Ironic destin avem noi, ca popor si Romania, ca tara, sa fim mereu la periferia Europei si totusi sa avem parerea ca suntem destepti, creativi, gradina Maicii Domnului. Doar de putina vreme a indraznit si un alt diagnostic, cel al nemuncii, sa se strecoare in analizele, mai ales, politice.
Mediul politic este, la randul sau, acuzat ca fiind generatorul relelor de ieri si de azi. Mai mult, politicului i se pune in carca vina de a fi distrus elitele, in favoarea promovarii falselor valori, pe criterii care tin mai degraba de material si un sistem al relatiilor indistructibil.
La urma urmei, cu ce am debutat noi in libertate? Cu de-acum cunoscutul indemn, de la prima reuniune televizata a Frontului Salvarii Nationale: "Mircea, fa-te ca lucrezi"!
De atunci si pana astazi, Romania nu a reusit sa impuna o personalitate puternica, una a carei aura, prestanta, faima sa incoloneze oamenii in spatele sau din convingere, din dorinta; o persoana care sa fi lasat in urma sa macar o fraza memorabila.
Doar Corneliu Coposu a fost o figura aparte, insa din pacate noi, romanii, nu l-am vrut. Sau l-am vrut, dupa ce n-a mai fost.
Cred ca sub zodia acestei mici golanii am si ramas. Liderii nostri politici, asa cum am fost noi toti in stare sa-i impunem, au lasat ziceri celebre, dar nu in sensul inscrierii lor in istorie, ci mai degraba intr-o culgere a suburbanului.
Ion Iliescu va fi confundat tot timpul cu "mai, animalule"! sau "nu-mi pune sula-n coaste".
Emil Constantinescu nu s-a abtinut sa-l evoce pe calugarul Vasile, cel care-i inspira unele decizii, in cateva vizite prin somnul prezidential.
Traian Basescu este, de departe, campion: "v-am ciuruit", "tiganca imputita", "pasarica", "gaozar".
De la Boc ne va ramane inconfundabilul "derbedeul dracului", de la Adrian Nastase "sa-i numaram ouale", Geoana nu va fi despartit in veci de eticheta "prostanacul" si de saltul sau de mingiuta, de la anuntarea rezultatelor alegerilor prezidentiale. Sau de vizita nocturna la Vintu. Ori de cum a fost atacat cu facara violet.
Deomocrat-liberalii au lasat o colectie la recentele alegeri de la Bucuresti. Roberta Anastase s-a dus sa ia lumina de la Elena Udrea, Baconschi face, cred, si acum, eforturi monumentale sa nu cada sub farmecul colegei sale, soarele PD-L rasare de la Udrea (Ioan Oltean) etc.
De unde sa avem, in aceste imprejurari, de la acest gen de elita, acele solutii providentiale, pentru a iesi de sub fatalitatea de a fi continuu codasi continentali?
Da, desigur, conducatorii sunt asemenea poporului din care provin, dar am incercat oare totul? Sau putem incerca totul?
Deunazi, ambasadorul SUA la Bucresti, Mark Gitenstein, a spus doua chestiuni importante: ne lasam prea mult prada delasatorului "asa-i viata" si, pe de alta parte, ne credem un soi de centrul universului.
Din ambele cauze, omul se poate culca pe-o ureche si in odihna aceasta nationala, altii fac ceea ce vedem si traim inclusiv astazi.
Nu prea cred !!!!Dar cred cu tarie ca am... Vezi tot