In sfarsit, organismele UE, inaltii comisari europeni si dl Mark Gitenstein au dovada clara a felului cum se face politica si cum se guverneaza in Romania: fiecare demnitar sau functionar al Romaniei, daca urmam exemplul primilor "barbati de stat", nu e dispus sa respecte decat propriile decizii, indemnuri si pofte, iar legile tarii in frunte cu Constitutia, numai in masura in care ii convin. De aceea, si-au facut propriul Codex - Codex Basescu-Ponta.
Acum intelegem mai bine cauzele diverselor monitorizari si refuzul de a fi admisi in spatiul Schengen, caci nu avem nevoie de alt MCV, nici de alt barometru al functionarii democratiei decat "Acordul de colaborare institutionala intre presedintele Romaniei si primul-ministru al Guvernului".
Controversa si compromis
Nu cred ca d-nii Schultz, Barroso, Fr. Hollande si alti destinatari vor fi citit vreodata documente mai controversate si mai compromitatoare decat respectivul "acord" de 5-6 pagini. Cu atat mai mult cu cat el ar fi putut fi rezumat intr-o singura propozitie fara a pierde absolut nimic din continut: "vom respecta legile Romaniei si regulile de buna convietuire".
Intrucat, la o privire atenta, toate prevederile si paragrafele acestuia tin de legi valabile si cutume din seria gentleman's agreement. Cum insa gentlemenii nascuti, nu facuti sau autonumiti se aflau candva doar intre nobilii apuseni...
Nu ni s-a spus cui a apartinut initiativa, nici care sunt autorii textului. Dar nu conteaza. E de ajuns ca a fost semnat, si deci asumat, de presedinte si de primul ministru.
Insa e adevarat ca in partea civilizata a spatiului public romanesc functioneaza inca prezumtia de nevinovatie si de buna-credinta: initiatorii si autorii se vor fi gandit ca, decat un razboi pe viata si pe moarte intre principalii actanti pe prima scena politica, mai bine un moment penibil, care sa le taie cheful de lupte fara sfarsit. Caci mesajul e destul de clar: n-avem nevoie de complicatii, ne vedem de "treaba", ascundem gunoiul sub pres si facem "ciocul mic".
Casus belli
Numai ca razboiul de asta-vara n-a venit din senin si, pentru ca respectivul razboi s-a incheiat fara transarea conflictului, facatorii de pace aveau obligatia sa rezolve mai intai "casus belli". N-au facut-o. Or, existenta in continuare a acestuia va duce inevitabil, mai devreme ori mai tarziu, la sfarsitul coabitarii si la reinstituirea starii de beligeranta, cu toate acordurile semnate acum in vazul lumii.
Dar acordul are o miza ascunsa care a scapat comentatorilor: sa ocoleasca decizia categorica a electoratului de la alegerile locale de asta vara, apoi aceea de la referendum si sa estompeze victoria disproportionata a USL, respectiv, esecul catastrofal al ARD la alegerile parlamentare.
De la tot, la nimic
Asadar, acordul incearca sa reconsfinteasca nu rolul vointei populare, cum era firesc, ci rolul primordial al Cotrocenilor de a face si desface totul in politica romaneasca, de la "numirea" prim ministrului, la reprezentarea unica in organismele europene si internationale. Sa reintareasca impresia liderilor europeni ca in Romania nimic nu se misca fara blagoslovirea sa. Boala veche si grea care a dus la cele doua suspendari.
Acordul s-a dorit un soc de dimensiuni continental-planetare, motiv pentru care a si fost distribuit de dl Basescu in vazul intregii lumi, nu cum ar fi fost cutumiar si diplomatic, ci la poza de grup a liderilor europeni, provocand zambete cu subintelesuri, jena si chiar stupoare, daca privim la expresia si la mimica celorlalti sefi de state. Caci al nostru nu a realizat ridicolul situatiei.
Umilinta deocamdata
Care este totusi sansa acordului? Va fi un pact, un armistitiu, un tratat de pace si colaborare care aduce liniste, "incredere reciproca" si mai multa democratie, eliberand Justitia din chingile politicii? Ale cui chingi? Sau este o simpla transcriere a unor articole de lege si reguli de buna purtare?
Deocamdata e doar un act de umilinta a poporului roman si de umilire a unor conducatori grabiti sa castige imagine pe orice cale. Numai ca umilirea in fata altcuiva decat a lui Dumnezeu e pacat si blasfemie. Poate mai bine se facea o sfestanie de alungare a duhurilor necurate din politica romaneasca.
e greu pentru Tomegea ! el era obisnuit sa scrie de Moscova si... Vezi tot