Moldovenii sunt pesedisti incurabili: De ce e falsa afirmatia si ce au aflat politicienii, la Iasi Interviu

De 24 ianuarie, politicienii vor sa fie la Iasi, ca la o liturghie pagana in care sunt aplaudati, doar ca moldovenii, carora li se pune in carca un pesedism etern, desi Gabriela Firea e primar la Bucuresti, nu mai sunt dispusi doar sa inlocuiasca rosul cu galbenul. Vor proiecte regionale, vor sa nu fie evacuati din Unirea "Mare", iar o autostrada ar fi un bun inceput pentru acest nou contract politic pe care il cer.

Despre cum arata Moldova politica - in care intre periferie, adica organizatiile locale de partid, si centru relatia e pe structura unei vasalitati - am vorbit cu istoricul Dorin Dobrincu, prezent in piata din Iasi, cand Klaus Iohannis a fost tras de maneca de oamenii care nu mai erau dispusi sa asculte un discurs politicianist.

Dorin Dobrincu, dupa ce, imi amintesc, anul trecut, nici prim-ministrul, in acea vreme Viorica Dancila, nici presedintele Klaus Iohannis nu au mers la Iasi in 24 ianuarie, iata ca anul acesta Iasii au fost privilegiati. Totusi, ceva nu a parut ca se potriveste. Unde a fost inadvertenta?

Ca regula, 24 ianuarie a devenit un ritual oficial, o liturghie seculara, la care participa frecvent politicienii de la Bucuresti. Este ziua baii de multime la Iasi. Politicienii vor sa fie pe scena, sa fie vazuti, aplaudati, apreciati. Nu intotdeauna se intampla asa.

Presedintele Klaus Iohannis a fost prezent anul trecut la Iasi in dupa-amiaza zilei de 23 ianuarie, asadar, cu o zi inainte de manifestarea obisnuita. Atunci a oferit orasului o hartie prin care il declara "capitala istorica a Romaniei". Nu e nimic nou, altii l-au facut "oras regal". Sunt trucuri ieftine pentru a construi sau consolida prestigii, dar care nu aduc nimic nici orasului si nici Moldovei.

Premierul Viorica Dancila nu a fost la Iasi in 2019, cum nu a fost niciun ministru din guvernul de atunci. Pentru moldoveni nu a fost nicio pierdere.

Anul acesta s-a vazut, intr-adevar, o diferenta fata de anul trecut. Dar nu pentru ca in Piata Unirii din Iasi s-au aflat presedintele Iohannis, premierul Ludovic Orban, cativa ministri, secretari de stat si parlamentari mai cunoscuti sau obscuri, primarul Iasului, presedintele Consiliului Judetean Iasi, diversi politicieni marunti, ci pentru ca s-a vazut publicul, pentru ca reactia oamenilor a fost diferita.

Pentru ca ati intrebat de inadvertenta, impresia mea este ca multi dintre politicienii romani nu au inteles nimic din ce s-a intamplat in acesti ani in Romania. Sute de mii de oameni au iesit de bunavoie pe strazile oraselor in anii 2017-2019, zeci de mii au facut acelasi lucru la Iasi, pentru apararea statului de drept.

Oamenii nu l-au votat pe Iohannis, nu i-au votat pe reprezentantii PNL pentru ca sunt extraordinari. Pentru ca nu sunt. Ei au cules in buna masura eforturile a sute de mii, a milioane de oameni care s-au saturat de PSD, care au stat in frig, in ploaie sau in soare pentru a apara statul de drept, justitia, care au aratat ca spatiul public nu este doar al politicienilor inregimentati in partide osificate, ci si al lor, al cetatenilor.

Aceiasi oameni au asteptari de la guvernanti, vor sa vada ca se pun in practica promisiunile, vor sa vada autostrazile, spitalele de urgenta, vor sa vada buna guvernare, nu exercitii de imagine.

Oamenii asteapta mai putine discursuri politicianiste si mai multe lucruri clare, mai multa responsabilitate. Cand livrezi discursuri politicianiste, trebuie sa te astepti la dezaprobare din partea publicului.

Am observat in discursul presedintelui, o data, sintagma asta de Mica Unire, pe care Lucian Boia o contesta. Ce ascunde aceasta sintagma? E de evitat? Ii deranjeaza pe moldoveni, ii pune pe locul doi, dupa Transilvania (referinta e la Marea Unire, serbata la 1 Decembrie)?

Cu referire la ceea ce s-a intamplat in ianuarie 1859, multi folosesc sintagma "mica unire", si politicieni, si oameni obisnuiti, ba chiar si istorici care se pliaza repede pe discursul oficial. In contrapartida, ceea ce a fost in decembrie 1918 a devenit "marea unire".

