Doctrina PDL - totul sau nimic

Oriunde se afla la putere democrat-liberalii sau liberal-democratii, din Marea Britanie in Japonia, comportamentul si ideologia lor genereaza discutii interminabile, controverse si chiar scandal.

Sursa o constituie, pe langa aroganta, inadecvarea la principiile democratiei clasice, a parlamentarismului, a echilibrului puterilor in stat. Sunt notorii dificultatile primului ministru britanic, David Cameron, care e nevoit sa guverneze cu ajutorul unei coalitii intre conservatori, momentan in pana de majoritate, si liberal-democrati.

Fireste, comparatia pare hazardata, in conditiile in care regimurile occidentale se raporteaza la alta maniera de a face politica decat pe Podul Mogosoaiei. Una pe care ne-o dorim mai toti de doua decenii.

Ce fac democrat-liberalii nostri?

Asta fiindca democrat-liberalii romani, fosti democrati, aplica dupa inlaturarea lui Petre Roman strategia "totul sau nimic", inspirata de miscarile extremist-totalitare. Primele semne s-au manifestat relativ timpuriu: dupa castigarea primului mandat la Primaria Capitalei, PD nu a mai "incaput" in vreo coalitie viabila, cerand alegatorilor un nou mandat, unul majoritar, ca sa-si poata pune in aplicare maretele programe.

Bucurestenii i-au indeplinit dorinta in iunie 2004, iar dlui Basescu i s-a atribuit dupa jumatate de an, tot prin Alianta DA, si jiltul de la Cotroceni. Momentul este unul simptomatic: pedistii se simt gatuiti in Alianta din pricina spatiului vital insuficient, nazuind tot mai sus spre aerul tare al puterii.

Schisma liberala

Asa incepe marea lor aventura: in guvern votau deciziile primului ministru Tariceanu, insa dupa cateva ore corifeii sai le faceau harcea-parcea in talk-show-uri. Renuntand la astfel de aliati, PNL a pierdut gruparea Stoica-Stolojan care se "hainise", trecand cu arme si bagaje de partea dlui Basescu, liderul de facto al PD. Disidentii i-au adaugat componenta -L partidului prezidential, iar temperamentul lor sfidelnic s-a accentuat.

Istoria de mai sus, lunga si plicticoasa, isi are rostul ei, acela de a evidentia antecedentele ca sa intelegem situatia actuala.

Pentru ca nu poti concepe o politica eficienta in lipsa elementelor ei clasice de teorie si practica. Astfel, fara sa incerce crearea unei majoritati critice in favoarea schimbarii Constitutiei, presedintele lanseaza nitam-nisam un proiect propriu, dar, neprimind acceptul partenerilor, si-l lasa balta, desi modificari sunt necesare. Nu neaparat cele dorite de Domnia Sa.

Un proiect - un esec

In aceleasi conditii, revine cu proiectele de regionalizare si confiscare a averilor ilicite, si ele utile, dar punctele de vedere ale aliatilor sau ale Opozitiei nu-l mai intereseaza. Situatia se repeta de cateva ori, semn ca deja initiativele lor au ceva respingator, inacceptabil, dubios, in afara de amatorism si graba de a puncta la imagine. Ceea ce ii procopseste cu un mare necaz: deja proiectele ratate ii trag jos in sondaje, grevandu-le viitorul politic.

Inacceptabil e ca, daca nu pot face ceva singuri, daca optiunile lor nu sunt aplaudate in totalitate, se lasa imediat pagubasi. Inca n-au invatat ca politica reala inseamna armonizarea intereselor intregii societati, nu doar ale lor.

Dubios este ca, desi sunt constienti ca n-au sanse de reusita, totusi o fac. Iar si iar. Ca dupa fiecare act de vitejie sa se comporte ca la gradinita: se supara foc si isi strang jucariile.

Cine suporta consecintele?

Intr-o democratie normala, asa ceva ar fi sinucidere politica. Nu si la noi, unde, ramasi fara munitie electorala, portocalii incep sa acuze intreg spectrul politic si pe alegatori de nereusitele lor: ei au fost singurii care au dorit sa reformeze, sa modernizeze stat, educatie, sanatate, legislatie, iar "uniunea socialista-bolsevica", pensionarii, salariatii cu venituri "nesimtite" se fac luntre si punte sa-i impiedice.

E clar. Ca si in alte parti, nu stiu sau nu pot construi politici pentru dezvoltarea de durata, nici economice, nici sociale, cu atat mai putin culturale. Inaptitudinea pentru dialog si lucru in echipa, incercarile repetate de a iesi singuri in evidenta prin exercitii fortoase de socare a sistemelor social-politice pun serios la indoiala capacitatea lor de buna guvernare.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...