Marin Preda (5 august 1922 - 16 mai 1980)

   

# De la celebrul Ilie Moromete la "Cel mai iubit dintre pamanteni" (Omagiu de suflet la 95 de ani de la nastere)
Marele prozator Marin Preda s-a nascut la 5 august 1922, in satul Silistea-Gumesti, judetul Teleorman, intr-o familie de tarani si a incetat din viata la Bucuresti-Mogosoaia, la nici 58 ani, in noaptea de 15 spre 16 mai 1980. Este fiul lui Tudor Calarasu (in literatura, celebrul Ilie Moromete) si al Joitei Preda. Parintii nefiind casatoriti legal, Marin si-a luat numele mamei. Parintii mai aveau fiecare copii dintr-o casatorie anterioara; tatal avea trei baieti, iar mama, doua fete. Impreuna cu Joita, Tudor Calarasu mai are doi copii: pe Marin, viitorul scriitor, si pe Alexandru, zis Sae. Scriitorul si-a trait copilaria si prima tinerete in stransa relatie cu taranimea din Campia Dunarii si selecteaza virtutile taranesti cu valoare permanenta in creatiile sale. Face primele clase in localitatea natala cu invatatorul Teodorescu, cel care i-a deschis calea spre invatatura. Dupa ciclul secundar, se inscrie la Scoala Normala din Campulung-Muscel, dar este respins din cauza miopiei. "Miopul" va fi admis primul la Scoala Normala din Abrud, care, din pacate, se desfiinteaza dupa un an de functionare. Se transfera la Scoala Normala din Cristuru-Secuiesc (Odorhei), dar localitatea devine teritoriu ocupat in urma Diktatului de la Viena, din 1940. Astfel, tanarul Preda ajunge sa-si incheie studiile la Scoala Normala din Bucuresti, unde se stabileste definitiv. Recomandat de Geo Dumitrescu, se angajeaza corector la ziarul "Timpul", apoi, lucreaza, in ordine, ca functionar la Institutul de Statistica, secretar de redactie la "Evenimentul zilei", redactor sef adjunct la "Viata romaneasca", iar in ultimii zece ani activeaza ca director la Editura "Cartea Romaneasca" (1970-1980). Este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor in 1968, apoi membru al Academiei Romane. In primavara anului 1941 scrie proza in revista studenteasca "Albatros", condusa de Geo Dumitrescu, dar adevaratul debut literar este considerat cel din ziarul "Timpul", din anul 1942, cu schita "Parlitu'", urmata de povestirile "Strigoaica", "Calul", "Noaptea", "Salcamul" etc. In anul 1948 debuteaza si editorial cu volumul de povestiri "Intalnirea din pamanturi". Urmeaza celebrele romane "Morometii" (I, 1955 si II, 1967), "Risipitorii" (1962), "Intrusul" (1968), "Imposibila intoarcere" (1971), "Marele singuratic" (1972), "Delirul" (1975), "Viata ca o prada" (1977) si "Cel mai iubit dintre pamanteni" (I-III, 1980), numit de Eugen Simion "romanul unei epoci si al unei mari constiinte". Toate operele sale impresioneaza prin mesaje de mare vibratie etica, indemnand la trairi adanci, la seriozitate si echilibru. I se atribuie "Premiul de Stat" atat pentru nuvela "Desfasurarea" (1952), cat si pentru "Morometii I" (1957), apoi Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Viata ca o prada" (1977). Impactul marilor fenomene istorice asupra personalitatii umane si grupurilor sociale constituie supratema tuturor romanelor sale, materializata insa diferentiat de la opera la opera. In primul volum din "Morometii" urmareste disolutia familiei taranesti interbelice sub influenta patrunderii relatiilor sociale si de productie la sate: disparitia taranimii traditionale, miscarea satului taranesc catre alte experiente existentiale aduse de zguduiturile istoriei. Destinul familiei Ilie Moromete se desfasoara in stransa legatura cu acela al satului, scriitorul construind o imagine plina de culoare a vietii rurale. In "Morometii II" se continua radiografia ruralitatii romanesti in conditiile evenimentelor majore de dupa Al Doilea Razboi Mondial. Autoritatea lui Moromete in sat scade, oamenii nu-l mai asculta: "il vezi cum ii ia altul vorba din gura, fara nici un respect si el lasa fruntea in jos si nu zice nimic" (observa Niculae). Volumul al doilea este "cartea insingurarii batranului sef al clanului si cartea mortii sale" (C. Ungureanu). Ne aflam in perioada anilor cincizeci, cand satul romanesc traditional e violentat din temelii de istorie. Problemele strangerii cotelor si predarea lor catre stat, a infiintarii formelor colective de munca, activisti trimisi de la "raion" sa "lamureasca taranii" etc. reprezinta o lume cu probleme politice noi si realitati ale unei lumi in profunda schimbare. De exemplu, Nicolae, cel pasionat de invatatura, de carti, e surprins de criza adolescentina a intrebarilor fundamentale: "De ce ne nastem, parinte, daca trebuie sa murim?" El ajunge activist si e trimis de la raion sa supravegheze secerisul si predarea cotelor catre stat. Problematica politica si psiho-sociala din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial o vom intalni cu deosebire in "Delirul", iar unele dintre personaje isi vor continua existenta si in "Marele singuratic". Nicolae Moromete se retrage in singuratate, la inceput ca simplu muncitor, apoi ca inginer horticultor, intr-o gradina din apropierea capitalei. El traieste o epoca de inseninare in singuratate, dar iubirea cu Simina Golea va avea o influenta pozitiva asupra "marelui singuratic". Nicolae se vindeca de egoismul singuratatii in preajma Siminei, femeia care se daruie artei si iubirii pana la jertfa vietii. De altfel, scriitorul isi fundamenteaza romanele din perspectiva relatiei omului cu "timpul", a umanitatii cu istoria, la rascruce de epoci, sub presiunea unor evenimente necrutatoare.

