Un partid, fie el si aflat la putere, sau cu atat mai mult, trebuie sa fie vivace, cautand dinamismul, cu lucratori ce fac curent in jurul lor. Lancezeala inseamna impacarea cu sine. Din ea rezulta suficienta, blazarea, monotonia unui trai aliat cu inertia.
Nu stiu daca liderii liberali gandesc in asa mod, dar PNL arata ca un stup. Zumzetul nu e uniform, si e bine asa, iar reginei ii poate fi democratic intrerupta siesta.
Am folosit cuvantul "regina" intr-un sens metaforic curat, deoarece exceptand definitia monarhica, termenul mi-a devenit insalubru odata cu supranumele atribuit lui Sorin Blejnar, daca nu gresesc.
Spre deosebire de social-democratie, pe care n-o pot detasa de notiunea anticamerei comunismului, liberalilor le sade bine neastamparul. Prefer blugii in degrade tunicii incheiate pana la nasturele de sub barbie.
Totusi, disciplina ramane atuul principal al stangii. De aici si distinctul loc intai detinut in politica Romaniei de dupa '89. Din 1945 si pana la Revolutie, n-a fost decat un interminabil tunel din ai carui pereti romanii primeau bocanci in gura si in coaste.
Cum spuneam, liberalii isi continua neasezarea. Inaugurata postdecembrist prin domnii Tariceanu, Catarama si Patriciu. O aripa juna care a daunat portantei. Sigur, au mai existat poteci (Campeanu, Cerveni) in parcul elitist construit de catre Bratieni, dar cum unele scaune cedeaza sub greutatea functiei...
Actualmente, domnul Antonescu este alfa si omega PNL. Intr-o covarsitoare propozitie. Exceptiile Tariceanu, Chiliman inteapa, insa nu pot afecta structura. Conform lui Einstein, cel ce credea ca "nu orice care poate fi numarat conteaza si nu orice care conteaza poate fi numarat", gruparea disidenta din PNL nu va avea sorti de izbanda.
Cu toate ca dl Tariceanu are meritul recunoscut de a i se fi opus, din postura de premier, unui Traian Basescu aflat la zenitul carierei politice si cu toate armele de partea lui. Fostul prim-ministru si-a iesit atunci din matca, altfel perceput ca un educat, dar comod lider.
Titulatura de luptator este ultima ce i se potriveste. Totusi, a facut gherila si merita consideratie. Apoi, a iesit din lumina reflectoarelor, odihnindu-se intr-un scaun balansoar pe veranda edificiului liberal. Procentajul istoric obtinut de PNL la alegerile din decembrie trecut, ca si revenirea la putere a partidului, l-au reactivat.
O tresarire de orgoliu a unui om pentru care efortul sustinut nu este obisnuinta. Acum, o mai veche rivalitate, precum si o atatare venita dinspre Crin Antonescu, au fost suficiente motive pentru a-i arunca manusa sefului sau oficial pe linie de partid. Poate ca mai mult dintr-o zvacnire egocentrica decat din inteligenta politica.
La randul sau, Crin Antonescu are in palmares o victorie importanta, cu un aport decisiv in fata regimului PDL-Basescu. E adevarat, facilitata de o guvernare dezastruoasa. Axioma este valabila si in cazul lui Victor Ponta.
Dupa 1990, PNL nu a fost un partid taios, dispus sa riste, ci mai degraba o formatiune asezata. Uneori inspirat, acolo unde a considerat ca ii va fi bine. In primul rand, celor din loja de onoare. Ramane de vazut ce se va intampla in cadrul congresului de luna viitoare.
Nu cred in surprize si nici in coincidente, deci nici in aparitia vreunei rupturi provenite din subreda disidenta. Dupa cum nu vad vreo intentie de plasare a unei piuneze pe covorul purpuriu ce se asteapta a fi intins pana la treptele Cotroceniului.
Crin Antonescu se afla clar in pole position pentru Admistratia Prezidentiala. Cred ca i se potriveste o vorba de duh a lui Churchill: "Domnul acesta are toate virtutile pe care nu le apreciez si nici unul din viciile pe care le admir".
Sub conducerea lui Antonescu e poate si... Vezi tot