Daca cineva se intreba la ce foloseste declaratia Parlamentului prin care a fost ceruta demisia lui Traian Basescu, in conditiile in care acest act nu are nicio valoare juridica, a avut ocazia sa se lamureasca privind compozitia salii si concluzia pusa de Victor Ponta: "USL traieste!".
Cred ca a fost o operatiune de imagine, dar avandu-l ca tinta nu atat pe presedinte, cat fuziunea PNL-PDL care deranjeaza PSD cu mult mai mult decat persoana presedintelui. Liberalii, in opinia mea, au cazut intr-o uriasa capcana intinsa de PSD, afisand o bresa certa in relatia cu PDL.
Parlamentul a votat pentru demisia lui Basescu: Boicot, biletele roz si "USL traieste!"
O capcana, e drept, greu de evitat. Politic vorbind, era greu pentru PNL sa refuze aceasta actiune antiBasescu, dupa trecutul de lupta teribila cu presedintele. Au anticipat ca vor fi imediat acuzati ca s-au aruncat in bratele lui Traian Basescu si ca fac fuziune pentru el.
Dar ceea ce s-a vazut in sala de plen, ceea ce a aratat votul, este ca intr-adevar spiritul USL a renascut in singura privinta care a facut vreodata viabila aceasta constructie dintr-un bun inceput. Faptul ca PNL a incercat sa se disocieze de Calin Popescu Tariceanu prin propria declaratie nu a ajutat la nimic, cu atat mai mult cu cat din ea a fost scoasa partea cu demisia lui Victor Ponta, anuntata initial de Puiu Hasotti.
Capcana greu de evitat, dar nu imposibil. O salvare era in zona pe care s-a repliat PDL - apararea Justitiei si a principiilor. Pentru ca in joc nu este persoana presedintelui acum. In joc sunt prerogativele lui si daca ele ajung in mana lui Calin Popescu Tariceanu, cel cu biletelul roz, flancat de dosariabili, precum Chitoiu, si aliat de nadejde al PSD, exista un risc enorm sa urmeze un val de legi antijustitie si de revocari la varful institutiilor anticoruptie, ale caror ultim filtru este tocmai presedintele.
De aceea, cred ca pozitia PDL, pe care Traian Basescu a vrut sa-l distruga, si a liderilor lui, pe care nu a incetat sa-i decredibilizeze in toate felurile cu putinta, a fost cea corecta. Este meritul liderilor democrat-liberali de a fi rezistat tentatiei de a plati polite atat de delicate.
Cred ca o alta iesire, nu principiala, dar inteligenta, ar fi fost exact aceea folosita de PNL cand a refuzat sa semneze sesizarea la CCR dupa votarea ultimului guvern Ponta si cand a refuzat imediat dupa aceea sa semneze motiunea de cenzura redactata de PDL: pe fond putem fi de acord, dar procedural nu are rost sau nu are sanse. Liberalii puteau sa-si faca propria declaratie, dar sa lipseasca de la votul din plen exact pentru ca acesta era doar un exercitiu de imagine fara substanta juridica.
Dar PNL nu a avut puterea sa treaca peste reflexele viscerale si nici nu cred ca are un cult pentru justitie si integritate cat timp, de exemplu, pastreaza un vicepresedinte, pe Tudor Chiuariu, condamnat cu suspendare.
Desi nu cred ca unor liberali precum Ludovic Orban le convine reapropierea aceasta de PSD si cu atat mai putin validarea implicita a demersului lui Calin Popescu Tariceanu, n-au reusit sa evite capcana intinsa de PSD. Pare ca la orice rostire a numelui Basescu reactioneaza pavlovian, nu rational.
In aceste conditii, victima principala a celor intamplate in Parlament este credibilitatea fuziunii PNL-PDL.
Si fuziunea primeste o lovitura cu atat mai mare cu cat din laboratorul unde este procesata nu a iesit deocamdata niciun proiect solid.
Am vazut cu ochiul liber falia dintre cele doua partide. Mare. Dar inca nu am aflat ce le uneste cu adevarat in materie de principii, valori, solutii, idei. Obsesia Basescu va intra peste sase luni in istorie. Ceea ce ar fi trebuit sa aflam de la PNL si PDL ar fi ce ofera pentru viitor in toate domeniile: economie, fiscalitate, stat de drept, educatie, sanatate.
Daca ar exista aceste idei puternice pentru viitor, probabil ca si pozitionarea fata de Traian Basescu putea fi considerata o chestiune pana la urma secundara, tinand de niste visceralitati care, iata, nu pot fi depasite cu niciun chip.
Dar aceste idei puternice nu exista. Pe justitie am auzit pozitii ferme doar de la PDL, prin vocile celor doi fosti ministri Macovei si Predoiu, care par ultimii aparatori ai unor valori nu stiu cat de larg impartasite in cele doua partide.
Economic nu am auzit nimic. Despre restul nici nu vorbesc. Sigur ca toata lumea vrea sa fie bine, sa fie bunastare, progres, medici in tara, invatamant de calitate. N-am auzit politician care sa fi zis vreodata altfel. Dar cum le faci? Care e calea? Care e vizunea? Ce reforme gandesti? PNL si PDL nu ne-au aratat nimic. Nu au nimic? Atunci de ce mai vor sa guverneze? Ca sa ce?
Si atunci sigur ca tema principala ramane basismul si antibasismul, iar falia creata convine de minune PSD pentru ca il readuce pe Traian Basescu in centrul discutiei. Iar persoana presedintelui poate fi folosita minunat pentru a taia unica inchegare care la o adica avea o sansa de a opri reinstaurarea partidului stat.
Iar asta nu e vina PSD. El joaca bine cartea folosind limitele dezarmante ale adversarilor, cu mult prea lipsiti de viziune si vigoare pentru a face fata mizei acestei partide.