Nimic nu (mai) trebuie sa ne mire!

In cadrul unui interviu acordat ziarului "Le Quotidien de Paris" din 21 ianuarie 1992, spuneam despre Constitutia care fusese adoptata la Bucuresti cu o luna mai devreme ca este proasta si dadeam ca exemplu un fapt extrem de grav.

Citeste toate textele scrise de Radu Portocala pentru Ziare.com

Si anume ca ea "nu afirma separarea puterilor executiva, legislativa si judiciara. Astfel, puterea judiciara este subordonata executivului. Conform celei mai pacatoase traditii comuniste, aceasta Constitutie lasa un larg camp de actiune legii ulterioare. De pilda, in privinta sigurantei statului. Iata, deci, cum este suprimata o baricada impotriva tentatiei totalitare". Spatiul nu permitea o critica mai larga, desi ar fi fost de semnalat multe si grave imperfectiuni.

Instiintat de prietenul sau Anton Vatasescu, pe atunci ambasadorul Romaniei la Paris, Petre Roman cerea imediat redactiei un drept de raspuns, in ciuda faptului ca nu mai ocupa nicio functie oficiala. Redau aici cateva dintre amabilitatile prin care fostul prim-ministru al mineriadei din iunie 1990 isi incepea pledoaria: "Domnul Radu Portocala a facut mai multe afirmatii care tin exclusiv de un tip de discurs pe care l-am putea numi 'mitologie politica', daca nu chiar 'mitomanie politica cronica'. Spusele lui nu ma mira, fiind obisnuit atat cu forma lor elaborata, cat si cu continutul lor straniu, aberant, dupa lectura cartii sale 'Autopsia loviturii de stat din Romania'".

Urma apoi o destul de lunga si foarte raspicata insiruire a exceptionalelor calitati prin care Constitutia din 1991 avea sa-i fericeasca pe romani. Sa nu uitam ca textul fusese redactat pe vremea cand Petre Roman era prim-ministru si ca, prin urmare, il putem considera, macar din punct de vedere politic, drept unul dintre co-autorii sai.

Azi, dupa doua decenii de aplicare (revizuirea din 2003 neproducand decat o varianta prin nimic imbunatatita), oricine observa realitatea romaneasca intelege ca legea fundamentala pe care Petre Roman o apara cu inflacarare s-a dovedit a fi nu numai proasta, ci de-a dreptul nociva.

Prin ambiguitatile pe care le contine, ea se afla la originea nesfarsitelor crize si blocaje care au otravit Romania in acest lung rastimp.

Decizia actualei Puteri de a modifica in profunzime Constitutia imi da dreptate dupa 21 de ani, ceea ce poate produce o oarecare satisfactie. Dar decizia presedintelui PNL de a-l numi in comisia care va gandi aceasta modificare pe fostul sau strateg de campanie Petre Roman - devenit liberal dupa 15 ani de peregrinari in labirintul socialismului post-iliescian - e de natura sa transforme cele mai laudabile intentii fie in farsa suprarealista, fie, pur si simplu, in bataie de joc.

Cand consideri ca un text e indeajuns de prost pentru a trebui sa fie schimbat, cum poti sa desemnezi pe unul dintre autorii lui printre cei care trebuie sa purceada la aceasta schimbare? E o performanta, trebuie sa recunoastem - si numai Crin Antonescu era in stare de ea.

Cand mi-am aratat uimirea in legatura cu aceasta alegere, intreband in ce calitate i se ofera lui Petre Roman posibilitatea de a participa din nou la redactarea Constitutiei, dupa un esec al carui pret e platit inca de o tara intreaga, mi s-a raspuns ca e un om cultivat.

Aceasta "explicatie" mi-a readus in memorie vechi lecturi. In cartea sa "Le devoir de liberte" (Ed. Payot, Paris, 1992, p. 17), Petre Roman scrie: "Pentru a intelege mai bine exigentele si mecanismele acestei democratii pe care incercam s-o instalam dupa caderea lui Ceausescu, m-am apucat sa recitesc cu atentie toate textele fondatoare ale republicii occidentale, cele ale lui Socrate si Platon, ale lui Montesquieu si Rousseau".

Daca Petre Roman a reusit sa-l citeasca si sa-l reciteasca pe Socrate, de la care n-a ramas nici un cuvant scris, inseamna, intr-adevar, ca e un om foarte cultivat. Ba chiar mai mult. E neindoios ca aceste lecturi imposibile, de care e atat de mandru, il vor inspira si de-a lungul misiunii pe care, in modul cel mai justificat cu putinta, i-a incredintat-o Crin Antonescu: aceea de membru in echipa care va arbitra destinul institutional al Romaniei. Stam bine!...

Cine sunt parlamentarii care vor revizui Constitutia

Sectiunea de invitati a Ziare.com gazduieste o serie de editoriale scrise de personalitati ale vietii publice din Romania.

Cine este Radu Portocala

Nascut in 1951, in Romania, nepot al ministrului de Interne liberal cu acelasi nume din perioada 1937-1939, opozant al regimului Ceausescu, Radu Portocala a fost inculpat pentru inalta tradare contra oranduirii socialiste in anul 1977. Exilat in Grecia, in 1982 a plecat in Franta, unde traieste si in prezent. Are masterul in Relatii Internationale luat la Paris.

Practica jurnalismul din 1985, intai la radio (RFI, Vocea Americii, BBC) si in presa scrisa franceza (Le Point, Le Quotidien de Paris, Liberation etc.). A scris numeroase carti. Dupa 1990, a publicat editoriale si comentarii si in presa romana. A fost director al Institutului Cultural Roman din Paris pana la inceputul lunii decembrie 2006.

Scriitor si jurnalist, Radu Portocala este un cunoscut opozant al regimului Ceausescu. Desi traieste la Paris din 1982, a publicat numeroase editoriale in presa din Romania, dar si carti, cele mai recente vazand lumina tiparului in aceasta toamna.

Despre ce vrei sa scriem?