Democratia in mare pericol. Cui ii pasa?

Tot ceea ce se intampla in politica romaneasca de ani buni ar putea provoca efecte cu mult mai grave decat rezultatele unui scrutin. Politicieni fara scrupule au sapat temeinic si fara intrerupere la radacinile democratiei romanesti.

Am ajuns ca majoritatea romanilor sa se intrebe de ce au nevoie de un parlament, indiferent daca are una sau doua camere, sa nu mai citeasca decat presa tabloida si sa nu se mai uite decat la programele tv de divertisment, politic sau nu, si sa nu-i mai intereseze votul.

1.Parlamentarism si viata politica

Prestatia lamentabila a parlamentarilor, mizele mici si personale care au inghitit toate energiile, sacrificarea sistematica a interesului public au sapat o prapastie de netrecut intre Parlament si popor. Cred ca numarul romanilor care se mai considera sincer reprezentati de parlamentari, care mai cred ce spun acestia, care mai respecta institutia suprema a democratiei este foarte mic.

Parlamentarii se lamenteaza ca sunt in coada topului increderii, insa nicio secunda nu se culpabilizeaza. Sa nu se mire daca oamenii vor merge in numar mare la referendumul propus de Traian Basescu. Ar merge in numar chiar mai mare daca cineva ar propune defiintarea Parlamentului sau eliminarea clasei politice.

Scarba si/sau indiferenta vizeaza intreaga clasa politica si, in masura mai mica sau mai mare, toate institutiile statului ocupate de politicieni, inclusiv guvern si presedintie.

Democratie fara viata politica si parlamentarism nu poate exista, insa prea putini romani mai cred in acest lucru pentru ca nu resimt vreun beneficiu din partea celor care-i conduc. O tagma politica nesimtita a compromis aceste valori.

2. Presa si dezbaterea publica

Presa romaneasca a ajuns la cel mai jos nivel al credibilitatii din ultimii 20 de ani. Principala cauza trebuie cautata tot la politicieni care n-au avut liniste pana cand nu si-au cumparat cea mai mare si mai consistenta parte din ea.

Dar nu este vorba numai despre ziaristi care si-au vandut constiinta pe un pumn mai mare sau mai mic de bani oferiti direct de partide sau de mogulii care isi joaca interesele cu politicienii. Este vorba si despre ziaristi incompetenti, baieti si fete fara cultura, fara experienta, fara principii, atrasi ca fluturii de lumina unei cat de mici celebritati sau ametiti de mirajul puterii pe care o da pixul.

Cert este ca au ramas foarte putini jurnalisti si bine pregatiti, si de buna credinta. Iar daca presa nu e credibila si puternica, cine sa cenzureze in mod corect si, mai ales, constructiv viata politica. Toti se scalda intr-o mocirla, nu-i asa? In acest moment, libertatea presei este sabotata de chiar breasla in prea mare masura incompetenta si imorala.

Dar, odata cu presa, se prabuseste insasi notiunea de dezbatere in Romania. Nicaieri nu se discuta lucruri serioase, teme mari care presupun seriozitate, echilibru si, mai ales, documentare. Iar daca o astfel de tema se strecoara cumva pe agenda publica, asa cum a fost problema riscurilor sociale si demografice ale Romaniei, ea este rapid ingropata in derizoriu prin reducerea la un aspect marginal, dar tabloid.

Dezbaterea se reduce la colportarea unor declaratii. Ce a zis ala, despre celalalt si cum a reactionat cel vizat. Dezbaterea este total irelevanta si neconstructiva, un fel de divertisment cu actori platiti regeste, la randul ei fara nicio legatura cu intersul real al oamenilor.

3. Vot si campanie electorala

Pentru ca nu mai au incredere in politicieni oamenii se duc din ce in ce mai putin sa voteze, convinsi ca, indiferent cine ajunge la putere, lor tot nu le va fi mai bine. Dar politicienii au mai avut o tehnica de a face praf importanta procesului electoral esential si el pentru democratie.

Rand pe rand, lideri importanti s-au inghesuit sa acuze fraude electorale, niciodata dovedite. De la Corneliu Vadim Tudor, la Traian Basescu, la Mircea Geoana si Crin Antonescu au vorbit sau vorbesc cu atata foc, dar fara dovezi, despre fraudarea alegerilor, incat romanii au toate motivele sa creada ca degeaba se duc la vot pentru ca scrutinele oricum vor fi fraudate.

Si, tot din zona alegerilor, a fost compromisa demult notiunea de campanie electorala. In loc sa fie perioada in care politicienii ataca teme importante si prezinta proiecte serioase si viabile, in limitele competentei lor si in interes public, in Romania campania este similara cu o licitatie de minciuni care de care mai gogonate sau perioada in care fiecare cauta cu bata gleznele si gatul celorlalti. In functie de gust, poate fi tot un spectacol de divertisment si tot pe bani multi, dar nu are nimic de-a face cu democratia.

In aceste conditii, reformarea clasei politice devine o chestiune de chiar supravietuire a democratiei in Romania. Dar cine s-o reformeze?

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...