Incapabil, din cauza micimii, sa-si imagineze cum ar arata partidul fara el, si neputand sa declanseze in PNL o reforma care sa duca la o selectie bazata pe competitia sincera a liderilor, Calin Popescu Tariceanu face ceea ce stie cel mai bine: isi infinge dintii in balcon si se balangane cu obida, lipit de proiectul de unde nu se poate desprinde.
Si de ce-ar lasa scaunul liber, de vreme ce s-a obisnuit sa fie in lumina reflectoarelor, unde pozeaza, cand are inspiratia sa nu se certe cu sinistratii, in tip preocupat de mersul tarii, iar Partidul National Liberal se poate multumi cu stampila de agatatoare a PSD, de care-si leaga sperantele sa castige alegerile si sa i se agate de pulpana?
Ca de-abia astfel se vor mai atarna liberalii actualului premier de putere, imaginandu-si ca 15 procente, adaugate celor 30 pe care si le propune PSD la alegerile parlamentare, plus niscai UDMR ii vor aduce din nou postura de partid aflat la guvernare, cu parghii suficient de puternice pentru a lucra in folosul propriu.
Iar astfel, sansa de-a restructura PNL pe principii sanatoase, aducand in prim plan lideri cu agatatoare la public, dar si la tineretul debusolat, pentru a recladi singura dreapta autentica din Romania, piere din cauza ambitiilor lui Calin Popescu Tariceanu.
Cum altfel sa interpretez dorinta presedintelui liberal de-a-l inlatura pe Ludovic Orban din prim-planul politicii si a-i lega de coada tinicheaua de pierzator, retezandu-i buna imagine, in ciuda scorului obtinut la alegeri in batalia pentru Bucuresti?
Intelegand prin Ludovic Orban intregul grup apropiat, din care face parte si Crin Antonescu, alta figura pe care Calin Popescu Tariceanu o detesta din tot sufletul.
A-l socoti responsabil pe Orban pentru infrangere, intr-un oras unde imaginea politicii guvernamentale dezastruoase se rasfrange mereu asupra jocului local, iar in topul neincrederii troneaza premierul, mi se pare o nesimtire fara margini.
Este ca reprosul facut acum patru ani lui Ioan Rus ca a pierdut Primaria Cluj-Napoca in fata lui Emil Boc, cand s-a aflat in situatia de-a plati in Ardeal pentru baronii din Gorj, Vaslui si Bacau, si pentru coruptia generalizata reusita de guvernul PSD.
Nu stiu ce calcule o fi avut in minte, pe ce s-a bazat Calin Popescu Tariceanu cand a anuntat ca va candida pentru inca un mandat in fruntea PNL.
Cu siguranta ca nu pe sustinerea pe care i-ar putea-o oferi multimea de tineri din partid, deoarece acestia, cu foarte putine exceptii, il detesta.
Au realizat ca este artizanul prabusirii partidului in increderea electoratului si ca n-are nici un interes de-a pune osul la reconstructia simpatiei de care a beneficiat odata.
O fi vrut sa contorizeze mesajele pe care le va primi din teritoriu, pentru a sti pe ce se poate baza la anul, cand va avea loc Congresul PNL si se va regasi, tot ce e posibil, in fruntea unui minister cu buget mare - daca nu cumva Traian Basescu nu va face o figura asemanatoare celei de acum patru ani, cand nu a oferit prima sansa de-a forma guvernul partidului care a avut cele mai multe voturi (PSD).
Dar deoarece se afla in postura de-a deveni popular oferind sansa afirmarii unor persoane care nu i-au dus trena, si nu fructifica aceasta sansa a PNL, nu va ramane in istorie decat asa cum este: un tip marginit, cu limite rusinoase pentru un lider de partid istoric care tine pe pereti, strambandu-se, atatea figuri luminate.
Cristian Mihai Chis