Ce bine cade Ziua Copilului anul acesta! Sub paravanul ei se poate face nestingherit campanie in preziua si chiar in ziua alegerilor locale.
Sunt ultimele servicii electorale facute de copii, dupa o luna in care au fost expusi mai mult ca niciodata in afisele, spoturile publicitare si actiunile de campanie ale candidatilor.
Astazi, copiii sunt folositi chiar la cel mai inalt nivel. Bodgan Olteanu deschide din nou portile Camerei Deputatilor pentru a se juca cu micutii vizitatori de-a politica, in vreme ce Cristian Adomnitei, el insusi candidat la primaria Iasiului, organizeaza impreuna cu Guvernul "Ziua portilor deschise" la Palatul Victoria, pentru copii, profesori si parinti.
Pentru ca oportunitatea sa fie stoarsa la maximum, invitatia a avut aspect de convocator ceausist, inspectoratele scolare avand obligatia sa trimita situatia centralizata a vizitatorilor programati.
Accentul cel mare este pus, desigur, pe vizitatorii cu drept de vot: "La acest eveniment deosebit sunt asteptati, cu mare interes, sa participe si parintii elevilor vizitatori", scrie in circulara convocator trimisa de ministerul Educatiei.
Pana la urma, sa zicem ca nici nu e chiar atat de rea aceasta posibilitate acordata copiilor de a intra in Parlament si Guvern, adica in locurile unde sunt luate deciziile care le marcheaza fundamental viata, chiar daca vizita are o tipatoare culoare electorala.
Rau este ca deciziile luate in cele doua locuri, in toate celelalte 364 de zile ale anului, tin prea putin cont de interesele copiiilor. Rau este ca situatia copiilor romani, desi mult mai buna decat in urma cu 17 ani, lasa mult de dorit, mai ales daca ne comparam cu restul Uniunii Europene. Rau este ca pe agenda politicienilor romani interesele copiilor nu conteaza aproape deloc.
Copiii din afara portilor deschise
Romania are cea mai ridicata rata a mortalitatii materne si infantile din intreaga Uniune Europeana. Din 1000 de nou nascuti vii, 170 mor dupa nastere. In paranteza fie spus si rata avorturilor este de 5 ori mai mare decat in tarile vestice.
Si cum sa nu fie mortalitatea infantila atat de mare cat timp multi dintre copiii romani se nasc in maternitati mizerabile, insalubre si prost dotate, spitale in care numai pronia cereasca poate feri mama si copilul de o infectie intraspitaliceasca?
In plus, saracia din spitale atinge chiar si nivelul aparaturii de baza. Cum sa-i explici contabilei spitalului ca pentru o sectie de neonatologie nu sunt suficiente doar 3 sonde de intubatie pe luna, cand ele sunt de unica folosinta si esentiale in zeci de cazuri intr-o luna.
Daca scapa sanatosi din spital, copiii pot fi victimele parintilor care fac si ei ce se pricep. UNICEF a atras atentia ca in Romania educatia parentala este complet neglijata. Singurele informatii disponibile sunt datele empirice furnizate de ONG-uri sau cele de prin reviste mai mult sau mai putin serioase.
Nici acestea nu prea ajung insa la tara sau in comunitatile foarte sarace unde copiii sunt supusi, cu buna credinta de altfel, unor tratamente traditionale, de multe ori extrem de nocive, daca nu letale.
Asistenta medicala in mediul rural este inca mai mult decat deficitara, asa ca, daca se imbolnavesc, copiii din multe sate ori au zile, ori au parinti care pot sa-i duca zeci de kilometri pana la cel mai apropiat dipensar sau spital.
Pe salvarile putine, rudimentare si mereu in intarziere, multi dintre parinti au invatat, uneori ca urmare a unor tragice experiente, sa nu se prea bazeze.
Abandonul copiilor este in continuare la cote ridicate, fiind cauzat in mare masura de politicile sociale deficitare. Saracia, lipsa educatiei si a serviciilor la nivel comunitar sunt printre primele cauze ale acestui fenomen.
Odata abandonati, copiii sunt condamnati si de legislatia aberanta in privinta adoptiilor. Adoptiile internationale sunt practic blocate, iar cele interne intampina obstacole legale care pot dezarma si cel mai determinat cuplu din lume.
Educatia, desi gratuita si garantata, este de fapt o mare problema in Romania, de la cele mai mici varste. O treime dintre copii nu are acces la educatia prescolara. Goana disperata a parintilor dupa un loc in gradinita este deja o trista traditie a fiecarei primaveri.
