AUR: instructiuni de folosire

Autor: Ovidiu Alexandru Raetchi - parlamentar
Joi, 10 Decembrie 2020, ora 12:07
9475 citiri

In conditii normale (adica atunci cand sunt mici si democratia e consolidata) partidele anti-sistem sunt mai degraba o oportunitate pentru societate. Ele articuleaza o stare de nemultumire difuza a publicului, o duc pe scena politica, ii ofera o forma stridenta si neconvingatoare si, prin asta, o fac sa dispara si sa se linisteasca de la sine.

Un partid anti-sistem de acest tip a fost PPDD, care a trait un singur ciclu electoral, nu a lasat urme si a facut ca in mandatul 2016-2020 sa nu mai avem experimente anti-sistem in Parlament. Intr-o democratie, beneficiul structural al unui partid anti-sistem este ca obliga sistemul sa se corecteze si sa se coordoneze. In lipsa lui, ideile radicale, absurde si exotice isi pot face loc in partidele sistemice, mari.

Partidele anti-sistem obliga partidele mari sa se debaraseze de extremisti. Ele actioneaza ca un vaccin, facand societatea si partidele respectabile sa se imunizeze in fata mesajelor populiste. Fireste, cu o conditie: sa fie suficient de mici incat sa se dovedeasca irelevante in jocul parlamentar. Sa nu isi poata impuna ideile. Intocmai ca o doza corecta de vaccin - organismul trebuie intarit in fata amenintarii, nu slabit de aceasta. In general, insa, din fericire, partidele anti-sistem sunt partide cu succes electoral mic - mediu in cel mai rau caz. Chiar si exemplul cel mai dramatic de partid anti-sistem, cel nazist, nu obtinuse in confruntarea electorala un scor care sa ii asigure din oficiu preluarea puterii - Hitler a ajuns la guvernare mai degraba din prostia si nehotararea sistemului interbelic german.

La prima vedere, partidul anti-sistem al momentului, AUR, are mai degraba datele unui PPDD benign. Este facut tarziu, aparent in pripa, si a adus pe lista grupuri eterogene, care vor rezista cu greu impreuna. Nu are experienta parlamentara si o vreme nu va reusi sa inteleaga ce se intampla in legislativ. Pe liste par sa isi fi facut loc personaje exotice, care vor face media sa isi fixeze un ton ironic si ostil la adresa sa. In primul an de activitate, parlamentarii vor avea tendinta (cumva fireasca) sa spuna lucruri pompoase, marete, ceea ce va spori veselia generala.

Prin pozitiile reactionar-crestine ale unor lideri ai sai, AUR va pune presiune asupra partidelor mari sa isi clarifice si modernizeze pozitiile in privinta drepturilor minoritatilor sexuale (parteneriatul civil), relatiei dintre biserica si stat, autonomiei universitare in chestiuni precum identitatea de gen. Aici partidele mari au anumite intarzieri in Romania, au avut pozitii neclare in mandatul 2016-2020 si vor fi probabil impinse de AUR inspre o abordare mai europeana. Teoretic, e foarte posibil ca in 2022 sa vedem o parte semnificativa a parlamentarilor AUR in siajul altor partide, in timp ce nucleul dur este redus la un sfert din grupul parlamentar actual. E ceea ce s-a intamplat cu PPDD.

Fara sa cunosc oferta AUR si fara sa fi avut contact in campania electorala cu mesajele sale, cred totusi ca vorbim despre un partid de lider, in care locotenentii se vor pierde rapid pe drum. Luptele pentru putere vor incepe rapid si George Simion va ramane singura figura relevanta. Restul grupurilor adunate in jurul sau (anti-masca, anti-vaccin, "Antonescu nu a fost asa rau", "legionarii au facut si lucruri bune", "sa ne mai lase Occidentul cu drepturile minoritatilor") nu au avut pana acum o relevanta politica reala. Au intrat in Parlament tractate de Simion si, e drept, de o prezenta scazuta la vot, care a facut ca voturile AUR sa nu se poata dilua intr-o masa mai larga de voturi pro-sistem.