In anii saptezeci, poetul Adrian Paunescu il determina pe Marin Preda sa sustina o rubrica permanenta in revista "Luceafarul", in care publica fulminantul eseu "Obsedantul deceniu". Dupa marturisirile "Bardului de la Barca", autorul "Morometilor" dezavueaza vestitele "Teze din iulie" ale PCR, declarand solemn in fata lui Nicolae Ceausescu, avertizandu-l: "Daca introduceti realismul socialist, eu, Marin Preda, ma sinucid!" In anul 1972, la implinirea varstei de 50 ani, Marin Preda este omagiat de Uniunea Scriitorilor prin diverse activitati culturale de popularizare a operei si a personalitatii scriitorului. In martie 1980 editeaza "Cel mai iubit dintre pamanteni", un roman in trei tomuri, insumand peste 1.200 de pagini. E naratiunea cea mai intinsa pe care a scris-o Marin Preda, un autor care, asa cum marturisea el insusi in mai multe randuri, nu scria usor, nu avea darul improvizatiei. Scrisul era pentru el un chin lung, nu o bucurie. Bucuria aparea dupa aparitia cartii. Eugen Simion, un critic de mare valoare si recunoscut ca simpatizant al lui Marin Preda, apreciaza ca opera "Cel mai iubit dintre pamanteni" e un "roman total", cu mai multe paliere, multe teme si un numar mare de personaje: roman politic (despre "obsedantul deceniu"); roman de dragoste (iubirile profesorului Victor Petrini, personajul principal, care are credinta ca "daca dragoste nu e, nimic nu e"); roman moral (mai exact, romanul unui moralist de clasa, in sfera existentiala, in genul lui Camus); in fine, roman de moravuri, despre lumea intelectuala si, in genere, despre lumea romaneasca in regimul totalitar comunist. Cartea incepe cu o fraza despre moarte: "Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator. Vorbesc de moartea naturala, care adesea e o dulce ispita"... Si se incheie cu o afirmatie din Evanghelie: "daca dragoste nu e, nimic nu e". O afirmatie celebra intrata deja in memoria colectiva. Au preluat-o oamenii tineri care trec prin miracolul iubirii, o amintesc oamenii din toate generatiile care au ajuns sa inteleaga ca iubirea este un sentiment fundamental. In "Cel mai iubit dintre pamanteni", prozatorul angajeaza un mare numar de destine. Primul e destinul unui tanar intelectual, Victor Petrini, care este arestat abuziv, acuzat ca ar fi implicat in afacerea "Sumanele negre", cu scopuri dusmanoase la adresa puterii. De fapt era o confuzie stupida. Jurnalul lui Petrini dezvaluie cinismul inchisorilor, tortura rafinata a interogatoriilor, depersonalizarea individului etc. Trimis la reeducare si recalificare la "munca de jos", scriitorul infatiseaza psihologia si tipologia altor medii sociale: cu muncitorii la deratizarea orasului, strungar intr-o uzina, contabil la Oraca, reflectand capacitatea scriitorului