Ei bine, formulele sunt nu doar neinspirate, ci si inexacte.

Reamintesc ca, in ianuarie 1859, Moldova si Valahia, doua state autonome aflate sub suzeranitate otomana, au format Principatele Unite. Era vorba de o confederatie. Abia in 1862 s-a virat spre un centralism tot mai accentuat, dupa modelul din Franta lui Napoleon al III-lea. In anii 1860 s-a impus si numele Romania, chiar daca tara s-a declarat independenta abia in 1877 si a fost recunoscuta international in 1878.

Acestea sunt bazele statului roman, nu altele.

In Vechiul Regat a existat o competitie politica si simbolica intre Moldova si Muntenia. De asemenea, la sfarsitul secolului XIX-inceputul secolului XX, in imaginarul politic si istoric romanesc a aparut ceva asemanator in legatura cu Basarabia si Transilvania (in sens larg), revendicate de unele cercuri culturale, apoi politice.

Asta s-a vazut bine in contextul dezbaterii interne dinaintea intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial, cand argumentele in favoarea Transilvaniei au contat mult mai mult la Bucuresti decat cele in favoarea Basarabiei.

Adaugati peste toate acestea ce s-a intamplat in timpul national-comunismului, cand constiinta istorica a fost remodelata intr-o maniera care s-a perpetuat dupa 1989, iar in datele sale principale, ba si in multe detalii a ramas neschimbata pana astazi.

In privinta raportarii contemporanilor nostri la 1859, respectiv 1918, pentru multi orice este "mic" nu poate sta pe picior de egalitate cu ceva ce este "mare". Alegerea zilei de 1 Decembrie ca zi nationala a Romaniei a accentuat trecerea zilei de 24 ianuarie in plan secund.

Pentru orice istoric care nu este capturat de discursul canonic, este evident ca 1 Decembrie 1918 nu ar fi existat fara 24 ianuarie 1859. In cel din urma caz e vorba de unirea principatelor extracarpatice/unirea principatelor romane, putem sa spunem cum vrem, dar in niciun caz nu e vorba de "unirea mica".

Mai am o observatie, care s-ar putea sa fie incomoda pentru unii. Desi nedorita, a aparut un fel de tendinta de evacuare simbolica a moldovenilor din proiectul statal la care contributia lor a fost decisiva, impreuna cu cea a muntenilor.

Dincolo de faptul ca politicienii centrali vin la Iasi in ziua de 24 ianuarie, Bucurestiului pare sa-i fie, de fapt, indiferent ce se intampla in capitala Moldovei. Spun aceasta gandindu-ma ca, in aceasta zi, o manifestare de amploare are loc doar la Iasi, iar una de dimensiuni reduse la Focsani.

In restul tarii sunt doar simpozioane festiviste, repetate in fiecare an, cu cliseele binecunoscute ("istoria de parastas", potrivit formularii lui Vlad Georgescu), care intereseaza un public extrem de subtire, aproape mereu acelasi.

Totusi, dupa multa vreme, Moldova nu a mai votat majoritar, nici pe departe, PSD-ul. Cum traduceti acest vot? E vorba despre o maturizare a culturii politice sau despre un simplu vot de blam, o sanctiune de moment?

Inca din anii 1990 a fost vizibila o diferenta intre cum se voteaza in anumite regiuni si cum se voteaza in altele, cum se voteaza in orasele mari si in cele mici sau in comune. In ansamblu, diferentele majore au fost intre Vechiul Regat si Transilvania, nu intre Moldova si Muntenia. Cauzele sunt diverse, unele istorice, legate de diversitatea etnica, religioasa si culturala de dincolo de munti, altele insa au tinut de capacitatea de organizare a actorilor politici. Trebuie sa fim atenti la detalii, la nuante, intrucat toate acestea sunt importante in orice analiza.

Dupa cum am putut remarca, persista pana astazi ideea ca moldovenii ar fi pesedisti in totalitate si inca in mod incurabil. Celor care prefera sa vehiculeze stereotipuri sa le reamintim cateva fapte, si anume ca Gheorghe Funar a fost primar al Clujului timp de trei mandate, iar delirul ultranationalist era acolo la cote pe care nu le intalneai niciunde in tara, ca in anul 2000 Partidul Romania Mare si Vadim Tudor au fost votati masiv in Transilvania, Banat si Bucuresti.

