Creșterea PIB-ului, care ne-a dus înaintea Ungariei, în 2023, nu se reflectă și în nivelul de trai al populației. Încotro mergem?

Autor: Doru Sinca - inginer
Marti, 14 Mai 2024, ora 14:16
1776 citiri

A trecut și Paștele, s-au dus și zilele libere de 1-2 mai, lumea s-a întors la activitățile curente, cel puțin până la 1 iunie. După cel mai scump Paște din istorie, cum îl califică analiștii pieței agro-alimentare, consecință a deciziilor, luate cu furca, de responsabilii din finanțe, fiscalitate, energie, carburanți și forță de muncă, culegem roadele, înainte de campania electorală pentru locale și europarlamentare, care a și început din 10 mai.

Din 2019, când structura guvernului era PNL-USR, tot am auzit clamându-se imperios necesar, asigurarea unor sume imense pentru investiții la construirea Bugetului de Stat, toată lumea susținând ceea ce dl. Florin Cîțu, ministru de finanțe și apoi premier al Guvernului României, perora la fiecare ocazie, când era întrebat de alocările bugetare. După doi ani de zile, în care investițiile au primit sumele proiectate, în 2021 s-a schimbat structura coaliției de guvernare, noii guvernanți fiind, și domniile lor, calați pe alocări de fonduri de cca 10% din PIB, pentru investiții. E firesc ca în implementarea proiectelor, care au necesitat investiții din partea statului, să treacă o perioada de timp până ce aceste investiții pot să aducă și venituri, inclusiv la bugetul statului- așa numitul “R.O.I.”, return of investments - scopul esențial urmărit prin aceste investiții fiind ca structura creșterii veniturilor la Bugetul de stat să se modifice, din creșteri datorate consumului, în creșteri datorate investițiilor, producția de bunuri și vânzarea lor preluând locul consumului.

În teorie, am atins “culmi nebănuite”, până și dl. premier Marcel Ciolacu ne-a descris schimbarea de paradigmă în dezvoltarea economică a țării, afirmând că acum, după ce au tot făcut doi ani investiții, e timpul să culegem roadele și să creștem colectarea la Bugetul de Stat din producția datorată investițiilor făcute.

Mă întreb, dacă după doi ani, guvernanții actualei coaliții așteaptă să culeagă roadele investițiilor făcute, cele făcute de dl. Ludovic Orban, Florin Cîțu, împreună cu cei de la USR, unde sunt? Cine a escamotat rezultatele și roadele investițiilor făcute de aceștia, încât să nu știm ce s-au făcut cu banii împrumutați în acea perioadă. Și n-au fost puțini. De la 36% la 49%, grad de îndatorare, într-un an și jumătate, chiar nu-i deloc puțin. Tresăririle d-lui Cîțu privind gradul de îndatorare actual și nivelul dobânzilor la care se împrumută guvernul, nu sunt de natură să-l exonereze de răspunderea actelor semnate în timpul mandatului său. Și dacă tot este așa de bun economist cum pretinde, corect ar fi să emită opinii privind măsuri de corectare financiară a situației, nu marota schimbării guvernării de stânga cu una de dreapta. Chiar ar fi momentul să-și ia în serios postura de ex-premier, nu să arunce praf în ochi simpatizanților PNL, ca apoi să se retragă în tăcere. Poate nu mai este credibil în aserțiunile sale, fără acoperire faptică. Din păcate, tot ce am înțeles eu, din ce a făcut domnia sa, ca premier, a fost să diminueze rolul statului în ecuația economică, vezi “reglementarea” piețelor energiei, carburanților și gazelor, cu consecințele cunoscute. Iar nota de plată am plătit-o noi, contribuabilii, cu sacrificiile știute de fiecare din noi. Viziunea inteligentă a guvernanților asupra economiei, face diferența între sărăcie perpetuă și un trai decent.

