Interviu cu ambasadorul Germaniei: Ce stie sa faca altfel aceasta tara in criza Corona si cum sa privim darurile venite din China si Rusia

E nevoie de mai multa Europa pentru a depasi criza cauzata de pandemie, care a prins toate statele cu garda jos, chiar daca unele au stiut sa gestioneze mai bine situatia si sa limiteze numarul deceselor.

Dar nici Italia, nici Germania, nici Romania nu se pot salva pe cont propriu, e nevoie de solidaritate si de politici comune, chiar si in relatia cu Rusia si China, al caror ajutor trebuie lucid primit, tinand cont mereu de faptul ca e nevoie de doi pentru un tango.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Cord Meier-Klodt, ambasadorul Germaniei la Bucuresti, vorbeste despre testul pe care Uniunea Europeana il are in fata, pentru a depasi atat criza pandemiei, cat si consecintele economice si chiar geopolitice care pot urma.

Domnule ambasador, niciun stat nu avea cum sa fie pe deplin pregatit pentru aceasta pandemie care se dovedeste a fi foarte agresiva, dar totusi sunt state europene care au reusit sa gestioneze mai bine consecintele dramatice, adica numarul deceselor. Germania e data ca exemplu - rata deceselor este mult sub cea din Italia, Spania, Franta. Ce stie sa faca Germania mai bine?

Bineinteles, suntem bucurosi ca, in Germania, numarul victimelor este, pana acum, scazut, in comparatie cu alte state, si ca avem un sistem de sanatate care functioneaza bine. Insa si acesta ar fi fost pur si simplu depasit daca am fi avut de-a face cu un val de imbolnaviri precum in alte tari din Europa.

De aceea, Germania a fost transanta si a luat - la fel ca Romania de altfel - o serie de masuri.

In primul rand, am introdus restrictii foarte drastice ale vietii cotidiene - si in Germania au fost inchise gradinitele si scolile.

In al doilea rand, Guvernul a informat populatia foarte rapid si transparent, si cu sprijinul unor experti recunoscuti din domeniul medical. Acest lucru a dat incredere publicului, iar nivelul de acceptare fata de masurile luate a crescut foarte mult.

Si, in al treilea rand, in Germania se fac foarte multe teste. Acest lucru ne ajuta, pe de o parte, sa calculam mai bine proportia de decese din numarul total de infectii, pe de alta, sa avem o privire de ansamblu mai buna asupra evolutiei epidemiei si a noilor focare.

Insa, inainte de toate, populatia insasi este cea care, printr-un comportament responsabil, se protejeaza pe sine si pe ceilalti. Iata ce face Germania si vad aceleasi lucruri si in Romania. Am mare respect fata de modul in care majoritatea populatiei urmeaza indicatiile clare ale Guvernului.

Care sunt vulnerabilitatile pe care aceasta criza le scoate la suprafata?

Putem sa le spunem lucrurilor pe nume. S-a dovedit inca o data ca suntem pregatiti pentru criza de ieri, dar nu pentru cea de maine.

Ne-am pus la adapost fata de o criza energetica prin rezervele de petrol, insa in ceea ce priveste pregatirea pentru o posibila pandemie ne-am bazat prea mult pe capacitatea de reactie a lanturilor comerciale in timp de criza.

In contextul deficitului de echipamente medicale, precum mastile si combinezoanele de protectie, toate tarile s-au concentrat, intr-o prima faza, mai ales asupra protejarii propriei populatii.

Acest impuls nu este, in sine, gresit. Guvernele nationale au datoria de a-si proteja in primul rand cetatenii. Insa nu este suficient intr-un astfel de caz, pentru ca o pandemie - similar schimbarilor climatice - nu tine cont de granite nationale.

Astfel, ne-am dat repede seama ca nicio tara nu poate depasi aceasta criza de una singura. La nivel european, trebuie sa invatam ca avem neaparat nevoie de "mai multa Europa" pentru a putea actiona ca o comunitate imediat dupa izbucnirea crizei.

Chiar daca recunoastem ca UE nu a fost suficient de pregatita pentru o asemenea criza, ce inseamna asta de fapt? Cine este "UE"? UE suntem noi, statele membre, noi decidem cat de buni suntem ca UE.