Mai aproape de zilele noastre, sa nu trecem cu vederea peste faptul ca Bucurestiul are primar general PSD, la fel si cele sase sectoare. Moldova a votat majoritar antiPSD si la alegerile europarlamentare, si la cele prezidentiale din 2019. Nucleul tare al PSD ramane in sud, nu in Moldova. Priviti hartile distributiei votului la ultimele alegeri. O spun fara a idealiza nicidecum regiunea mea, ci doar din dorinta de a reaminti cateva detalii peste care se trece prea repede.

Alegerile de anul trecut au aratat o Moldova diferita de cea cu care fusesera obisnuiti multi. PSD-ul este intr-un recul evident. In turul doi al alegerilor prezidentiale, in noiembrie 2019, nu a reusit sa castige in niciun judet de la nord de Milcov. Asta a surprins pe multi, si din regiune, si din afara ei. Semnalele fusesera mai vechi, iar unora nu le-au scapat.

Schimbarile acestea au cauze legate de schimbarea generationala, de migratia masiva in strainatate, de faptul ca o mare parte a populatiei a putut vedea si trai direct nu doar diferentele culturale, economice, ci si pe cele legate de administratie, raportarea politicienilor la oameni si la problemele acestora. Peste toate, s-a acumulat o imensa frustrare legata de faptul ca Moldova este neglijata de generatie dupa generatie de politicieni, ca investitiile in infrastructura lipsesc.

Referirea la autostrada, ca simbol al dezvoltarii, este deja un loc comun.

Intuiesc insa ca reasezarea politica actuala nu este ireversibila. Lucrurile se joaca. Moldova este un teritoriu de joc intre populisti si cei care nu fac nimic. Se poate si mai rau. Spre comparatie, in parti mari din sud nu se joaca nimic. Insa asta nu ne incalzeste pe noi, cei de aici.

Daca guvernul PNL nu livreaza lucruri palpabile, daca nu face investitii majore in zona, daca se mentine in logica de campanie, daca ramane doar la nivel de discurs de partid, exista pericolul revenirii PSD in perioada urmatoare. Cred ca acesta este un moment bun pentru a pune in practica proiectele de modernizare si dezvoltare cu care penelistii nu inceteaza sa se laude.

E Moldova intr-un vid de reprezentare politica? Sau altfel intrebat, exista o oferta politica pentru Moldova? O agenda politica pe care sa se regaseasca asteptarile si prioritatile Moldovei?

Oferta politica actuala din Moldova este una nesatisfacatoare. Nu exista leadership politic, nu exista viziune pentru Moldova, nu exista colaborare extinsa si eficienta la nivel regional.

Sefii politici de aici sunt fie total dependenti de centrul politic, fie in conflict cu propriile partide. Pe de o parte, sunt cei care executa fara cracnire ce se decide la Bucuresti, pe de alta parte, exista o miscare contrara. Pentru prima atitudine avem exemplul lui Maricel Popa, seful PSD Iasi si presedintele Consiliului Judetean Iasi, care nu a iesit niciodata din cuvantul lui Liviu Dragnea sau al Vioricai Dancila.

De partea cealalta, liderii PNL Iasi nu au miscat in front atunci cand de la Bucuresti au fost impusi parlamentari care nu aveau nicio legatura cu organizatia locala, nu locuiau aici, erau doar calatori prin oras sau prin judet. Supunere totala, ca pe vremea otomanilor. De altfel, cam aceasta este cultura politica a multor sefi sau membri ai organizatiilor politice locale.

Cea de-a doua atitudine este exemplificata de Mihai Chirica, primarul Iasului, care a obtinut aceasta functie pe lista PSD, dar a intrat in conflict cu Liviu Dragnea din motive pe care doar ei le stiu. In cele din urma, Chirica a fost dat afara din partid, iar in ultimii ani a tot negociat si la stanga, si la dreapta, scopul lui fiind obtinerea unui al doilea mandat in Palatul Roznovanu.

Un alt caz de manifestare pe invers in raport cu centrul, dar nu pentru idei diferite, ci probabil din motive de temperament si ambitii personale, l-a oferit Cosette Chichirau, liderul local al USR. Aceasta a pretins sefia partidului la nivel national, a pierdut intr-un mod categoric, intre timp si-a pierdut vocea in partid, a devenit marginala, chiar daca si-a anuntat candidatura la Primaria Iasului.

Mai toti liderii politici din judete nu vor, nu stiu, nu pot sa construiasca nimic. Sunt fie autoritari, egocentrici, fie anarhici, incapabili sa faca echipa. Nu exista niciun politician cu anvergura regionala, chiar daca unii au obtinut pozitii in birourile nationale ale partidelor, chiar daca au fost ori sunt ministri ori i-au plantat acolo si pe altii.

