Duminica suntem asteptati la vot pentru a da verdictul unei luni de campanie. In ajun de alegeri, poate fi un bun moment pentru o privire finala asupra "meniului" zilei de maine.
Din start as disocia scrutinul din Bucuresti de cel din restul tarii, pentru ca insasi clasa politica functioneaza diferit in Capitala si in provincie.
Proiect vs carisma
In Bucuresti, ca de obicei, in prim plan este batalia pentru primaria Capitalei urmata, mult mai palid, de cea pentru sectoare. Aproape pe nimeni pare sa nu fi interesat oferta pentru consilii.
Daca am intreba un bucurestean care sunt candidatii pentru primarii, probabil ca ar nimeri destule nume, dar daca l-am intreba despre listele pentru consilieri, probabil ca anonimatul candidatilor s-ar dovedi total.
Este un paradox, pentru ca, de fapt, consiliul, ca parlament local, are painea si cutitul. Votul pe lista il face insa neinteresant pentru electorat. Asa ca in timpul campaniei pare sa nu se fi schimbat nimc din ierarhia pe care o stiam deja: PD-L, PSD, PNL.
Electoratul nu s-a aratat insa prea interesat nici de protagonistii bataliei pentru primarii, desi am avut o campanie mai bogata in proiecte decat in alti ani. Mai bogata in proiecte, dar mult mai anosta.
Candidatii s-au impartit practic in doua categorii - dirigintii de santier si politicienii. Din prima fac parte in primul rand Vasile Blaga si Leonard Orban, amandoi cu programe complexe, destul de realiste, deci vrednice de analizat.
Ma indoiesc insa ca aceste proiecte au si ajuns ca atare la electorat, pentru ca ambele personaje sunt total necarismatice, fara urma de magnetism. Bucurestenii nu sunt interesati sa asiste la seminarii stiintifice despre reabilitarea orasului, desi, la drept vorbind, de fapt de asta ar avea nevoie.
Oamenii stiu insa si ca, pe langa santiere, primaria inseamna multa abilitate politica si presupune calitati de lider autentic asa ca doresc un dozaj corect al celor trei ingrediente.
Politicienii sunt Sorin Oprescu si Cozmin Gusa. Cei care stiu sa vanda, insa nu prea au ce. Cei doi au pornit pe acelasi culoar antisistem, pe care apoi doctorul a reusit sa-l ocupe in cea mai mare masura cu ajutorul telenovelei candidaturii sale precum al unui discurs de tip Basescu, cu teme copiate de la actualul presedinte.
Carismatic si bun jucator, Oprescu devine insa catastrofal cand ajunge la fondul problemei. Programul lui este mai mult oral, pentru ca pe hartie a pus doar, cel mult, o schita. Oral si-a lansat autostrada suspendata, despre al carei traseu nu stie mare lucru decat ca va fi paralel cu... inelul median al Bucurestiului.
Probabil ca acest paralelism stupid va fi pentru el ce-a fost Magurele pentru Geoana, eclipsand pana si faptul ca pentru doctor intre Lacul Morii si Plumbuita nu e mare diferenta.
Independenta lui Oprescu este si ea la fel de credibila ca autostrada sa suspendata si la fel de posibila ca paralelismul invocat.
Cosmin Gusa a emis si el o minunatie: mutarea Garii de Nord la Chitila, simplu si ieftin de facut, pentru ca, stie el, sinele de cale ferata sunt foarte usor de deplasat. Dupa aceea n-a mai avut timp de proiecte, slava Domnului!, pentru ca s-a lansat cu toate fortele impotriva lui Sorin Oprescu, intrat abuziv in zona lui.
In ceea ce-l priveste pe Cristian Diaconescu, candidatul oficial al PSD a incercat sa fie si profesionist, si politician si n-a fost pana la urma nici una, nici alta. El este de fapt cea mai trista figura a acestei campanii care s-a dovedit, pentru el, o eroare imensa.
In aceste conditii, electoratul, destul de amortit chiar si pe segmentul sau cel mai efervescent, cel portocaliu, pare sa se indrepte tot catre un vot emotional in favoarea pseudo-haiducului.
E drept ca si legenda pe care se bazeaza Sorin Oprescu incepe sa se cam spulbere si din cauza lipsei de substanta a acestuia, dar si a acuzatiilor tot mai sustinute de falsificare a listelor cu semnaturi.
Motaiala din tara
Daca in Bucuresti a fost liniste, in teritoriu a fost de-a dreptul motaiala. Dupa ce presedintele Traian Basescu a pronuntat cuvantul blat, toata presa a descoperit traditionalele intelegeri din judete, unde criteriile locale sunt mult mai importante decat cele de la centru.
La Cluj, PSD colaboreaza relaxat cu PD-L, iar in Mures la aceeasi combinatie se adauga si PRM, pentru ca in Satu Mare triunghiul sa devina patrulater prin asocierea PNL.
Democrat liberalii si social democratii se simt foarte bine in aceeasi barca si in Constanta, Vrancea sau Bacau, iar PSD face casa minunata cu PNL prin Teleorman, Botosani sau Dolj.
Ni s-a spus ca prin votarea uninominala a presedintilor de consilii judetene vor fi inlaturate negocierile dintre partide. Aiurea! Infloresc, dar din preponderent postelectorale au devenit preelectorale.
Si, pana la urma, cred ca nici nu sunt neaparat de condamnat. Ce altceva inseamna politica decat arta negocierii? Poate ca multe dintre comunitatile locale au mai mult de castigat din astfel de intelegeri pe criterii esentiale in zona respectiva, decat respectand politica, in mare masura doar viscerala, de la centru.
In pofida motaielii, miza presedintiilor de consilii judetene este foarte mare pentru ca ei vor avea pe mana foarte multi bani, inclusiv europeni.
Toate partidele au trimis la bataie personalitati importante, unele dintre ele urmand sa-si gaseasca astfel un onorabil si banos loc de retragere de pe prima scena.
Se vor elibera astfel multe candidaturi pentru alegerile din toamna, candidaturi care ar putea fi revendicate de tineri.
In pofida diferentelor, Capitala si restul tarii au totusi cateva elemente comune. Peste tot am avut parte de o campanie pragmatica, fara prea multa emotie si fara batalii sangeroase.
Atmosfera efervescenta a altor alegeri a murit, ucisa in primul rand de candidatii insisi pentru care alegerile par mai mult o chestiune de calcul contabil pierdere - profit, decat de ideologie si pasiune.
Confruntarea a fost totusi, pe alocuri, sangeroasa, dar la propriu. Taberele s-au infruntat cu pumnii si picioarele pentru panouri si afise distruse. Bataile nu au fost mai multe decat in alte dati, dar fiind cele mai dinamice momente de campanie, s-au bucurat de o mediatizare pe masura.
Au mai razbatut cateva scandaluri - a dat sau nu mita Gheorghe Flutur, are sau n-are Mazare vile in Brazilia - dar cred ca ele au trecut fara sa lase urme importante.
Totusi, in pofida acalmiei, sa nu uitam ca rezultatul localelor va fi un semnal important pentru alegerile parlamentare, pe care-l pot influenta.
De exemplu, pierderea primariei Capitalei de catre PD-L ar reprezenta un adevarat seism cu efecte greu de anticipat pentru toamna.
Si a mai fost un element comun. S-a consumat inca o campanie sub semnul temelor si actiunilor presedintelui Traian Basescu. Politicienii, cu sau fara voie, au intrat in jocul lui, ceea ce a mai dezmortit cat de cat atmosfera. Ramane insa de vazut daca si electoratul ii va urma apelul de merge la vot.