Teoretic, PD-L este partidul reformei. Teoretic. Sau mai bine spus partial. Partidul lui Boc a promovat intr-adevar o serie de reforme importante. Dar a uitat pana acum sa se atinga de o multime din cele care l-ar indeparta de cascaval. A uitat sau nu a avut vointa.
Vorbim aici de unele dintre legile care ar dovedi ca reformismul portocaliu la fata intra intr-adevar la radacina tuturor relelor din societatea romaneasca.
Cat de multa schimbare?
PD-L a fost reformist in privinta modificarii Constitutiei. Din nevoi electorale, dar a fost. A fost si in privinta Legii Pensiilor, a fost si cand a venit vorba de reducerea cheltuielilor statului sau de Legea Educatiei. Si in multe alte dati.
Cand a venit insa vorba de alte lucruri, PD-L nu a mai fost asa de reformist. De exemplu, in cazul deconcentratelor. Pe care le-a depolitizat mai mult de fatada cand a trebuit sa intram in Uniunea Europeana. Si le-a politizat la loc in 2009, intr-o intelegere cu PSD. Asta pentru ca nu vor defel sa dea din mana deconcentratele.
La fel ca si in celelalte partide, si in PD-L exista sefi sau sefuleti. Care au fiecare nevoie sa-si plaseze in pozitii caldute vreo ruda, vreun prieten ori vreun om fidel din partid. Principiul e "meritocratie da, dar nu cand e vorba de oamenii nostri". Si de concentrarea puterii in mainile lor.
Asa se naste o armata de politruci care populeaza mai mult degeaba institutiile de stat. Unii chiar le paraziteaza, cu singura calitate ca au carnet de partid.
Sa luam un alt exemplu. Regulile licitatiilor. Pentru achizitii publice sau pentru contractele banoase de stat. PD-L le-ar putea schimba foarte usor, astfel incat sa le faca mai transparente si mai usor de masluit. Bineinteles, asta ar insemna ca milioanele de euro nu ar mai ajunge la cine ar trebui. Si ar mai insemna ca, brusc, partidul ar pierde milioane de euro ale unor donatori.
Coincidenta sau nu, cea mai mare parte a celor care obtin contracte de stat sunt donatorii partidului aflat la putere.
Ultimele luni au mai scos la iveala un alt tip de reforme necesare. Odata cu scandalul Voicu, a devenit mai clar ca niciodata ca e nevoie de niste schimbari profunde in justitie. Totusi, PD-L nu se grabeste sa schimbe din temelii sistemul asta atat de coruptibil. De data asta nu pentru ca ar beneficia mai mult de el, ci pentru ca stie ca asta presupune un efort imens. Si mai ales presupune sa infrunti sistemul. Sa te bati cu el chiar.
Lista poate continua in mai toate domeniile. E adevarat, nu le poti face pe toate deodata. Doar ca partidul reformist PD-L trebuia sa fie mult, mult mai reformist ca sa-si merite numele. Are timp s-o faca. Dar pana atunci, noi decontam factura pentru lentoarea schimbarilor.
Vrabia din mana
Orice partid schimba ceva daca e la putere. Presa si nevoia de a se fali cu rezultatele ii preseaza. Toti schimba ceva si se lauda ca au fost reformisti. De fapt, niciun partid nu a reusit sau nu a avut vointa ori puterea de a adanci reformele. De a le duce pana la punctul in care sa renunte la o parte din putere in folosul cetatenului.
Desigur, asta ar insemna sa avem politicieni care fac ceea ce trebuie si care cred ca poporul intelege si ii rasplateste la vot. Adica sa dea vrabia din mana pe cioara de pe gard. Si totusi, exact asta trebuie sa faca partidele daca vor sa depaseasca statutul de federatii de interese. Asta trebuie sa inteleaga PD-L. Pentru ca de modul cum intelege depind multe aspecte ale vietii nostre din urmatorii ani.
Reforma educatiei nationale
Reforma pensiilor