In activitatea unionistilor lui Simion exista probabil trei perioade relevante: a. unionismul sistemic (2012-2015); b. unionismul anti-sistem (2016-2019) si faza politica actuala. In prima perioada i-am cunoscut pe unionisti si, in cateva randuri, am colaborat. Prin 2014, de pilda, am dus la Balti, la liceul B.P. Hasdeu, carti in limba romana la invitatia lui Simion. Conducea pe atunci, impreuna cu Marius Lulea, Platforma Unionista Actiunea 2012. Ne cunoscusem cam de un an, cand formasera un grup de parlamentari "Prieteni ai Unirii".

Incercau sa obtina joburi si internshipuri pentru studentii basarabeni veniti in Romania cu burse, organizau actiuni culturale peste Prut - totul era decent. Obiectivul lor - asumarea unui traseu pentru reunirea cu Basarabia - devenise atunci, in ultimii ani ai mandatului Basescu, un obiectiv imbratisat de la Cotroceni. Daca mi-am pus in 2014 problema ca ar sta cineva in spatele lor, as fi pariat mai degraba pe "baietii nostri". Dar nu sunt convins ca era neaparat nevoie de un sprijin ocult: la acel moment, cand nationalismul romanesc era mai degraba unul anti-maghiar, intoarcerea privirii catre romanii din Moldova parea mai degraba o perspectiva tonica.

Din acest motiv, unionistii erau sprijiniti de multi politicieni - incepand cu presedintia (nu stiu daca la nivel de Basescu sau doar de vreun consilier pentru romanii de pretutindeni) si terminand cu zeci de primari din tara. Cred ca sansele, la acel punct, sa vorbim despre o implicare ruseasca in proiect sunt infime; in Romania, probabil din ratiuni de buget, rusii fac lucruri de mantuiala (Dancila presedinte, Sputnik, atacuri neprofesioniste ale ambasadorilor la adresa unor valori nationale) - si nu ii vad investind in 2012 intr-o miscare pe care sa o activeze abia in 2020.

In aceeasi perioada, am mai mers la doua evenimente ale Platformei Unioniste - de aceasta data in Romania. Erau tabere si scoli de vara pentru elevii si studentii din Basarabia. Una prin Ilfov, alta la mare, in Jupiter-Saturn. Din nou, totul parea pozitiv - iar locurile de cazare pareau asigurate de autoritatile romane.

Dupa anexarea Crimeii de catre Putin si dupa ce Occidentul a stabilit o strategie de raspuns la expansionismul rusesc, lucrurile au inceput sa se schimbe. Intamplator, a fost si momentul in care Klaus Iohannis si-a inceput primul mandat la Cotroceni. Cand vedeai cum a actionat Putin in Ucraina, cum cauta pretexte pentru actiuni agresive - erai obligat sa privesti cu mult mai mare prudenta miscarea unionista. Ea putea fi folosita in Basarabia ca pretext pentru o escaladare pe care un stat NATO nu si-o permitea. Miscarea nu trebuia nici manipulata, nici infiltrata - era suficienta numai ca pretext. Iar Romania era datoare fata de aliatii sai din NATO sa nu isi asume niciun risc in aceasta directie.

Banuiesc ca acela a fost un moment in care s-a produs o ruptura progresiva intre Simion si clasa politica. Din 2015, simpatia care venea inspre miscarea unionista dinspre reprezentantii statului s-a diminuat din prudenta si ratiuni tactice. Iar unionistii au raspuns prin actiuni in care presiunea lua locul dialogului. In 2016, in preajma alegerilor, unionistii au petrecut o noapte in Piata Universitatii, solicitand discutii cu liderii politici. Au avut loc si imbranceli cu jandarmii. Unii lideri politici au acceptat intalnirile si si-au exprimat simpatia pentru cauza Basarabiei si pentru unionism. Dar toata atmosfera era schimbata. Se simteau dintii scrasnind. Nu mai era colaborare, ci o politica de forta.

Mai erau si alte probleme. Uneori, in galeria echipei nationale de fotbal, mesajele unioniste se amestecau cu nationalismul brutal - iar unii din liderii miscarii te dojeneau atunci cand il numeai pe Antonescu, asa cum se cuvine, un criminal. Intr-o continua dialectica, miscarea se izola de sistemul politic si raspundea radicalizandu-se. Iar accesul pe scena politica, inceput in 2019, a avut loc in aceasta formula anti-sistem, in care proiectul pornit in anul 2012 a fost acoperit de cele mai radicale grupari din societate.

Nu imi dau seama in ce masura George Simion chiar a internalizat valorile aliatilor sai bizari sau a facut doar o alianta tactica cu ei pentru a intra in Parlament. Nu sunt total convins ca gesturile sale de forta (retinerea si expulzarea din Moldova, ciocnirile cu jandarmii romani) nu au fost decat mutari gandite pentru a-i creste potentialul politic. Daca este un jucator politic abil - si nu as exclude aceasta ipoteza - el intelege faptul ca nu are niciun viitor politic in actuala companie si cu actualele mesaje.

Citeste si https://ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2020/un-episod-cu-george-simion-momentul-de-aur-dintre-ponta-ghita-si-basescu-1649568

Daca AUR isi va pastra linia electorala cu care a fortat accesul in Parlament, el va deveni un politician izolat, urmat de un grup tot mai subtire de adepti. Abia acum rusii, care se regasesc integral in valorile "suveraniste" ale AUR, se vor repezi sa ii ia in brate miscarea - si stim cu totii cat de prost sfarsesc toti politicienii romani aplaudati de Sputnik. Sigura lui sansa de a face politica pe termen lung, asa cum banuiesc ca isi doreste - daca, repet, e un actor lucid, nu un radical autentic - este sa se separe progresiv de propria miscare (care oricum se va risipi dupa un an-doi) si sa fie asumat de un partid sistemic (cel mai probabil PSD).

AUR nu este semnalul unei crize reale in societatea romaneasca. Un astfel de partid nou, anti-sistem apare ciclic, mai ales atunci cand o parte din vechea clasa politica e epuizata si in curs de evacuare electorala (Tariceanu, Ponta, Oprea - oameni care beneficiau de un timp de antena mult mai mare decat capacitatea lor de a genera interes si incredere, ceea ce irita publicul) si cand tinerii aflati la inceput de cariera, fara mare experienta politica, se orienteaza catre o oferta inedita si usor de gasit cand deschizi televizorul (PPDD) sau pagina Facebook (AUR).

AUR va fi, foarte probabil, un partid anti-sistem de un singur mandat. Radicalismul sau din aceasta faza va obliga partidele sistemice sa isi corecteze propriile neajunsuri ideologice si sa adopte legi necesare intr-o Romanie europeana. Grupul parlamentar AUR se va risipi usor si nu va lasa urme adanci pe scena politica, cu exceptia lui Simion, care a dovedit ca are propria tractiune electorala - cu conditia ca el sa iasa rapid din compania radicalilor si sa se devina un parlamentar sistemic, asumabil ulterior de un partid aflat intr-un moment de criza electorala.

Citeste si https://ziare.com/politica/aur/in-opinia-lui-madalin-hodor-aur-este-un-rezultat-al-ideilor-legionare-care-au-germinat-in-societate-inca-din-anii-90-1649536

Ovidiu Raetchi este un politician, politolog si scriitor roman, deputat in Parlamentul Romaniei si vicepresedinte PNL Bucuresti. A absolvit Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. Reprezinta in Parlament romanii din Orientul Mijlociu si Africa, printre care si militarii din Afganistan. Este membru al Comisiei pentru Aparare si al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni din Camera Deputatilor. A publicat: Esteistica (2004), Din Agora (2012), Anti-Dughin. Civilizatia Crestin-democrata si un proiect pentru Rusia (2014) si Teoria Marelui Licurici & alte idei de dreapta (2014).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citeste si:
Una dintre fiicele lui Putin a comentat cu ironie sancțiunile Occidentului: ”Cum vom supraviețui fără mozzarella?”
Una dintre fiicele lui Putin a comentat cu ironie sancțiunile Occidentului: ”Cum vom supraviețui fără mozzarella?”
Maria Vorontsova (37 de ani), una dintre cele două fiice ale lui Vladimir Putin din prima căsătorie a șefului de la Kremlin, ar fi făcut comentarii acide, de pe un cont de socializare ascuns,...
Gerhard Schröder, apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, a fost privat de o parte din privilegiile sale de fost cancelar al Germaniei
Gerhard Schröder, apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, a fost privat de o parte din privilegiile sale de fost cancelar al Germaniei
Fostul cancelar federal german Gerhard Schröder, apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin şi deţinător al mai multor funcţii de conducere în companii ruse, a fost privat de o parte...