Opinii: De ce vrea PD-L sa stranga presa de gat

Tehnica de siluire a presei pe care o foloseste in prezent partidul monolit PD-L nu este aceeasi cu presiunile facute de catre guvernarea Nastase.

In acea perioada, puterea a actionat primitiv, cu tehnici de ev mediu. Au fost ridicati jurnalisti de pe strada. Nastase a bagat frica in ziaristi cu puterea exemplului, iar banii acordati prin publicitatea de stat catre ziare jubjugau directorii publicatiilor in cel mai umil mod.

Dupa 2005 situatia s-a schimbat. La inceputul guvernarii portocalii, presa l-a iubit pe Traian Basescu. Cativa jurnalisti l-au ajutat direct pe Traian Basescu sa ajunga la Cotroceni, umflandu-i personalitatea si ingrosandu-i calitatile, intr-un razboi ce parea pierdut din start. Cele cateva posturi tv libere si o mana de jurnalisti simpatizanti (si prieteni, pe atunci) ai actualului presedinte au inclinat balanta.

In timpul primul mandat, cand Traian Basescu spunea ca este perfect, iar jurnalistii hahaiau cot la cot cu seful statului, sau cand presedintele invita jurnalistele sa se intinda pe masa sa le arate cum se face, inca se mai gaseau ziaristi care sa-i cante in struna si sa-i gaseasca scuze si explicatii.

Cand promisiunile niciodata onorate, gafele tot mai grave, exemplele proaste, minciunile si, mai ales, dezastrul guvernarii Boc I, II, III... (numit si rasnumit in functie cu o insistenta obsesiva, suspecta) au inceput sa loveasca tot mai puternic populatia, din moment ce reactiile lui Traian Basescu la criticile venite din partea presei si a opiniei publice au devenit tot mai vindicative si irationale, atunci a devenit evidenta si antipatia presedintelui fata de presa.

Problema presedintelui nu este, desigur, presa in general, ci acea parte a ei care il critica, motivat sau nu, in mod constant. Ceea ce nu suporta presedintele nu ii place nici PD-L-ului, iar critica venita din partea presei ii deranjeaza in egala masura pe amandoi. In ultima vreme am fost martorii tot mai deselor defulari ale cuplului Basescu - PD-L asupra presei.

Au fost mai intai diabolizarile gen - "tonomate", "moguli rai", "campanii la comanda". Dupa stigmatizarea trusturilor care nu-i cantau in struna, au venit initiativele legislative. Cu alte cuvinte, s-a trecut la nivelul superior al luptei reprezentantilor puterii cu ziaristii. Asa s-a ajuns la mentionarea presei ca o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Ca si cum democratia nu ar include printre puterile sale o presa cat mai puternica si agresiva, ca si cum o presa libera nu ar garanta consolidarea unei democratii.

Nici nu s-au limpezit bine apele dupa elaborarea Strategiei de Securitate Nationale, nici nu se terminasera ultimele comentarii la infierarile prezidentiale la adresa tonomatelor, ca o noua lovitura a si fost data presei - plata suplimentara a contributiilor sociale pentru drepturile de autor. Desi, toti beneficiarii de DDA plateau oricum si impozit catre stat.

Dupa nebunia cozilor aberante si a haosul de la ghisee si din institutiile care trebuiau sa incaseze plata contributiilor a venit vestea dublarii contributiilor incepand cu 2011. Dupa remaniere aflam ca, de fapt, totul a fost o gluma a unui fost ministru.

Nici nu apucam sa zambim ca aflam cum se pregateste puterea sa cenzurese si presa scrisa si online-ul. Desigur, asta neinsemnand ca vor fi alungati decerebratii platiti de partid care comenteaza, turbati de ura si prostie, pe post de postacii in subsolul oricarui articol critic la adresa puterii, ci nasterea unei institutii care sa poata supraveghea si cenzura presa scrisa si cea online.

O singura intrebare ar trebui sa isi puna actuala putere. Daca tot si-au propus sa puna presa cu botul pe labe (cel putin cea pe care nu o pot cumpara sau controla), nu se gandesc si la momentul in care vor ajunge in opozitie? Ar trebui sa ia in calcul aceasta posibilitate ca pe un fapt cert. Sa incerce un exercitiu de imaginatie - cum se va descurca PD-L-ul in opozitie cu o presa slabita, schingiuta, diminuata si plina de ura impotriva sa? Daca ii place ce va vedea, PD-L sa-i dea bataie inainte. Il asteapta un viitor la fel de sumbru.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...