Un aliat al lui Basescu si-a incheiat misiunea. Acum poate pleca (Opinii)

Fiindca tot se afla la sorocul mandatului de reprezentant al administratiei de la Washington, ambasadorul Mark Gitenstein a oferit, intr-un interviu, telespectatorilor romani cateva concluzii si precizari.

Sfatos, cu o morga de intelept ce emite adevaruri incontestabile, domnul Gitenstein a dorit sa sublinieze cateva reguli din abecedarul democratiei absolute.

Care ar fi cateva dintre acestea?

La intrebarea in legatura cu faptul ca a fost perceput ca un sustinator aproape fatis al lui Traian Basescu, a raspuns: "Aceste lucruri nu au nimic... Nu au legatura cu Traian Basescu. Au de-a face cu impunerea statului de drept si cu respectarea propriilor legi".

Pentru ca pe urma sa adauge: "Chestiunea in vara aceasta a fost ca Parlamentul dumneavoastra a dat niste legi referitoare la desfasurarea referendumului. Apoi, in ultima clipa, a inceput sa faca schimbari la aceste legi, iar CCR a decis ca acest lucru era neconstitutional", a explicat ambasadorul.

Despre oportunitatea exercitiului din 29 iulie curent s-a pronuntat cat se poate de clar insusi unul dintre membrii Curtii Constitutionale, celebra Aspazia Cojocaru. Judecator, care, ulterior, nu si-a mai recunoscut sub niciun chip opinia facuta public. La noi, libera exprimare implica si tabula rasa.

Scutul american

Asadar, domnul Gitenstein nu l-a aparat anume pe Traian Basescu, ci a militat pentru respectarea legilor, "fie ca se refera la democratie, la politicile fiscale, la licitatii sau la orice altceva". Suna ca la cartea cu axiome.

Ce esantion al democratiei veritabile poate fi mai convingator decat acela al procurorilor colindatori de adrese satesti si laici chestionatori rurali pe tema referendumului? Urmarind expunerea, rezultanta politicilor fiscale este abrupta, cu varful in jos, iar de gaunoasele licitatii romanesti se tem pana si eschimosii.

Reprezentantul american a incercat sa puna sub semnul similitudinii sistemul prezidential din cele doua tari, in sensul ca seful statului este ales de popor, pentru o perioada de timp limitata. Cu precizarea ca in Statele Unite nu-l poti demite pe presedinte decat daca e pus in mod formal sub acuzare de Camera Reprezentatilor, judecat in Senat si demis.

"In peste 230 de ani, noi nu am facut asta niciodata in SUA. Si stiti de ce? Pentru ca noi consideram ca e important ca presedintele sa aiba autoritatea de a actiona cat timp o face in limitele Constitutiei si isi indeplineste atributiile in mod legal, in acea perioada. Persoana e aleasa intr-un anumit an si isi duce la bun sfarsit mandatul. Este o chestiune importanta, o problema de stabilitate", a declarat ambasadorul.

Istorie si prezent

Sa vedem diferentele, care nu sunt deloc minore. Statele Unite au aproape doua secole si jumatate de democratie, iar Romania doar 10% din acest palmares, ca sa ne referim la segmentul de dupa restartul din '89. Acolo, in Lumea Noua, daca un demnitar se afla doar sub suspiciunea unei incalcari a legii, isi semneaza cu onoare hartia de adio functiei. Cand apar si dovezile ce denota ca a mers prea departe, e pierdut.

Prin demisia de dupa scandalul Watergate, Richard Nixon a evitat mecanismele juridice ale capetelor de acuzare (obstructionarea justitiei, abuz de putere). In concluzie, nu a fost judecat sau condamnat. Noul presedinte Gerald Ford l-a gratiat, faptul conferindu-i imunitate de jurisdictie pentru orice posibile infractiuni comise in mandatele sale. Acceptarea gratierii inseamna, in termeni legali americani, acceptarea vinovatiei.

Apoi, de unde referendum in State? Am convingerea ca daca s-ar fi apelat, prin absurd, la acest instrument democratic, iar presedintele-tinta ar fi obtinut procentajul din Romania lui iulie curent, era de multa vreme istorie.

Ca sa nu mai zicem ca, in SUA, locatarul Casei Albe nu practica partizanatul cu vreunul dintre cele doua partide mari si late (democrat si republican). Fireste, nici nu beneficiaza de aportul puzderiei de formatiuni politice-surogat atasate din interes Puterii.

Statornicia ca pretext

Ar mai fi lucruri de spus despre "stabilitatea" invocata in interviu. Ea se obtine prin performanta, nu prin inechitate sociala, de pilda. Poporul e "operat" la venituri pe motiv de criza, in vreme ce demnitarii, alesi - unii prin redistribuire - sau numiti, devin colectionari de averi impresionante. Relatia de sustinere a cetatenilor nu poate continua, iar "alegerile sunt capcane pentru idioti", cum nota J.P. Sartre.

Tot ca o insula de stabilitate sau, daca vreti, o punte intre "imperialismul in descompunere" si unele parti ale lumii era considerata Romania lui Ceausescu. Singura tara din blocul rasaritean, cu exceptia URSS, care mai detinea relatii diplomatice cu Comunitatea Europeana, Israel si RFG. Un apreciat mediator in Orient.

Acea relativa simpatie de care se bucura "carmaciul" de la Bucuresti in randul unor marcante personalitati politice ale vremii (Nixon, Ford, regina Marii Britanii, Charles de Gaulle) provenea de la discursul din 1968 in cazul Cehoslovaciei cotropite de surorile Pactului de la Varsovia, ca si din pozitia semirebela fata de Moscova.

Pe urma, "Mesia" de Scornicesti a dat timona peste cap, relativa disidenta s-a estompat, i-a copiat pe asiaticii cu regim penitenciar si a urmat inevitabilul sacrificiu de Craciun.

Banii verzi

In fine, rezonul forte expus de domnul Gitenstein este cel numit "investitii". Pe ambasadorul american il intereseaza, normal, sustinerea intereselor tarii sale in Romania. Intr-adevar, orice dolar este crucial pe piata noastra. Drept urmare, sustinerea lui Traian Basescu in timpul procedurilor de suspendare vine de la sine. Schimbarile pot aduce impredictibilitate.

Seismele financiare din zona euro au efecte peste tot in lume, iar administratia de la Washington nu poate "admira" impasibila un trist si periculos spectacol banesc. Desi reactia in lant a crahului mondial are unul din capete la Lehman Brothers. Or, asta este una din fatetele acelui laitmotiv botezat "stabilitate".

Din alt punct de vedere, cel extern, graficul constantei relatiilor romano-ruse, dorite pozitive candva in discursul de la Bucuresti al lui George W. Bush, ramane mult sub curcubeul inghetat.

Concluzionand, spusele domnului Gitenstein, ale carui bagaje se pregatesc de Otopeni, redemonstreaza faptul ca adevarul nu e intotdeauna pur si niciodata simplu, cum scria odinioara Oscar Wilde.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...