultimele zile au existat discuții aprinse privind cum ar trebui, sau nu, să fie crescut un copil atunci când vine vorba despre limite, mai ales în contexte sociale, în locuri publice unde sunt și alți oameni, precum restaurantele.

Percepția asupra modului în care ar trebui crescut un copil a variat considerabil în ultimele decenii, ba chiar s-a dus dintr-o extremă în alta. Dacă generațiile trecute preferau tendința autoritară, pe principiul ”eu te-am făcut, eu te omor”, în prezent a apărut credința că părinții nu ar trebui să îi spună niciodată copilului ”nu” și că ar trebui să aibă toată libertatea din lume.

Gabriela Maalouf, psiholog, psihoterapeut și NLP trainer pentru copii și părinți, a explicat pentru Ziare.com că acest parenting modern ultra permisiv este doar o tendință, fără nicio bază științifică, și că în realitate este doar ceva scos din context.

”E doar o tendință, nu are nicio bază științifică, nu există în niciun manual de psihologie și nici în vreo carte de parenting. E ca la Biblie, ceva scos de context.

De când psihologii sunt vizibili, scriu cărți, articole, au intervenții în presă, evident că poți să dai o informație scurtă, iar de acolo fiecare o ia și o interpretează cum vrea. Iar atunci psihologii au venit și au spus că ar fi bine să facem o balanță între ”da” și ”nu” pentru a nu fi nici părinți autoritari care spun ”nu” tot timpul, ”faci cum vreau eu, eu te-am făcut, eu te cresc, eu te omor”, dar nici să fii permisiv, astfel încât copilul să nu aibă nicio limită, nicio regulă și să nu își construiască această rezistență la frustrare, să faci o balanță.

Părinții au auzit acest lucru, să nu îi mai spui copilului ”nu”, și fiecare a interpretat cum a vrut el. Au crezut că nu trebuie să-i mai spui ”nu” copilului niciodată, că îi îngădești libertatea. Este foarte greșit. Nu există niciun manual, carte de parenting, în care să existe această regulă, să nu spui ”nu” niciodată. Chiar una dintre regulile ferme ale parentingului, de la Freud încoace, este că trebuie să ai limite sănătoase ca să îți crești rezistența la frustrare. Poate să împachetezi povestea asta de cum spui ”da” și cum spui ”nu” într-o formă prietenoasă. Să spui de mai multe ori ”da”, dar să știi să spui și ”nu” pentru că altfel o să ajungi un părinte permisiv. Statistica și știința ne arată că mai multe lucruri nocive se întâmplă prin parentingul permisiv”, explică psihologul.

Stilul corect de parenting: cel autoritarian

Gabriela Maalouf mai spune că există trei categorii mari de parenting, și anume autoritar, permisiv și autoritarian, cel mai corect fiind cel din urmă.

”Cel autoritar este cel în care doar eu îți cer ție: faci tot timpul ca mine, eu nu sunt disponibil pentru tine, și tu faci că ești copilul și trebuie să faci așa. Permisivul e invers: eu îți dau totul, pun totul pe tavă, nu îți cer nimic, tu faci ce vrei.

Iar autoritarianul e cel în care și eu îți dau multe, dar îți cer la rândul meu. Eu îți dau, îți creez o atmosferă plăcută, de familie bună, de disponibilitate emoțională, dar la rândul meu îți cer și eu ție să îmi respecți disponibilitatea emoțională. Ăsta e parentingul corect. Și atunci dacă eu sunt autoritarian, îți dau multe, îți cer multe, atunci o să spun și ”da”, și ”nu”.

Parentingul modern, așa cum e denumit și se sperie lumea de el, este doar un curent creat de părinții care au scos psihologia din context. Bag mâna în foc că nu există niciun psiholog sau specialist în parenting, vorbesc despre cei acreditați, care să fi spus vreodată să nu pui limite copilului, să nu spui ”nu”. De asta s-a demonizat cumva parentingul ăsta modern și oamenii au senzația că psihologii l-au propus și promovat, dar este total greșit.

Nici cu bătaia, dar nici cu libertatea asta scoasă din context: fiecare face ce vrea. Sunt două tendințe create de oamenii simpli: fie aia autoritară, eu il fac, eu îl omor, cum era pe vremea generațiilor trecute, fie ce se întâmplă acum, suntem în extrema cealaltă”, mai spune psihologul.

