Colegiul Director al PD-L a imputernicit Biroul Permanent National sa faca totul pentru a-i determina pe demnitarii partidului sa aleaga intre functia publica si afaceri.
Ar fi interesant de aflat ce inseamna a face totul in materia de fata, ce mijloace are conducerea democrat-liberalilor pentru a-i convinge pe cei vizati sa opteze, in afara de vorba buna (haideti, ca nu-i frumos!) si amenintarea cu scoaterea din plutonul de candidati la viitoarele parlamentare sau demnitati.
Asta fireste, in situatia ca PD-L chiar vorbeste serios si nu purcede doar la o initiativa menita a-i slefui imaginea. Ca postura in care se afla e inedita: a venit la putere in 2004 luptand impotriva afacerilor pesedistilor, acuzand statul clientelar, coruptia socialistilor - si pe buna dreptate - si se afla in situatia de-a da la loc comanda propriilor clienti cu dubla functiune. O premiera in discursul public, si as inclina sa o salut, dar ma gandesc: este viabila?
Partidului de guvernamant ii foloseste in plan mediatic aceasta initiativa, dar se pune problema daca va fi de natura a atenua din impactul masurilor de austeritate. Nu stim. Stim doar ca viitoarea campanie electorala va fi si mai scumpa, pentru ca pedelistii vor trebuie sa lupte cu dezamagirea, nu numai sa se pozitioneze in fruntea valului popular, ca in 2004.
Fara afacerile membrilor sai, care au avut nu doar rolul de a asigura bunastarea titularilor, ci si pe acela de-a alimenta conturile de campanie, PD-L ii va fi tare greu. Candidatii si-au platit desfasurarea de imagine cu sute de mii de euro, or fara banii astia, partidului ii mai ramane o singura sansa: primenirea.
Desigur ca demnitarii-afaceristi au la indemana o maniera nedureroasa de-a respecta indicatiile conducerii, din care multi fac parte: sa-si mute indeletnicirile aducatoare de fericire financiara pe numele rudelor. Sau ale prietenilor apropiati, care vor sti sa administreze, in baza unui contract destept, marmura, gunoaie, firme de consultanta si comert. Pare singura solutie. Doar n-o sa vanda, transfere, doneze afaceri unor necunoscuti.
Ar putea sa purceada insa la a renunta la contractele cu statul, esenta solicitarii formulate de Elena Udrea. Ma intreb insa cum se pot abandona lucrari aflate la mijlocul perioadei de executie, incredintate formal in urma unor licitatii. Cu ce costuri?
Mai sanatos, insa, ar fi ca gestionarii functiilor publice care poseda si afaceri sa renunte la calitatea de demnitari. De-abia asa se va materializa una dintre vorbele goale ale acestor ani: accederea la putere a unei noi generatii de politicieni. S-ar primeni nu numai partidul, ci si increderea in statul deselat.
In aceasta situatie, s-ar putea sa asistam la o situatie inedita. Daca PD-L nu reuseste sa-si valorifice electoral curatenia interna, vor veni la putere pesedistii. Pe fondul crizei, este foarte probabil. Si atunci, cacaia noua generatie? O luam de la capat! Nu-i dulce de tot formula "istoria SE repeta?"