de a transfigura datele realitatii. Epoca este vazuta din interiorul personajului, care a trait evenimentele importante si grave ale epocii. Biografia personajului este povestita de el insusi. Aflat intr-o situatie limita, Petrini, profesor de filozofie, isi retraieste viata si incearca sa-i inteleaga erorile. El are lungi discutii politico-literare cu prietenul si colegul Petrica Nicolau, cu literatul Ion Micu, pe teme intelectuale precum existenta, notiunile de fericire, iubire, familie, autoritate, putere etc. Petrini nu este pregatit pentru un esec si n-are apetenta tragicului. Totusi, autorul nu pune in prim-plan tema esecului. Teme sau motive ca instrainarea de parinti, pierderea religiei, familia, ura ca drog, violenta relatiilor sociale, sublimul si oroarea in iubire, omul ca jucarie a sortii si altele se pierd si se regasesc in raul unei vaste istorii. Marin Preda si-a construit romanul pe "mitul fericirii prin iubire" (Eugen Simion). Cele doua femei, iubiri nefericite, care constituie esecul sentimental al lui Victor Petrini sunt arhitecta Matilda si casiera Suzy Culala, dar scriitorul prezinta si alte cupluri: Matilda - Petrica Nicolau, Ion Micu - Ivona, Ion Micu - Clara, Ciceo - Lavinia, acesta din urma fiind singurul cuplu reusit. Paginile despre analiza sentimentelor iubirii sunt de o rara frumusete, prin sinceritatea totala a eroului si nevoia de a intelege, incarcate de semnificatii. Prin finetea analizei, autorul patrunde pana in zonele cele mai adanci ale sufletului omenesc. Asadar, capodopera lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pamanteni" este, dupa Eugen Simion, "un cantec al iubirii si al libertatii spiritului, garantie a demnitatii umane, o calda pledoarie pentru dreptul la puritate, la adevar, la viata interioara a oamenilor". Omul poate fi, ca Petrini, "fericit in nefericirea lui, pentru ca zeii vietii spirituale nu l-au parasit. Cata vreme exista iubirea si placerea de a medita, omul nutreste inca sperante"... Nu intamplator "Cel mai iubit dintre pamanteni" va marturisi oricand: "daca dragoste nu e, nimic nu e!"...

Ti-a placut articolul? Atunci distribuie-l si catre prietenii si partenerii tai! Iti multumim!
Sambata, 29 Iulie 2017, ora 13:25
Sursa: Arges Expres

Arges Expres
Cele mai citite stiri
General inmormantat la Topoloveni!
In cursul saptamanii, in urma unui infarct, a trecut in nefiinta generalul in rezerva Dan Ghica ...
Functionarul s-a insanatosit brusc!
Dupa 9 luni de concediu medical Un angajat al primariei Campulung si-a inventat tot felul de boli ...
A murit un cunoscut consilier local
La mai putin de un an de la moartea fiului, a incetat din viata fostul consilier local Mariean ...
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor