Cum poți să ajungi și să vizitezi Petra, una dintre cele șapte minuni ale lumii REPORTAJ

Joi, 01 Decembrie 2022, ora 06:01
18358 citiri
Cum poți să ajungi și să vizitezi Petra, una dintre cele șapte minuni ale lumii REPORTAJ
Petra este una dintre cele șapte minuni ale lumii FOTO facebook

Iordania n-are strălucirea Occidentului și nici farmecul Asiei îndepărtate, dar este o țară de vizitat, un amestec de culori și mirodenii sentimentale, de nou și vechi, de piatră și istorie arabă, singura țară arabă fără resurse de petrol dar cu oameni calzi și primitori, chiar dacă de altă cultură și cu locuri unice.

E poate cel mai atrăgător loc din Orientul Mijlociu și, lucru foarte important, e foarte sigur, pentru că, după cum se știe, această zonă a lumii nu e tocmai ferită de probleme geo-politice și conflicte interetnice, transpuse în atentate și o stare de insecuritate.

Evident, din punct de vedere turistic, când spui Iordania spui în primul rând Petra, una dintre cele șapte minuni moderne ale lumii, decretată astfel pe 07.07.2007, într-o zi cu o grămadă de șapte, având o semnificație aparte.

Situl arheologic e cu adevărat ceva special, unul dintre cele mai frumoase locuri de vizitat din lume, unde se poate ajunge destul de ușor cu o planificare bună, pentru că nu-i atât de departe și nici atât de anevoios cum pare când te uiți prima dată pe hartă.

Concret, cea mai facilă variantă este ca după un zbor de trei ore de la București să aterizezi la Aqaba, singurul oraș cu ieșire la mare, unde e un aeroport mic și deloc aglomerat, pe care, de la București, zboară Wizz Air, însă doar între noiembrie și aprilie, când pământul nu arde sub soarele iordanian.

Dincolo că scapi de agitație de la Amman, un oraș mult mai mare și mai îndepărtat, avantajul de a merge prin Aqaba este potențat că este o intrare în țară care te scutește de viză (280 lei), spre deosebire de intrarea prin capitala țării, unde e nevoie de așa ceva. Atenție însă, dacă pentru a fi scutit de viză, trebuie să ieși tot prin Aqaba și să stai minimum trei nopți în Iordania. Ieșirea printr-un alt punct de frontieră, atrage plata vizei la ieșire.

Din Aqaba până la Petra mai sunt doar 130 de kilometri, ce pot fi parcurși cam în trei ore și un pic, pentru că drumul nu deloc ca în palmă. O altă destinație de top din Iordania, deșertul Wadi Rum este la numai o oră de mers din orașul port în golful săpat din Marea Roșie.

Intrarea e de 50 de ori mai scumpă pentru străini

Ce trebuie să știți dacă mergeți la Petra? În primul rând că biletul e intrare e scump. 50 JD adică 350 de lei. Dacă ești iordanian intri cu 7 lei, dar dar ca străin plătești de 50 de ori mai mult. Deși majoritatea recomandărilor spun că o zi nu e de ajuns în sit, dacă intri dimineața la 8 până la 17 când se închide, pe timpul iernii, ai timp să vezi tot, inclusiv să iei un prânz, să savurezi un ceai sau o cafea și să faci poze din zeci de unghiuri posibile.

Ce-i drept, dacă din diferite motive te miști mai greu ori dacă vrei poze cu toate pietrele care ți se pare ieșite din comun, o zi nu-i de ajuns și poți opta pentru o vizită de două zile, la un preț sensibil egal- 55 JD. Problema e că trebuie să dormi în Wadi Musa, orașul de lângă Petra, unde nu ai mare lucru de făcut, iar prețurile sunt destul de piperate.

Drumul până la Petra e greoi, din orice parte a Iordaniei ai veni. Se urcă pe munte și se coboară într-o depresiune, pe niște serpentine. Șoferii de regulă gonesc ca apucații, iar majoritatea mașinilor sunt sicrie pe patru roți. Am văzut modele de Cielo, Espero, Nubira, Opel Kadet, Renault 21, despre care credeam că nu mai există nici la muzeu.

Drumurile sunt relativ bune, dar cu multe opritoare de viteză, în care băieții intră fără teamă, astfel că e imposibil să ajungi la destinație fără să dai de câteva ori cu capul de plafon sau să nu ți se miște vreo vertebră.

E bine să te documentezi despre Orașul Pierdut

În fine, Petra merită orice efort, pentru că e chiar foarte frumos. E bine să citești măcar câteva pasaje despre istoria acestui loc, ca să înțelegi mai bine ce s-a întâmplat în Orașul pierdut sau Orașul roz, cum este numit. Există și ghizi locali, unii amabili alții mai puțin, care-ți pot spune aceleași povești de pe google, doar că pe bani.

