PNL, intre scaune

Din punctul de vedere al integritatii, cu siguranta listele PNL reprezinta un pas inainte.

60% figuri noi, nume noi, fara suspiciuni de integritate, provenite din societatea civila, profesionisti care, asemeni dlui Florin Citu de exemplu, au avut pozitii transante si chiar clare din punct de vedere ideologic, sunt de bun augur pentru improspatarea imaginii Parlamentului.

Democratia este insa o ecuatie politica, un lucru care nu trebuie uitat nicio clipa pentru a nu intra, atrasi de miraje, intr-un derapaj care sa nege insusi fundamentul unui sistem democratic real. Pentru ca hulita, detestata, decredibilizata politica asta este: o premisa sine qua non a democratiei.

Iar din punct de vedere politic am unele rezerve in fata listelor liberalilor.

Si ele pleaca de la intrebarea: ce putere reala vor avea aceste figuri noi in cadrul PNL si cum vor putea sa-si impuna viziunea dupa ce isi vor fi adus contributia de imagine la scorul electoral al liberalilor?

Experientele trecutului au aratat ca in general nou-venitii fie ajung izolati, un fel de figuri exotice pentru vitrina, fie sunt dresati si asimilati.

Reusita lor reala, dincolo de boom-ul de imagine de acum, depinde de puterea politica pe care o vor avea in PNL dupa alegeri. Pentru ca asta inseamna cu adevarat reforma. Nu sa pui pe liste in ultima clipa niste oameni noi.

Inseamna ca in partid ei sa aiba putere reala de decizie, sa-i influenteze decisiv politica, traiectoria, sa aduca in politica principiile pe care le au acum. De exemplu, ca tot l-am pomenit, este important ca dl Citu, economist de drepta cu alergie la populisme si etatism, sa-si poata impune punctul de vedere cand liberalii vor promova stangisme nesustenabile.

PNL ar fi dat un semnal real de reformare, daca reusea aceste intrari de luni bune, daca pe acesti oameni noi ii vedeam deja la masa deciziilor, acceptati cu tot cu principiile si viziunea lor, iar candidatura lor venea acum ca o consecinta fireasca a acestei schimbari de substanta.

Asa, ramanem in zona unei promisiuni, demna de luat in seama, fara indoiala, dar foarte departe inca de o certitudine a reformei reale. Pare mai degraba un gest disperat de a capta un electorat pierdut, insa fara garantia ca linia se va mentine si consolida si post electoral, pentru ca, repet, acest element care mi se pare esential: nou-intratii nu au putere reala la masa deciziilor PNL.

Este o miscare de succes? Si aici ramane de vazut, pentru ca pericolele nu sunt neglijabile.

PNL are acum o masinarie de partid, dupa toate semnalele din teritoriu, deprimata. Pe de-o parte, de pe liste au fost scoase figuri vechi (un castig de imagine), dar care controlau in buna masura retelele de putere din partid.

Primarii cu acesti vechi au legaturi, cu ei vorbesc aceeasi limba, nu cu nou-venitii. Ramane de vazut daca aceste retele se vor mobiliza si pentru ei. In general, in viata reala de partid, asa ceva este destul de greu de anticipat.

Pe de alta parte, relatia cu Dacian Ciolos pare deocamdata ca un mariaj neconsumat. Dansul nuptial a produs efectele declarative anticipate, dar premierul se tine departe de partid, anunta ca nu va participa la campanie si ca asteapta ca PNL sa castige.

Este de asteptat ca in cazul victoriei isi va mentine aceeasi distantare, cu atat mai mult cu cat nu intentioneaza sa devina membru de partid.

Nu stiu daca asta reprezinta o perspectiva pentru care merita sa lupti. Adica noi ne rupem singuri pingelele si incasam injuraturile, iar daca razbim la masa puterii se vor aseza altii care ne mai trateaza cu superioritate? Nu cred ca exista partid care sa digere asa ceva. Partidul face orice pentru o locomotiva reala, ceea ce dl Ciolos refuza sa fie.

In acelasi timp, vedem ca liberalii au votat legea privind taierea de taxe, pe care Liviu Dragnea, initiatorul, o numeste "o reala debirocratizare". Adica sunt cumva partasi la tragerea presului debirocratizarii de sub picioarele premierului?

Deci intrebarea este daca, prin infuzia de imagine, PNL va reusi sa compenseze demobilizarea masinariei de partid.

Situatia este complicata si de existenta USR. Practic, listele pe care le propune PNL in Bucuresti la Senat sunt o oferta de tip USR, partid nou care nu are insa pasivul liberalilor, unde pe deasupra mai sunt amestecate si figuri consumate, nu foarte apetisante pentru electoratul doritor de nou, cum ar fi, de exemplu, Eugen Nicolaescu.

Cei doi aliati teoretici, care isi ascund cu greu resentimentele de la locale, risca sa se canibalizeze reciproc in batalia pentru acelasi electorat, o batalie in care USR pleaca cu sansa intai.

Una peste alta, daca PNL nu se punea pe ingrasat porcul in Ajun si o lua la timp pe calea reformei interne, cred ca avea sanse cu mult mai mari sa convinga. Asa, sa nu cada intre scaune.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...