Mai exista PDL? (Opinii)

Il stiti partidul ala portocaliu si plin de personalitati reformatoare, care practica opusul a ceea ce predica. Mai exista, l-a mai vazut cineva, ati mai auzit de el ceva? Eu unul nu mai stiu nimic de el.

Foarte rar, in ultimul timp mai deloc, am mai auzit pe cate un pedelist ingrijorat, culmea!, nu de partidului sau, pe cale de disparitie, ci l-am vazut murind de grija USL. Ce poate fi mai frumos de atat? Sa fii pe moarte, dar sa gasesti resurse sa petreci de bucurie pentru posibila si eventuala febra a vecinului!

Si totusi, nu am vazut deloc portocaliu. Am zarit din cand in cand ceva verde, in diferite nuante, iar pe alocuri culori si mai triste. Pana la urma ce sa iasa daca combini portocaliu si verde? In campania asta electorala nu i-am auzit pe pedelisti prea mult nici la televizor. Boc o fi tras din greu la Cluj, o fi facut turul posturilor locale, dar nu s-a auzit deloc prin alta parte in tara. Un partid tacut, modest, care nu a mai promis, dar nici nu a iesit la raport sa se laude cu marile realizari din ultimii ani.

Am vazut insa din plin atacurile venite dinspre USL. Multe, organizate si de cele mai multe ori cu probe. Pentru ca au preluat puterea pe nepregatite si au avut acces la date si informatii din interior, fie local, fie central. Asta probabil a dus la o inhibare si mai mare a democrat liberalilor. S-a ajuns in situatii intr-atat de jenante incat unii dintre reprezentantii de seama ai PDL, respectiv Sulfina Barbu, a trecut peste interdictia partidului si s-a dus la Antena 3. A platit pentru asta: a fost umilita.

Singura miscare cat de cat evidenta, care a mai reamintit de existenta fostilor parteneri ai PDL, a fost demisia lui Mihai Razvan Ungureanu din PNL si scrisoarea trimisa catre Crin Antonescu in care se confeseaza si motiveaza, la nivel national, ca "nu se mai simte legat" de partidul asta. Ceva mai hilar si mai absurd, recunosc, nu am auzit in politica noastra in ultimii ani. Ca intr-o piesa de Ionescu, cand inamicul din razboi te declara persoana non grata, la fel si MRU - renunta la PNL, dupa ce a activat in tabara adversarilor ani si ani de zile. Daca asta a fost marea strategie pregatita de MRU ca sa loveasca in PNL, atunci sa ne fie mila de viitoarea Opozitie.

Sa fie aceasta cvasi-disparitie din peisaj a democrat liberalilor o strategie constient si deliberat asumata la nivel national? Orice este posibil. Poate isi spun si spera ca disparitia din prim plan sa stearga din memoria colectiva toate faptele pe care le-au comis in ultimii patru ani. Poate spera astfel ca lumea sa uite mai usor cinismul cu care au risipit pe timp de criza banii de la buget, sa nu isi aminteasca de primarii care au cerut - si au obtinut! - terenuri in panta, piscine in localitati parasite si patinoare in sate locuite doar de batrani.

Poate ca este o strategie pana la urma eficienta. Sa nu fii pana in ultima clipa fara masura simtului omenesc si sa sfidezi la maxim nervii si sensibilitatea electoratului. Insa renuntarea la culoare, la sigla si la nume - in majoritatea localitatilor din tara PDL s-a transformat in tot felul de aliante pentru salvat ceva - exprima de fapt dezicerea de propria identitate. Asumata de la centru, strategia echivaleaza cu o sinucidere la scena deschisa. Poate ca astfel mai mult vor fi pierdut. Poate ca acest pas in spate recunoaste chiar mai mult decat ar fi fost cazul infrangerea si renuntarea la lupta.

Pana la urma, daca mai exista sau nu PDL, in ce masura si cu ce sanse de supravietuirea in viitor, vom afla peste doar trei zile. Sa vedem atunci si cata dreptate s-a facut, pentru cine si mai ales cine isi va fi invatat lectia acestor ultimi ani.