Pe scurt, Petra a apărut prin secolul VI î.Hr., fiind înființat de către nabateeni – triburi nomade arabe antice- și a devenit capitala negustorilor de mirodenii care au controlat rutele comerciale şi caravanele din Arabia, Siria, Mesopotamia sau Imperiul Roman. Fiind așezată într-un canion de rocă roșie, Petra a fost greu de descoperit și cucerit, dar a ajuns totuși sub Imperiul Roman, la un moment dat. Complet abandonată în secolul al 13-lea, a fost redescoperită abia în 1812, de un elvețian, care a dat sfoară în lume despre minunea pe care a văzut-o.

Chiar și așa, potențialul cultural și turistic a fost exploatat târziu spre anii 1990, mai precis după ce Steven Spielberg a filmat aici "Indiana Jones şi Ultima Cruciadă", pelicula în care Harrison Ford căuta Sfântul Graal într-un oraș antic. Acum, anual, Petra atrage milioane de turiști, fiind o sursă importantă de venit pentru guvernul iordanian.

Trezoreria, cel mai aglomerat loc pentru fotografii

Primul obiectiv important al sitului e celebra Trezorerie, unde se ajunge printr-un canion îngust, pe unde beduinii circulă cu șarete trase de cai, adesea cu viteză, având drept claxon fluieratul. E primul semn al babiloniei care urmează, pentru că trebuie spus, la Petra nu mergi ca la Luvru, ci mai degrabă ca la Piramide. Ca străin, ești un buzunar de scotocit pentru beduinii locului, uneori chiar cu agresivitate și prost gust. Totul e să fii calm, să refuzi politicos și să te ții de propriul plan.

După ce treci de străduțele pe care Indiana Jones se alerga călare cu bandiții, Trezoreria se înalță măreț într-o culoare roșiatică. E fabuloasă fațada înaltă și primul loc în care instagramul cere zeci de poze. Pe cămilă, pe cal, pe măgar, pe bărbat, pe femeie, pe orice, numai fotografii să fie. Vă dați seama că e înghesuială, că nimeni nu vrea să iasă în poză cu vreun chinez în spate sau un beduin suflându-și nasul cu mâneca în decor.

Tot acolo, puștani de 14-15 ani, cu țigarea în gură, încearcă să te ducă pe niște scări ca să faci poze de sus, pretinzând că doar ei au acces și că fără ghid nu poți urca, deoarece așa a decis Guvernul acum două zile. Evident că poți urca singur, dacă te țin picioarele să escaladezi câteva zeci de trepte în stâncă, destul de abrupte și oarecum periculoase, dar e un efort care merită și nu prea.

800 de trepte până la Mănăstire

Jecmănela te paște la tot pasul, dar nu e la nivelul la care să-ți strice vizita, în sensul că dacă mârâi puțin ești lăsat în pace și îți poți vedea de drum spre Orașul Nabatienilor, Teatru, Marele Templu și în final către Mănăstire, cel mai înalt loc al sitului, unde ajungi după ce urci 800 de trepte. Nu toată lumea se încumetă să bată drumul până acolo, dar dacă poți e păcat să nu o faci. Urcușul e decent dar trebuie avut grijă la măgarii care duc în spate turiști bătrâni, ori tineri leneși, grași sau teribiliști, ca să nu zic altfel, biciuiți de beduini pe scările calcaroase, într-un spectacol care pe mine m-a făcut să mă întreb care e omul și care e dobitocul în această ecuație. Plus că dincolo de chinul bietelor animale, mi se pare mult mai periculos să stai în cârca unui măgar pe scări decât să le iei ușor la picior.

Deși Petra e locul în care s-a consacrat Indiana Jones, majoritatea covârșitoare a beduinilor, practic gazdele sitului, se închipuie a fi Johnny Depp, adică șeful Piraților din Caraibe. Cam toți se machiază la ochi cu negru și poartă eșarfe înfășurate pe cap, iar măgarii pe care-i chinuie sunt numiți Ferrari, Lamborghini sau alt bolid.

Mănăstirea Ad Deir, punctul final al traseului, care de la intrare are cam 8 kilometri, este una dintre cele mai mari structuri din Petra, excepțional conservată și absolut impresionantă ținând că a fost construită acum 2000 de ani. Are o înălțime de aproape 50 de metri și o culoare gălbuie, diferită de roșiaticul stâncilor precedente. În zonă sunt o grămadă de view point-uri, unul mai spectaculos ca altul, unde poți merge singur, pentru că puștii dornici să-ți scarmene buzunarul au rămas jos în vale, evident că n-au chef să urce o oră pe scări ca să-și vândă poveștile cu Ali Baba de la Guvern.

La înălțime e ceva mai frig, dar încă ok în noiembrie și există un restaurant-terasă, unde poți servi cafea, ceai sau sandwichuri privind la măreția Mânăstirii.

Mare grijă la încălțări

Cam asta e Petra într-o zi și câteva rânduri, un loc cu o arhitectură antică fabuloasă, care de multe ori s-a pierdut în praful timpului. Apropo de praf, aveți grijă cu ce vă încălțați, pentru că drumul e demn de o ultimă purtare pentru orice marcă de adidași.

Dacă aveți ocazia nu ratați o călătorie aici, dacă nu aveți, e bine să vă faceți. Poți scrie despre acest loc o pagină sau o carte, depinde de fiecare cu ce vrea să rămână în suflet. Sunt oameni care spun că și-au găsit pacea între aceste ruine, că s-au reinventat după o asemenea vizită sau cine știe ce revelație au avut.

Dincolo de trăirile fiecăruia, Petra e o adevărată minune a lumii. Merită din plin această caracterizare. Este un obiectiv pe care odată vizitat nu îl vei uita ușor, chiar dacă mai sunt și lucruri care te pot deranja.

Ca ultim sfat, dacă vreți să luați suvenire din Petra, cumpărați aproape de închidere. La prânz trei magneți sunt un dinar, spre seară cu un dinar iei zece magneți.

Despre Iordania, aspecte care vă pot ajuta:

E o țară ofertantă din punct de vedere turistic, cu cel puțin cinci locuri care merită văzute: Petra, deșertul Wadi Rum, Aqaba, Amman, Marea Moartă.

Prima impresie poate fi ușor negativă, pentru că aterizezi într-o țară arabă, dar pe parcurs realizezi că nu e așa. Iordania nu e nici pe departe Arabia Saudită sau Qatar, dar nici Emiratele Arabe Unite. E undeva la mijloc, islamismul ei fiind moderat, iar majoritatea formată din musulmani sunniți.

Iordania are o societate puternică, bine ținută în frâu de familia regală. Regele Abdullah al II-lea, fiul celebrului Hussein al Iordaniei, conduce țara din 1999 și e foarte iubit și respectat. Tabloul familiei regale se regăsește peste tot, inclusiv pe perete la Mc Donald s, ceea ce nu e deranjant ținând cont că soția regelui, Rania, este una dintre cele mai frumoase regine din lume.

Dinarul e o monedă puternică

Moneda națională, dinarul, este peste euro și dolar și echivalează cu 7 lei românești. Se poate plăti cam peste tot și în euro sau dolari, dar și cu cardul. Chiar și în micile magazine.

Țara este foarte sigură. Am traversat noapte zone în care nu știu dacă aș fi mers prin București și n-am avut absolut nicio problemă. Poliția e omni-prezentă dar discretă.

Ca turist ești privit cumva ca un buzunar de stors, dar nu la nivelul agresiv. Ca în orice țară în care mergi, poți fi victima unor mici păcăleli, gen un preț mai mare la taxi sau la ceva de cumpărat de la tarabe, dar nu ceva dramatic.

Respectul față de turiști este mare. Oamenii sunt prietenoși, dornici să te ajute și adesea te salută pe stradă fără niciun motiv, doar pentru că le place să vadă străini în țara lor.

Majoritatea femeilor umblă cu hijab, dar nu e obligatoriu. Totuși vă așteptați să vedeți femei dezgolite pe stradă că nu e cazul. Nu pare o destinație în care să-ți activezi tinderul pe vreo rețea locală, dar cine știe...

Amann, un oraș vibrant și dezvoltat

Amman, capitala Iordaniei a fost construită pe șapte coline, întocmai ca Roma, iar în epoca Greciei antice se numea Philadelphia. Astăzi, orașul s-a extins pe 21 de coline și are cam patru milioane de locuitori. Este unul din cele mai importante centre economice, universitare și medicale din zona țărilor arabe, se învârt bani mulți aici, oamenii se îmbracă cu branduri de lux, conduc mașini scumpe, iar în partea nouă a orașului și-au făcut apariția clădiri înalte de sticlă și cartiere rezidențiale. E un oraș vibrant, nu seamănă cu restul țării.

Taxiurile ridică mult traficul pentru că umblă pe străzi și claxonează după turiști, încercând să-i atragă, ceea ce poate părea enervant.

Atenție mare la trecerile de pietoni, care nu impresionează niciun șofer. De multe ori se trece în viteză peste ele, ca și cum n-ar exista.

Prețurile par mari la prima vedere, dar nu sunt chiar așa. Se poate mânca un meniu la restaurant și cu 4-5 dinari, aproximativ 28-35 lei. Alcoolul se cumpără din magazine speciale. Iordania are și bere – numită Petra (15 lei – cutia la 0,5 l), dar și multe feluri de vin produse în țară (de la 50 lei în sus sticla). O bere poți bea și pe plajă, dacă o faci discret nu zice nimeni nimic. Există bere și cu 18% alcool, n-am încercat nu știu cum e.