Copilul are un comportament deranjat pentru cei din jur într-un spațiu public. Cum gestionăm situația?

Atunci când părinții ies cu copilul într-un spațiu public, fie că este un restaurant, un bazin de înot, sau un mall, se poate întâmpla ca cel mic să aibă un comportament deranjant pentru cei din jur. Gabriela Maalouf a explicat cum ar trebui să fie gestionată o astfel de situație.

”De la început ar trebui să stabilim un set de reguli. Vorbim cu copilul de acasă, indiferent cât este de mic, sigur, nu o să înțeleagă perfect, nu o să țină minte, dar de asta la repetăm.

Uite, așa cum ție îți place să te simți bine, așa le place și celorlalți: stăm liniștiți la masă, dacă vrem să ne jucăm, întrebam unde o putem face și cu ce, iar noi părinții suntem vigilenți. Sigur, copilul trebuie să se simtă bine și să își trăiască copilăria până la urmă, dar în limita libertății celorlalți.

Dacă am ajuns acolo și totuși copilul nu se comportă cum trebuie, bine ar fi să îl scoatem din context, adică nu să îl certăm acolo, sau să îl lăsăm în plata domnului că poate scăpăm și așa, pe principiul ”așa sunt copiii”. I-aș spune copilului: uite, vreau să mergem puțin în afara restaurantului, sau la o masă mai retrasă, vreau să vorbim, să îți readuc aminte cum ar fi bine să te comporți pentru că acum ai încălcat o limită.

Dacă se continuă, este foarte în regulă, o consecință naturală, nu o pedeapsă, să plecăm acasă.

Îi spunem: uite, în momentul ăsta mă simt trist, nerespectat, sau ce emoție simt, pentru că nu reușesc să stau cu tine aici și să înțelegi regulile, așa că prefer să mergem acasă.

Îi spunem și cum poate să repare. Adică asta e consecința, nu ai reușit să te comporți social acceptabil, e în regulă, nu ai reușit astăzi, mergem acum acasă, ne liniștim, vom mai ieși de multe ori împreună și vei avea șansa ca data viitoare să te comporți cum trebuie. Eu am încredere că poți data viitoare să faci puțin mai bine.

Nici noi nu trebuie să ne rușinăm, că de rușinea asta vai în ce hal face copilul, ne ducem să îl certăm, să-l pedepsim, iar el de supărare și de furie s-ar putea să facă și mai rău. Și dacă îl neglijăm și nu îi spunem nimic cu siguranță va face și mai rău”, explică psihologul.

Responsabilitatea, în totalitate a adulților

Gabriela Maalouf atrage atenția asupra unui lucru, și anume că întotdeauna responsabilitatea este a adulților deoarece niciun copil nu se naște învățat.

”Nu aș învinovăți niciodată un copil. Copilul își formează în familie abilitățile și deprinderile. Nu se naște niciun copil învățat. Atrag atenția că întotdeauna responsabilitatea este a adultului, tot ce ține de deprindere, obișnuință socială, este clar responsabilitatea adultului.

Dacă îi spui unui copil ”ești obraznic”, o să se comporte ca atare dacă nu îi explici ce a făcut greșit. Și cine să îi explice dacă nu adultul? Deci clar responsabilitatea e întotdeauna a adultului, care din păcate tinde fie să o ia în direcția autoritară: ”stai aici că așa vreau eu”, fie închidem ochii pentru că e foarte greu să impui o limită copilului. După ce o faci, copilul țipă, plânge, e normal, și mie dacă îmi spune cineva acum ”nu poți să faci asta”, voi avea o stare neplăcută. Și atunci, pentru că e greu, părinții închid ochii, zic lasă-l să facă ce o vrea, că e copil, e cu iertare. Dar nu le facem un bine”, concluzionează psihologul.

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...

Florin Cîțu iese la atac după tensiunile din coaliție privind candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la Capitală. Variantele propuse de fostul premier

Florin Cîţu, fost premier și fost lider PNL, a anunțat că sunt probleme privind „candidatura coaliţiei toxice” în persoana medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei. El a...