Atentie romani, democratia este pe cale de a fi abuzata in mod inimaginabil de o ticaloasa prevedere care sa limiteze candidaturile prezidentiale prin impunerea unei garantii in valoare de 1.200.000 de lei de cap de doritor!
Pierderi ireparabile pentru viata politica sunt pe cale sa se produca prin bararea marsului triumfal catre Palatul Cotroceni a unor personalitati alde Bratianu zis Cartof, Mudava vindecatorul care voia sa penetreze poporul, Nati Meir fara numar sau mai stiu eu ce geniu pe veci neinteles in afara cabinetelor de specialitate.
S-a revoltat raul si ramul, s-a cutremurat frunza si, cum putea lipsi?, Mircea Geoana de asa netrebnicie.
Si, desigur, inainte de a gandi macar o clipa daca o astfel de reglementare n-o fi cumva chiar utila pentru democratie, s-a cautat vinovatul. Cine altcineva decat suspectul de serviciu, Traian Basescu, care ar tremura zi si noapte de frica unor adversari precum cei mai sus mentionati, a lui Sorin Oprescu sau a eternului castigator fraudat Corneliu Vadim Tudor si n-ar mai sti ce sa inventeze ca le puna piedici?
Acum, daca e sa ne gandim la principalul beneficiar al unei astfel de prevederi, adica la cel care s-ar teme cel mai tare de Sorin Oprescu (desi bag mana in foc ca primarul general al Capitalei va gasi rapid cele 300 de mii de euro), numele lui e Mircea Geoana, in pofida tropaiturilor de mare democrat care nici de taxa n-a auzit, nici despre ea n-a vorbit cu Viorel Hrebenciuc. Pentru Mircea Geoana, Sorin Oprescu echivaleaza cu spectrul ratarii turului al doilea.
Dar macar dupa ce ne-am racorit cu toate procesele de intentie cu putinta, poate analizam la rece si demonizata propunere.
Ea apartine Autoritatii Electorale Permanente si suna cam asa: orice candidat la presedintie trebuie sa depuna, pe langa lista de semnaturi, si o garantie de 1 200 000 de lei care ii vor fi restituiti daca obtine cel putin 1% din voturile valabil exprimate.
Asadar, raman fara acesti bani doar cei care obtin mai putine voturi decat semnaturile primite pentru sustinerea candidaturii. Nu este asadar o taxa pe candidatura, ci, in functie de rezultat, una pe prostie, distractie sau semnaturi falsificate.
Care o fi pierderea?
Daca un candidat nu poate obtine nici macar 1% din voturi dupa o campanie electorala, este clar ca omul nu are ce sa caute in competitie. Daca nu-si da seama din prima de anvergura proprie, banii il pot pune pe ganduri, pentru ca suma nu este neglijabila, iar daca vrea sa se distreze oricum cu o tema atat de serioasa, atunci macar sa fie o distractie scumpa.
Cat despre candidatii cu sanse reala, inconvenientul garantiei nu este devastator. E o naivitate sa crezi ca fara fonduri substantiale poti intra in cursa prezidentiala. Campania electorala costa chiar si fara aceasta garantie, asa ca, din start, ea nu este accesibila decat celor care au o sustinere de partid sau sponsori puternici.
E drept, nimeni nu pariaza pe cai morti, asa ca, intr-adevar, alte Mudava nu vor gasi, probabil, sponsori dispusi sa arunce banii pe geam. In schimb, pentru candidatii cu sanse reale, garantia, pe care oricum o vor recupera, nu schimba mare lucru.
Care ar fi castigul?
Eliminarea, macar partiala, a circului din campania electorala ar putea reda o oarecare tinuta acestei confruntari pentru cea mai importanta demnitate in stat. Aruncarea in derizoriu a campaniei este extrem de paguboasa pentru ca irelevanta grobiana mascheaza temele cu adevarat serioase.
Nu dezbatem proiecte, pentru ca suntem prea preocupati sa combatem minute in sir despre periutele de dinti ale lui Nati Meir sau cine ce stie ce alta ineptie rostita sau comisa de un candidat de 0,1%.
Sigur, un filtru cam la fel de eficient ca garantia baneasca ar fi profesionalismul presei, care sa refuze aberatiile, insa cum in Romania presa este avida de el, acest filtru este, dimpotriva, un aspirator.
Daca luam in calcul datele din anii trecuti, jumatate dintre candidatii la prezidentiale au obtinut sub 1%, deci garantia fie i-ar descuraja, fie ar aduce statului bani frumosi.
In absenta bruiajelor colorate si total lipsite de substanta, exista sanse ca mesajul candidatilor sa fie perceput mai corect, bun sau rau cum este el, iar rezultatele din turul intai al scrutinului sa nu mai fie distorsionate din cauza unor glume proaste.