In orice caz, ultimul lucru de care avem nevoie este sa aruncam cu noroi in UE. In schimb, trebuie sa invatam impreuna din greseli pentru a fi mai bine pregatiti pentru urmatoarea criza.

Si inca ceva. Poate ca din aceasta experienta putem trage inca de pe acum si alte invataminte care sa ne fie utile in abordarea altor provocari globale. Ma gandesc aici la schimbarile climatice, la gestionarea mai eficienta a resurselor, la cresterea sustenabila a animalelor, la intrebarea daca trebuie cu adevarat sa fim mereu pe drumuri in jurul lumii ca pana acum.

Daca discutiile virtuale si munca de acasa sunt posibile in timp de criza, de ce nu ar fi si dupa criza?

O teza formulata zilele acestea e aceea a soliditatii Uniunii Europene, in criza. In vreme ce institutiile europene folosesc tot mai apasat cuvantul "solidaritate", se aud voci care acuza tocmai lipsa de solidaritate, mai ales cu Italia si Spania. E un test pe care Uniunea Europeana il da? Vedeti o slabire a UE, pe fondul acestei crize?

Asa este, aceasta criza este fara indoiala un examen greu si pentru Uniunea Europeana, care poate iesi mai slabita sau mai puternica din aceasta incercare.

Insa este clar inca de pe acum ca dispunem impreuna de toate instrumentele necesare nu numai pentru a face fata crizei, ci chiar pentru a iesi mai puternici din ea.

In acest sens, este important ca toti partenerii sa se concentreze asupra unui obiectiv principal, si anume sa depasim criza impreuna.

Invinuirile sau deciziile politice unilaterale sub pretextul ca Uniunea nu ajuta suficient duc intr-o directie gresita.

Tuturor trebuie sa ne fie clar urmatorul lucru: criza va fi trecut pentru fiecare dintre noi, atunci cand se va fi terminat si pentru toti ceilalti parteneri, atat din punct de vedere sanitar, cat si politico-economic. Desigur ca unii sunt mai afectati decat altii, insa "sanatosi" vom fi cu totii doar atunci cand fiecare dintre partenerii nostri va fi depasit cu sanatate criza.

Prin urmare, nu poate fi nicio urma de indoiala privind disponibilitatea Germaniei de a fi pe deplin solidara.

De altfel, ne-am dovedit solidaritatea in nenumarate randuri. Persoanele grav bolnave din Italia, Franta si Olanda sunt tratate la noi. Am pus la dispozitie ajutoare medicale de urgenta si pentru Romania. Numeroase companii germane stabilite in Romania au oferit ajutoare materiale si financiare spitalelor si unitatilor de invatamant. Cred ca toate aceste gesturi sunt apreciate si recunoscute.

Vocile critice evocate de dumneavoastra se refera mai ales la creditele macroeconomice de care au nevoie urgenta tocmai statele cele mai afectate. Din fericire, partenerii europeni au ajuns intre timp, ce-i drept, nu usor, la un compromis.

Bine, nu vorbim despre euro- sau coronabonds (obligatiuni), ci despre un instrument nou in cadrul Mecanismului European de Solidaritate (MES), o linie de credit in valoare de 2% din PIB-ul fiecarui partener din zona euro.

Totusi, nu numele ar trebui sa fie decisiv, ci daca instrumentul respectiv functioneaza. Dupa cum bine ne spune o zicala cunoscuta: Nu conteaza daca pisica e neagra sau alba, important este sa prinda soareci.

Iar acest instrument este foarte potrivit ca ajutor de urgenta. Unii experti spun chiar ca este mai bun decat euroobligatiunile, pentru ca nu impune cerinte sau obstacole birocratice complicate.

Nu ar fi oare mai indicat sa lasam deoparte vechile sensibilitati politice si mai degraba sa ne bucuram ca Europa a reusit sa gaseasca in aceasta criza grea o solutie pragmatica?

Lumea deja se uita spre ceea ce va fi dupa pandemie si sunt temeri ca aceasta criza umanitara va fi urmata de una economica. Exista masuri, strategii care pot fi gandite acum, pentru a amortiza consecintele negative?