Uzul de servilism rezolva problemele personale ale sefilor locali si ale curtilor pe care si le-au construit acestia, nu insa si problemele comunitare. Retelele diverse formate din politicieni, membri ai administratiei, afaceristi, deseori in concurenta pentru accesul la resursele publice, fac un rau imens societatii din Moldova. Asta este de fapt comun intregii Romanii.

Una dintre probleme o reprezinta faptul ca toate partidele mari sunt centraliste, depind in primul rand de ceea ce decid liderii de la Bucuresti. Acestia nici nu inteleg problemele Moldovei, nici nu le pasa de regiune, de vreme ce nu sunt legati in niciun fel de loc. Liderii locali ai acestor formatiuni politice nu gandesc regional.

Pe de o parte ei, sunt incapabili sa iasa din logica de partid centralist, pe de alta parte, nu pot iesi din logica administrativa creata si dictata tot de centru.

La nivel declarativ, mai toti sunt de acord ca este nevoie ca, odata ajunse la putere, partidele sa nu promoveze in functie oameni doar pe criteriul apartenentei de partid, altfel incompetenti si/sau corupti.

In practica, insa, lucrurile stau cu totul altfel. Destui isi doresc sa-i inlocuiasca pe baronii rosii cu cei galbeni, eventual prin convertirea unora dintre cei dintai. Exista si o presiune a activului de partid, care considera ca obtinerea functiilor publice este o rasplata pentru obedienta fata de lideri, precum si pentru prestatia din timpul campaniilor electorale.

In afara de declaratii de principiu, nu am vazut la partidele reprezentate aici o agenda clara pentru Moldova. Cand sunt in campanie, toate grupurile politice livreaza promisiuni generoase, din specia "vom initia", "vom face", "vom construi", iar cand ajung la putere invoca "greaua mostenire".

Promisiunile nu costa nimic, mai ales pentru cei aflati la guvernare. Oamenii nu mai cred demult in vorbe, vor lucruri palpabile, vor autostrazi, spitale, vor sa vada investitii care sa ajute mediul economic, sa poata avea sanse aici.

Moldova dispune de resurse pentru a se reinventa. Pentru cine stie ceva istorie neoficiala, este limpede ca in vremuri de criza Moldova reactioneaza. In ultimii ani, societatea civila este activa, organizatiile civice sunt in curs de consolidare si de extindere.

Oamenii de aici, indeosebi cei din orasele mari, s-au dovedit reactivi atunci cand statul de drept a fost pus in discutie, au dat un vot covarsitor impotriva celor care credeau ca au monopolul politic, au fost proactivi in chestiunea dezvoltarii, varful de lance fiind miscarea pentru construirea autostrazilor.

Imi place sa cred ca exista o baza buna pentru schimbare in Moldova, cum cred ca exista in ansamblul Romaniei.

Pentru ca am ajuns aici - care sunt prioritatile pentru Moldova si de ce depind ele?

Prioritatile pentru Moldova sunt iesirea din izolare, dezvoltarea si oprirea declinului demografic. Pentru aceasta este nevoie de imaginarea unui program guvernamental de facilitare a investitiilor. Este nevoie de un plan de dezvoltare regionala, de un pachet care sa treaca dincolo de orizontul unei guvernari.

In primul rand, sunt necesare investitii publice in infrastructura care sa permita atragerea investitiilor private in capacitati de productie. Atractivitatea investitionala este o conditie obligatorie pentru a schimba fata regiunii.

Avem nevoie de locuri de munca aici pentru oameni, nu la 400 sau la 2.000 de kilometri departare.

Autostrazile de care se vorbeste atat de mult in ultimii ani (in special A8/Iasi-Targu Mures si A7/Suceava-Ploiesti/Dumbrava), modernizarea drumurilor nationale si judetene, asfaltarea drumurilor comunale, modernizarea cailor ferate, conexiunile aeriene au tocmai acest rol, de a deschide regiunea si de a o face atractiva. De a ajuta oamenii si marfurile sa circule rapid si in siguranta.

Infrastructura este o cerinta a oamenilor care vor sa faca, nu sa primeasca, nu sa depinda de politicienii populisti sau incapabili. Aceasta este o conditie a dezvoltarii, a emanciparii economice. Si a celei politice, chiar daca asta ii sperie pe monopolistii din politica. Nu este vorba de pomana, ci de una dintre conditiile pentru a avea o viata mai buna aici.