Bucătăria iordaniană e minunată

Bucătăria iordaniană este bazată pe arome specifice Orientului Mijlociu cu orez, ulei de măsline, usturoi, tahini (pastă de susan), smochine, rodii, roșii sau vinete. Humusul e la loc de cinste, alături de falafel și lipii. Mansaf și maqluba sunt două feluri principale care conțin carne de miel, orez, migdale prăjite și iaurt cald de capră, lângă care se bea ceai de mentă aromat. Kunafa e un desert din tăiței crocanți, brânză, fistic și apă de trandafiri.

Cazare e pentru toate buzunarele de la Movenpick la hosteluri. Prețurile variază, dar acum nefiind sezon sunt ceva mai mici. Nici biletele de avion nu sunt scumpe, un tichet luat din timp plecând de la 200 de lei, ceea ce e un mizilic în condițiile prețurilor actuale.

În noiembrie, la Aqaba, singurul oraș mare de la malul mării, ziua sunt 30 de grade, seara în jur de 20. Apa e caldă, se poate face baie, dar intrarea în ea e cu pietre multe. Spre continent, e mai frig, inclusiv la Petra. Diferența de temperatură este cam de zece grade. Serile sunt ceva mai răcoroase.

În Aqaba, există plaje speciale pentru turiști, unde e ca la noi la mare, adică poți face plajă în costum de baie. La cele publice, femeile intră îmbrăcate în apă. De la mal se pleacă în mini croaziere cu bărci care au fundul de sticlă, prin care se poate vedea vegetația și fauna marină bogată din Golf. De asemenea, sunt multe locuri potrivite pentru scufundări.

Wadi Rum, deșertul care l-a fascinat pe Lawrence al Arabiei

Wadi Rum, unul dintre cele mai fascinante deșerturi din lume, te poate face să te simți ca pe lună. E fascinant cu formele sale și nisipul roșiatic. Cred că e singurul deșert din lume care are un munte înalt de aproape 1800 de metri. Mare parte din filmul Marțianul a fost filmată în aceste locuri, însă deșertul este celebru prin prisma lui T.E. Lawrence (devenit personaj de film în pelicula Lawrence al Arabiei, ale căror scene au fost filmate chiar în Wadi Rum), fost ofițer britanic, care a spus că odată ce calci în pustietatea deșertului, vei dori să te reîntorci mereu. Sunt zeci de posibilități de a-l vizita, orice hotel are măcar un tur de zi sau de zi și de noapte. Atenție însă, noaptea e foarte frig în deșert.

Beduinii mileniului trei nu umblă călare pe cămile cu sabia la brâu, ci în jeepuri, cu iphone și în weekend se uită la Premier League, chiar din deșert. Orice iordanian e greu de deranjat când joacă Liverpool, pentru că Mo Salah e idolul tuturor arabilor.

Drumuri vechi și prăfuite

Drumurile sunt destul de puține și nu tocmai performante. Fiind o țară cu multă piatră și praf și cu un trafic intens inclusiv la nivel de tiruri, camioane și autocare, se circulă greu. Indicatoare sunt, în arabă și engleză. Nu pare imposibil să te descurci ca șofer, dar e de preferat transportul organizat.

Multe mașini sunt foarte vechi, n-ar trece nici în vis un ITP într-o țară europeană, iar oamenii trag de ele până la ultima suflare. Se poartă blana de oaie sau capră pusă pe bord.

Cartele de internet se găsesc peste tot, la 15-20 de euro suficient pentru o săptămână. Roamingul e scump, nefiind țară din UE. Internetul local e însă bun, Wifi găsești în multe locuri, inclusiv la Mc Donald s sau la terase.

Rebelii houthi amenință cu o extindere "majoră" a atacurilor asupra navelor internaționale și susțin că dispun de noi rachete hipersonice
Rebelii houthi amenință cu o extindere "majoră" a atacurilor asupra navelor internaționale și susțin că dispun de noi rachete hipersonice
Rebelii houthi din Yemen au promis că își vor extinde atacurile asupra transportului maritim internațional și au afirmat că au noi rachete hipersonice care ar putea evita sistemele de...
SUA au purtat discuții secrete cu Iranul despre atacurile din Marea Roșie a rebelilor houthi
SUA au purtat discuții secrete cu Iranul despre atacurile din Marea Roșie a rebelilor houthi
Anul acesta, Statele Unite a purtat discuții secrete cu Iranul în încercarea de a convinge Teheranul să-și folosească influența asupra rebelilor houthilor din Yemen pentru a opri atacurile...
#petra, #minune lume, #Iordania, #cum ajungi la Petra, #in vizita la Petra, #Aqaba, #Marea Rosie, #sfaturi pentru Petra , #stiri vacanta