Odată cu venirea iernii și deschiderea sezonului de schi, pe pârtiile din România reapar vechile pericole.
Turiștii care sunt începători ai sporturilor de iarnă se aventurează fără echipament adecvat sau pe pârtii care nu le sunt destinate și riscă să fie răniți sau să producă accidente.
Este cazul petrecut la Straja, pe 3 decembrie, relatat de un schior într-o postare pe Facebook.
"Asta e din viața reală, de azi, 3 decembrie, de la Straja. Este o poveste pentru părinți. Și pentru începătorii în sportul acesta. Poate salvează pe cineva în viitor. Azi nu a salvat pe nimeni.
Sunt la Straja la schi. A treia zi din sezon. Antrenamente. Mă dau pe pârtia Constantinescu.
Prima porțiune este albastră, de începători. Perfectă pentru exerciții de tehnică. Ultima este abruptă, este roșie pentru intermediari și un coșmar de coborât pentru începători. De fapt, începătorii nu au ce să caute pe acolo.
Sunt în telescaun. Este cam 10:30. Văd pe pârtie un grup de tineri, vreo 10.
Să zicem până în 20 de ani. Gălăgioși. Limbaj de cartier. Fără cască. “Țărani” în paradigma mea. Se distrau în felul lor.
Unul dintre ei nu știa să schieze. Era probabil prima lui zi pe pârtie. Ceilalți nu știau să schieze (știau doar să coboare pârtia fără să cadă jos) și făceau mișto în jurul lui.
Adică el cădea de mama focului pe acolo și ei râdeau de el. Ei, prietenii lui, adică.
Evident că niciunul nu anticipa că ziua unuia dintre ei se va transforma într-un rahat și probabil toată viața lui va fi afectată de ce se va întâmpla în următoarele ore.
Așa e când nu e cap, prieteni, e vai de picioare.
Am trecut de vreo două ori pe lângă ei. Erau pe partea albastră a pârtiei Constantinescu.
Când trec a treia oară erau la partea roșie a pârtiei.
Prietenii “știutori” de schi, în loc să-l sfătuiască pe băiat să-și dea jos schiurile din picioare și să coboare mergând, încearcă să-l învețe să coboare.
Adică el să coboare o pârtie roșie, în condițiile în care nu putea să stea în picioare pe o albastră.
Dezastru. Mergea 2 metri. Cădea. Și de la capăt."
"M-am și oprit lângă ei și în mintea a mea a fost ceva de genul: "Să le zic? să nu le zic?
Adică să le zic că prietenul lor trebuie să-și dea jos schiurile și să coboare pe picioare segmentul acela? Să le zic că acolo el doar se poate accidenta?
Să le zic că poate să fie nasol? Să le zic că el nu trebuie să meargă pe acolo?
Să le zic că ei sunt niște prieteni aiurea că-l aduc pe acolo? M-am oprit din schiat. Sunt la 10 metri de ei.
Ezit.
Îmi zic că "Facerea de bine este.... de mamă" și că ei nu par educații suficient pentru a înțelege că vreau să-i ajut. Probabil m-aș fi ales cu niște insulte. Îi las în pace. Cobor pârtia. Mă sui în telescaun. Mai trec vreo 20 de minute. Schiez. Nu i-am mai văzut, pârtia se aglomerase și eu eram concentrat la ale mele.
Sunt din nou în telescaun. Îi văd din nou. Nu mai sunt pe pârtie. De ce ar fi? Pârtia este pentru femei însărcinate și copii mici. Bărbații adevărați se dau în off-piste.
Acolo sunt și ei. În off-piste, într-o zonă cu boscheți între pădure și pârtie. O zonă pe care fusesem mai devreme și eu. Era înghețată bine, adică trebuie skill-uri de schior adevărat pentru a trece prin ea. Dar acum "amicii mei" tineri stau. Sunt adunați în cerc.
Văd urme de schi care duc la grupul lor."
""Bă, ce fac ăia acolo?"
Telescaunul se apropie. Văd două schiuri împrăștiate prin boscheți în spatele grupului lor.