Incep cu ceva evident. Cu cat o economie acumuleaza mai putine datorii in aceasta faza de combatere ferma a pandemiei, cu atat ii va fi mai usor sa reporneasca dupa criza. Asadar, cu cat facem mai mult pentru a mentine locurile de munca si pentru a sprijini intreprinderile mici si mijlocii, cu atat mai bine.

In acest sens, este bine sa nu uitam ca in aceasta criza noi insine am redus - din motive intemeiate - activitatea economica. Este o mare diferenta fata de criza financiara din 2008, atunci cand a trebuit, practic, sa stimulam productia si cererea. De aceasta data, masurile trebuie sa fie adaptate mai precis la sectorul profesional si economic respectiv.

De aceea, UE sprijina statele membre cu investitii in valoare de miliarde de euro. De exemplu, avem un pachet mare de investitii pentru a acoperi perioada de oprire a productiei prin asa-numitul model "Kurzarbeit", adica activitate cu norma redusa. In Germania, am avut rezultate foarte bune cu acest model, pentru ca a permis companiilor sa reduca in mod flexibil activitatea si salariile, sa ofere compensatii angajatilor cu ajutorul statului si mai ales sa mentina locurile de munca, sa nu isi trimita angajatii in somaj.

Si in acest caz, partenerii europeni pot invata mult unii de la ceilalti, insa fiecare tara trebuie sa gaseasca masurile potrivite pentru economia sa. Iar atunci cand vom discuta despre strategii de iesire din criza - sa speram ca foarte curand - va fi foarte important sa facem acest lucru cu prudenta, pas cu pas si sa introducem masuri specifice.

Domnule ambasador, si China, si Rusia isi ofera ajutorul statelor europene. Sunt daruri otravite, strategii de imagine sau aceste intrebari inca nu pot fi puse acum?

Intrebarea dumneavoastra este pe deplin indreptatita, dar, din punctul meu de vedere, nu putem raspunde cu "da" sau "nu". La urma urmei, este foarte bine ca statele se ajuta reciproc in situatii de urgenta. Si, din fericire, este inca de la sine inteles faptul ca statele fac acest lucru in limita posibilitatilor lor.

La inceputul crizei, Germania si Uniunea Europeana au sprijinit China, mai ales in regiunea Wuhan, cu materiale medicale. Dupa cum spuneam, a fost ceva firesc si nu am facut caz de asta.

In prezent, China si Rusia ofera ajutoare tarilor afectate. Este bine si se cuvine sa le multumim, cel putin pentru sprijinul acordat.

In schimb, imi displace incercarea de a face un soi de concurs de frumusete, de a contabiliza cine ajuta mai mult, cine ajuta mai putin, China sau Uniunea Europeana sau mai stiu eu cine altcineva.

Cu atat mai putin adecvat ar fi daca ajutoarele umanitare ar fi folosite pentru a castiga influenta politica sau ar fi legate de stiu eu ce asteptari ori conditii politice.

Acum, sa fim sinceri - "It takes two to tango"! Orice fel de influenta, fie ea publica ori politica, nu poate functiona decat daca ambele parti - asadar atat cel care o ofera, cat si cel care o primeste - colaboreaza.

Prin urmare, eu vad pentru europeni o singura reactie adecvata fata de ajutorul dat de ceilalti parteneri: "Multumim, dar sa nu ne lasam dezbinati".

Putem avea cu usurinta o astfel de reactie si in baza faptului ca pentru partenerii europeni nu exista niciun alt program de sprijin comparabil cu cel al Uniunii Europene. Acest lucru este valabil in domeniul medical, si aici ma refer la programul special (rescEU) de creare a unor rezerve medicale in statele membre UE, care a fost adoptat in timpul presedintiei Romaniei la Consiliul UE.

De altfel, Romania este prima tara care va gazdui o asemenea rezerva strategica. De asemenea, avem un program de sprijin economic fara precedent al Comisiei Europene despre care am vorbit deja.

In concluzie, daca stim cine suntem, ce interese avem, care sunt aliatii nostri cei mai importanti si mai ales daca nu ne lasam dezbinati de altii, este mai putin relevant de ce altii ne ofera ajutor.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...