De curând, dl. Marcel Ciolacu a avut timp să se aplece asupra problemelor bugetului de stat, și după cum ne-a relatat, a ajuns la concluzia că nu putem să avem o dezvoltare durabilă și suficientă numai din consum, trebuie să facem investiții, care să reconfigureze ponderea în alcătuirea PIB-ului, producția fiind cea care poate asigura creșteri de venituri sigure la Bugetul de Stat.

Interesantă reconsiderare a politicii economice, măcar acum când mai are câteva luni până la alegerile parlamentare, să clarifice ce dorește să facă în economia țării, căci până acum nu am prea înțeles viziunea domniei sale. Sigur, au fost multe găuri de cârpit, multe datorii rostogolite, ajunse la scadență, dar până acum n-am auzit această viziune, exprimată clar și susținută de alocările financiare.

Întâmplător cu câteva săptămâni înainte de Paște, am văzut în fluxurile de știri, opinii ale oficialilor maghiari ca reacții la declarațiile oficialilor români, referitor la faptul că PIB-ul României a depășit, în 2023, PIB-ul Ungariei. În acele alocuțiuni, am aflat tristul adevăr despre avansul nostru față de Ungaria, demnitarii maghiari explicând că, deși în cifre absolute, oficialii români au dreptate, în transpunerea lor pe nivelul de trai al celor două țări, Ungaria are o situație mai bună, pentru că, dacă în România, formarea PIB-ului se bazează pe consum, în principal, în Ungaria, acesta se bazează pe producție, în special IT și industrii cu valoare adăugată mare.

Justificarea diferenței de nivel de trai, exprimată de oficialii maghiari în favoarea lor, a fost dată de cifra mare a migranților români, apți de muncă – peste 5 milioane – care au plecat în țările UE, pentru un trai mai bun, ceea ce la dânșii nu s-a întâmplat. Zic eu, nu recent, dar prin 2004, Austria era plină de vorbitori de limbă maghiară, de ziceai că austriecilor nu le mai place limba germană. Noi mai trebuia să așteptăm încă trei ani pentru aderarea la UE. Și n-am știut să compensăm diferența de timp pierdută.

Coincidență sau nu, vedem că acum și dl. Ciolacu a schimbat discursul, accentul pe dezvoltare economică și alocarea de resurse majore pentru aceasta, fiind priorități reale.

Nu pot să nu mă întreb, pentru că în subordinea domniei sale sunt și agenții importante, cu atribuții în gestionarea patrimoniului industrial - Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – de ce au trebuit să fie desființate o mare parte din societățile comerciale, care puteau, cu infuzie de capital sau parteneriat cu companii consacrate din domeniu, să fie restructurate și producția relansată. Cum s-a preocupat ca, în cazul insolvenței sau falimentului societăților, personalul calificat, uneori chiar înalt calificat, să fie redistribuit în sectoare care aveau viitor? Pe unguri am văzut că îi curtează China, pe noi, cine? Căci de capital autohton… mai vorbim, peste câțiva ani. Acum, sunt altele prioritățile…

Cine se mai întreabă azi de IPRS Băneasa, o fabrică de semiconductori care, cu retehnologizare și investiții țintite, ar fi putut asigura necesarul de semiconductori, integrate, pentru toate celelalte fabrici, de automobile, de bunuri de larg consum, de echipamente industriale, etc. Nu să stăm la mâna Chinei, să luăm ce puteam să facem aici în țară și noi. Și poate n-ar mai fi plecat atâția oameni în pribegie pentru un trai mai bun. Cine a luat decizia desființării acestei fabrici? A răspuns cineva până acum? Și acesta e doar un exemplu.

Ieșirea sindicaliștilor BNS de ieri în stradă, arată că sunt încă enorm de multe de făcut, în raporturile de muncă, în tratarea bolilor cronice ale managementului autohton, în reconsiderarea politicii salariale față de consecințele măsurilor neadecvate, luate de guvernanți în cazul crizei energetice, a politicilor de mediu, toate cu consecințe majore asupra determinării forței de muncă calificată să ia decizia grea, dar salvatoare pentru existența lor și a familiilor lor, de a părăsi țara.