Unul dintre ei era căzut, întins pe spate. E începătorul. Cel aflat la prima zi de schi. Cel pe care prietenii lui buni l-au dus să schieze în off-piste.
Nu mișca. Încercă să-mi dau seama dacă s-a întâmplat ceva nasol. Telescaunul ajunge lângă ei. Mă uit cu atenție. Unii zâmbeau. Păreau relaxați.
Îmi zic "Sunt relaxați ăștia. Nu a pățit nimic. Doar a căzut."
Cobor. Mă urc iar în telescaun. Hopaaa...Odată cu telescaunul pleacă de jos șenilata Salvamontului. În viteză. Cu semnale acustice pornite.
Îmi zic "La dracu. La tinerii ăia merge."
Mai trec câteva minute. Ajung cu telescaunul în dreptul lor. Zona de boscheți este în stânga liniei telescaunului, la vreo 30 de metri. Tânărul era în aceeași poziție. Acesta este un semn nasol. Probabil a pățit ceva pe la coloană, cap.
Salvamontiștii îl imobilizau pentru a-l pune pe targă.
Exclam: "Ce înseamnă să-ți alegi prietenii de mers la schi greșit."
Trec 30-40 de minute. Straja este survolată de un elicopter SMURD. A venit să-l ia. Alt semn că e nasoală treaba."
"Și acum vă întreb pe voi, prieteni. Cum vi se pare situația? Cine e de vină aici? E cineva de vină aici?
Tânărul că nu și-a ales bine prietenii? Părinții lui că nu au avut grijă ce prieteni își face?
Poate dacă ar exista o "poliție" a pârtiei, un om care să aibă grijă de siguranța schiorilor, interzicând accesul celor pe pârtiile nepotrivite celor care pot fi un pericol pentru ei și pentru ceilalți?
Oare e o idee bună asta? Oare se poate implementa și la noi? Știu că pe afară există un Ski Patrol.
Să ne vedem cu bine pe pârtii, prieteni!
Sănătoși! Și la trup și la cap. Și cu prietenii potriviți în jurul nostru", a scris bărbatul pe grupul SKI România.
În comentarii, mulți dintre membrii grupului sunt acord că ar fi necesară o poliție a pârtiei.
"Neapărat trebuie implementată o Poliție a pârtiei! Am pățit și eu ceva f urât din cauza unui BMW ist de pârtie!"
"Sunt maxim de acord cu un ski patrol. Sunt monitor de schi și viitor salvamontist. Câtă inconștiență văd pe pârtie într-un sezon, nici nu are rost să mai zic.
Părerea mea este că pârtie=șosea. Este efectiv același lucru, doar că pe pârtie este aceeași responsabilitate, dar fără să fie nevoie de permis. Ar trebui un schi patrol și mai multă educație din punctul de vedere a regulilor de pe pârtie. Un echipament de protecție obligatoriu ar fi ce-l mai bun început. Nu ai echipament nu ai voie să îți iei ski-pass."
"Îmi pare rău pentru băiatul ăsta, dar gândiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă omul asta ar fi luat-o la vale full speed, fără să se mai poată opri și să lovească alt schior sau copil…"
"E clar că trebuia să le spui (mai ales că ai prevăzut un potențial dezastru), dincolo de inconștiența lor, tu aveai experiență și ei nu. Deci aveai ceva cu adevărat valoros care ar fi putut preveni accidentul. Toți am fost copii / tineri și indiferent cât de educați am fost sau ce anturaj am avut, nu există persoană să nu aibă cel puțin un eveniment periculos sau de aventură trăit in copilărie (ești imatur și nu-ți pasă). Unii au la ordinea zilei (că deh, așa au ajuns din păcate din diverși factori sau influențe), alții au câte un eveniment izolat, dar nu-i niciunul sfânt.
Cel mult primeai un ignore și atât, nu aveai absolut nimic de pierdut!
Chiar nu înțeleg de ce ai ezitat, eu unul nu ezit niciodată și până acum a cam funcționat!
Vina nu e clar a ta, să nu mă înțelegi greșit, însă e bine să contribuim când avem ocazia (presupun că și tu te gândești acum la asta). Numai bine!".