"Din probele administrate in cauza nu a rezultat ca persoanele respective si-ar fi insusit sumele de bani mentionate mai sus, ci dimpotriva, ca acestea au avut destinatia acoperirii unor nevoi operative care tin de desfasurarea activitatii institutiei si care au existat in realitate. Mai mult decat atat, folosirea sumelor de bani s-a circumscris unor cheltuieli operative prevazute de ordinele MAI si hotararile CSAT".
Aceasta este o parte din ordonanta de clasare a anchetei din cazul DIPI II - Petre Toba, semnata de procurorul-sef Danut Volintiru, cel care conduce ca interimar Sectia I-a din DNA, de investigare a infractiunilor de coruptie.
Magistratul a infirmat rechizitoriul finalizat de procurorul Florentina Mirica in cazul fostului sef al Politiei Romane, Petre Toba, al fostilor sefi ai Departamentului de Informatii si Protectie Interna (DIPI) Gelu Oltean, Nelu Zarnica, Gheorghe Nicolae, Rares Vaduva si altor 10 ofiteri din cadrul serviciului secret.
Este vorba de ancheta privind modul in care fondurile destinate activitatilor operative, operatiuni de filaj si plata informatorilor erau deturnate pentru alte achizitii, cum ar fi cadouri pentru diversi oficiali sau plata unor note la restaurant.
Dupa infirmarea rechizitoriului, Florentina Mirica a cerut incetarea activitatii la DNA si continuarea activitatii la Parchetul Capitalei.
Potrivit lui Volintiru, solutia clasarii a fost data conform art. 16 lit. a ("fapta nu exista") si b ("fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege") din Codul de Procedura Penala.
Acesta este al doilea caz privind deturnarile de fonduri de la serviciul secret al MAI. Primul rechizitoriu, trimis in judecata in mai 2016, il vizeaza pe fostul ministru de Interne Gabriel Oprea.
In acest caz, era vorba de deturnarea unor fonduri DIPI pentru achizitia unor bunuri folosite de acesta pentru jacuzzi, canapele, televizoare cu plasma si o limuzina Audi A 8 "full option".
Aceasta concluzie de clasare din cazul DIPI II s-a bazat, printre altele, pe urmatoarele considerente, potrivit site-ului DNA.
- "Pretinsul refuz" de a declasifica documentele clasificate invocate in cauza a avut la baza un punct de vedere pe care Administratia Prezidentiala - Departamentul Securitatii Nationale l-a formulat la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne si in care era precizat refuzul de declasificare si motivele acestuia.
De asemenea, a existat tot timpul disponibilitate din partea conducerii MAI de a prezenta organelor de urmarire penala documentele solicitate sau posibilitatea organelor de urmarire penala de a studia aceste documente la sediul DIPI. Mai mult, nu exista nicio norma legala care sa oblige conducatorul unei institutii publice sa declasifice un document la cererea organului de urmarire penala.
- Niciuna dintre persoanele in sarcina carora s-a retinut savarsirea infractiunii de "deturnare de fonduri" nu au avut calitatea de ordonatori de credite, neputand fi astfel subiecti activi ai infractiunii respective. Masura virarii de bani de la o clasificatie bugetara la alta, in cadrul aceluiasi capitol bugetar, nu o putea dispune, potrivit legii, decat ordonatorul principal de credite, care, in speta, era MAI, institutia DIPI fiind doar ordonator tertiar de credite, (aceasta prevedere este reglementata de art. 47 alin. 8, nerespectarea acestei dispozitii constituind in fapt o contraventie, stabilita de art. 72 alin. 1 lit. b din aceeasi lege).
- Din probele administrate in cauza nu a rezultat ca persoanele respective si-ar fi insusit sumele de bani mentionate mai sus, ci dimpotriva, ca acestea au avut destinatia acoperirii unor nevoi operative care tin de desfasurarea activitatii institutiei si care au existat in realitate. Mai mult decat atat, folosirea sumelor de bani s-a circumscris unor cheltuieli operative prevazute de ordinele MAI si hotararile CSAT.
- In urma analizarii probatoriului administrat in cauza, se constata ca rapoartele mai sus mentionate nu contin mentiuni false, cheltuielile au fost reale, iar incadrarea acestora la un anumit temei legal nu poate atrage raspunderea penala, astfel ca nu este indeplinita conditia de tipicitate privind elementul material al infractiunii de fals intelectual.
De asemenea, simpla consemnare a unui temei legal eronat in cuprinsul unui inscris oficial nu indeplineste rigorile impuse de legiuitor pentru existenta elementului material al infractiunii de fals intelectual.
- In concluzie, chiar si in ipoteza ca ar fi existat nereguli financiare cu privire la modul de utilizare si justificare a fondurilor operative, nu poate fi ignorat faptul ca acestea nu au fost nici delapidate si nici deturnate, putandu-se vorbi de o eventuala raspundere materiala sau contraventionala, dupa caz.
I.S.