Din cei 6,5 milioane de salariați, BNS are numai vreo 300 de mii, nu sunt sigur de cifre, dar asta arată că o mare parte din salariații actuali nu sunt organizați în forme care să le apere interesele în față autorităților, a angajatorilor. Acest lucru se remarcă în special în zona salariilor mici, orice încercare de creștere a tarifului orar de manoperă, bazat pe argumente solide, costul materiilor prime, al energiei, carburanților, gazelor, inflația, generând o reacție adversă, incisivă, din partea angajatorilor, după părerea mea greu de justificat economic, dar motivată de cadrul legislativ în care își desfășoară activitatea, în care creditarea este un lux, la care puțini au acces. Și dacă mai amintim că ponderea creditelor pentru sectorul privat în 2023 a crescut numai cu 0,2% față de 2022, avem o imagine clară a stadiului dezastruos în care ne aflăm, și la care nu numai guvernul, ci și BNR ar trebui să reflecteze mai aplicat, nu contemplativ.

Consecințele nu sunt greu de imaginat - conflicte sociale, nivel de trai necorelat cu elementele statistice recunoscute de UE pentru nivelul de trai - coșul minim - forță de muncă slab calificată, pentru că cei mai buni sunt deja în țări dezvoltate, și greu să-i mai convingi să revină acasă, fără certitudinea unui trai decent, cum au acum, acolo. Iar penuria de forță de muncă ce se accentuează an de an, duce la imposibilitatea sustenabilității sistemelor de pensii și de sănătate, fiind necesare permanent alocări de la Bugetul de stat, pentru compensarea cheltuielilor strict necesare. Cât despre spitale noi sau măsuri de creștere a nivelului de sănătate general, s-a văzut interesul. Mai așteptăm, ce atâta grabă.

Refacerea industriilor de viitor, ca cea a semiconductorilor, a echipamentelor energetice – panouri fotovoltaice, generatoare eoliene - a echipamentelor feroviare moderne, unde am avut o tradiție de o sută și ceva de ani, și am făcut-o praf, a construcției de nave fluviale și maritime, și nu în ultimul rând a industriei de automobile, ar putea schimba paradigma evoluției actuale a economiei.

Dar, nimic din toate aceste nu se va putea realiza fără voință politică, hotărâtă, decisivă, de a reda România românilor, ca aceștia să poată trăi în țara lor, demn și decent.

Cel puțin eu, asta aștept de la acest an de alegeri, indiferent de nivel, local sau național, de orientarea politică. Măcar o dată la 4 ani.

Nu dezbateri puerile, ce nu s-a făcut sau ce s-a făcut greșit. E prea târziu să mai pierdem timp.

Acum e momentul să vedem cum oamenii politici se diferențiază, unii devin oameni de stat adevărați, alții rămân în postura ingrată de ipocriți, necredibili și ratați.

Iar pentru planul schimbării naturii veniturilor la Bugetul de Stat, din consum în producție cu grad înalt de tehnologizare, e nevoie de oameni de stat adevărați. Sper să apuc să-i văd și eu. Și să-i votez.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Quarterly Report - Editia 4

Revoluție pe piața financiară internațională! Un gigant bancar a adoptat o inițiativă fără precedent legată de aur
Revoluție pe piața financiară internațională! Un gigant bancar a adoptat o inițiativă fără precedent legată de aur
Gigantul bancar HSBC s-a angajat de curând în tokenizarea aurului, permițând ca metalul prețios să fie investit și tranzacționat digital. Prin tokenizarea aurului, HSBC reduce decalajul...
Marea problema a Romaniei e deficitul bugetar in crestere. Cum poate fi redus acesta
Marea problema a Romaniei e deficitul bugetar in crestere. Cum poate fi redus acesta
Marea problema a acestui an consta in tinerea sub control a cheltuielilor bugetare, a transmis presedintele Consiliului Fiscal, Daniel Daianu, care a mentionat, si faptul ca in executia bugetara...
#PIB, #economie, #Romania, #Ungaria, #nivel de trai , #PIB