Guvernul - si concetatenii nostri din alte regiuni - nu trebuie sa uite ca investitiile mari, spre exemplu, autostrazile, nu pot fi facute de catre comunitatile locale. Niciun centimetru de autostrada din Ardeal, Banat, din Munteania sau Dobrogea nu a fost facut de vreun oras sau sat de acolo, ci de catre Guvern. Inclusiv cu banii moldovenilor. Nici metroul din Bucuresti nu a fost facut doar cu banii locuitorilor din Pipera sau Berceni.

Decenii la rand, Moldova a fost un rezervor uman pentru Romania. Nu e cazul sa intram in analiza cauzelor asupra migratiilor interne in ultimul veac. Ceea ce ne intereseaza aici este migratia masiva, o veritabila catastrofa demografica, din ultimii 20 de ani.

Moldova a pierdut in aceasta perioada aproximativ un milion de oameni, potrivit statisticilor oficiale romanesti. Unii au plecat in alte regiuni din Romania, in special in orasele mari. Insa cei mai multi au plecat in afara tarii, mai ales in Europa, dar si in America de Nord. Iar tendinta migratorie continua, in lipsa investitiilor economice si a locurilor de munca rezonabil platite.

Romania are nevoie de o reforma administrativa, care sa implice descentralizarea si regionalizarea. Ar fi in avantajul tuturor regiunilor romanesti, implicit in avantajul Moldovei.

Centralismul este o frana in calea dezvoltarii Romaniei, iar pentru regiuni, pentru comunitatile locale, este sinonim cu arbitrariul. Centrul politic isi trateaza cetatenii ca pe niste debili mintali. Regionalizarea e o forma de aerisire, de emancipare a intregii Romanii.

Discutia politica referitoare la situatia din aceasta tara trebuie scoasa din Bucuresti (cand folosesc acest nume, am in vedere centrul politic, nu comunitatea locala). Este vorba despre mutarea responsabilitatii in tara. Iar pentru asta nu este nevoie de acceptul centrului.

Bucurestiul trebuie sa-si recunoasca incapacitatea de a guverna eficient regiunile.

Dincolo de frica unora, dincolo de manipularea altora, descentralizarea si regionalizarea sunt esentiale pentru o buna guvernare, pentru o buna administratie. Nu orice fleac trebuie decis la Bucuresti. Pentru ca nu cei din cladirile guvernamentale de acolo stiu ce e mai bine pentru oamenii de la Beius sau de la Targu Jiu, de la Focsani sau de la Mizil, ci localnicii.

In nenumarate randuri, am vazut arbitrariul la distribuirea fondurilor comune, conform puterii si intereselor gastilor politice care detineau puterea. Centrul dezvoltarii este in Bucuresti, dar centrul arbitrariului si coruptiei este tot acolo.

Descentralizarea administrativa si financiara ne-ar permite sa stim cati bani se iau dintr-o regiune si cati se intorc, ne-ar ajuta sa transparentizam si sa controlam mai bine folosirea lor.

Convingerea mea este ca, daca am avea un sistem politic si administrativ descentralizat si cu regiuni, tara ar putea fi mai eficient administrata si mai echitabil. Poate exista mai multa responsabilitate in privinta proiectelor pe plan local decat la centru.

Dorin Dobrincu, sa intreb direct. Ati fost la Iasi cand a vorbit presedintele, ati auzit si momentul in care a fost huiduit, atunci cand a vorbit despre politica, mai degraba. Cine l-a huiduit pe presedinte si care sa fie mesajul astfel transmis?

Cum am mai spus public, oamenii aflati in Piata Unirii din Iasi erau foarte diversi, unii in mod clar erau membri si simpatizanti ai PNL, altii cred ca erau ai PSD, cel putin dupa atitudine, probabil cei mai multi erau neafiliati politic.

De altfel, am vazut oameni care si-au manifestat nemultumirea si fata de liderii national-liberali, inclusiv fata de presedinte, dar si fata de social-democrati. Membrii si simpatizantii asociatiilor prodezvoltare si proautostrada nu erau acolo pentru a aplauda, ci pentru a sustine construirea de autostrazi in Moldova, reforma administrativa, descentralizarea si regionalizarea.

Si am facut-o prin bannere si cartoane care au fost mari, clare, expuse in locuri vizibile si asumate.

Cred ca mesajul pe care ar trebui sa-l retina si presedintele, si premierul, si ceilalti politicieni este cel al nevoii de responsabilitate. In cazul in discutie este vorba de responsabilitate fata de Moldova, pe care au recunoscut ca au neglijat-o in ultimele decenii.

Urmarirea doar a intereselor politice personale si de partid este un semnal prost. Si este sanctionat, dupa cum s-a vazut prea bine in ultimii ani. Pe scurt, le-as spune: Onorati-va angajamentele, faceti-va treaba, altfel veti deconta politic!

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...