In cazul rromilor situatia este de-a dreptul dramatica - sub o cincime ajung la gradinita, adica acolo unde incepe socializarea. Si apoi ne miram ca sunt neintegrati, needucati si devin antisociali.
Daca iesim din centrul Capitalei si al marilor orase, dam peste scoli prost dotate, multe dintre ele subrede sau santiere pe termen nedeterminat. Cate scoli au un numar suficient de calculatoare si laboratoare la standarde decente?
Mai nou au inceput sa dispara si terenurile de sport, devenite peste noapte fundatii de blocuri. Sub obladuirea deschizatorilor de porti de astazi, programele scolare sunt supraincarcate, depasite, neadaptate la lumea de astazi.
Elevii sunt indopati pana la nevroza cu informatii inutile, nu le este dezvoltat exercitiul logicii, al lecturii si creativitatea. Profesorii sunt tot mai slabi si chiar mai violenti, iar rechizitele si manualele scolare tot mai scumpe.
Copiii din mediul rural sunt in continuare discriminati fata de cei din orase prin conditiile mult mai proaste in care traiesc si inavata, asa ca sansele lor de afirmare in viata sunt din start amputate, realitate ignorata din spatele portilor astazi deschise.
Unul din trei copii romani are cel putin unul dintre parinti plecat la munca. Sigur, este in primul rand vorba despre optiunea adultului de a-si lasa de izbeliste copilul, cu consecinte dramatice pentru dezoltarea lui fizica si psihica, insa multi dintre acesti oameni sunt impinsi sa plece de saracia si lipsa de perspective din tara, iar asta e vina autoritatilor cu porti deschise astazi.
Asa dupa cum mamele sunt impinse inapoi la lucru cat mai rapid dupa nastere pentru ca indemnizatia acordata in timpul celor doi ani de concediu de crestere a copilului este foarte mica. Parintii stiu foarte bine cat de scumpe sunt toate produsele pentru copii, de la haine si pantofi, pana la jucarii. Este adevarat, alocatia lunara a crescut la 40 de lei, insa ramane ridicola in raport cu preturile.
Impinsi la munca sunt si multi copii. Numai in Bucuresti, potrivit satatisticilor organizatiei "Salvati copiii", peste 2500 de minori spala parbrize, cersesc, vand droguri sau se prostitueaza, sub ochii celor care astazi nu mai stiu ce porti sa deschida.
Sanatatea copiilor romani este permanent sabotata, incepand cu alimentele pe care le au la dispozitie. Romania are una dintre cele mai permisive politici in materie de aditivi alimentari. Multe dintre produsele preferate ale copiilor, sucurile si dulciurile de exemplu, sunt adevarate bombe cu E-uri.
La acest tip de agresiune se adauga poluarea foarte mare la care sunt expusi copiii din Romania, in orase de beton, cu tot mai putine parcuri. Nici sport nu prea au unde sa faca - locurile de joaca sunt insuficiente, bazinele de inot sau terenurile de tenis pot fi numarate pe degete.
Cele particulare, si ele putine, au tarife prohibitive. Multi copii, din familii modeste, isi rateaza probabil talente exceptionale in sporturi costisitoare, cu ar fi tenisul, pentru ca nu beneficiaza de niciun fel de sustinere din partea autortiatilor care - din spatele portilor larg deschise doar de 1 Iunie - se plang ca performantele sportive ale Romaniei sunt tot mai subtiri.
Si daca mananca prost, traiesc in poluare si nu prea fac sport, cum sa nu fie bolnavi? Diabetul, obezitatea, bolile cardiace si cancerul fac ravagii printre copiii romani.
Iar dupa ce se imbolnavesc, ce sanse au? In Romania, rata de supravietuire in Romania a copiilor bolnavi de cancer este de 50%, in timp ce in tarile dezvoltate ale lumii aceasta rata este de 80%.
In loc de porti deschise, de 1 Iunie, copiii ar avea nevoie zilnic de minti si suflete deschise, care sa gaseasca solutii de ameliorare a acestor probleme. Ma tem insa, ca, anul acesta cel putin, trebuie sa se multumeasca exclusiv cu portile deschise prin care au intrat in locurile unde se iau mult prea putine decizii in interesul lor.
-este independent de Ion Iliescu si mafiile politice (el s-a certat de... Vezi tot