Abia scapati din noaptea totalitarismului, priveam cu nesat la TV zi si noapte spectacolul oferit de dezbaterile CPUN, un fel de Parlament alcatuit 50% din FSN si alte 50% din cate 3 reprezentanti ai partidelor nascute in focul acelor zile.
Ochii insa ne erau atintiti spre legendarele figuri de politicieni interbelici, retorica si gestica lor reusind sa lege cumva firul rupt al politicii romanesti de peste 45 ani.
Se regaseau acolo in nuce mai toate ideologiile de pe mapamond, mai toate curentele politice europene, dar si destui sefi din varii sectoare economico-sociale, avocati, medici, profesori, "experti" ai Securitatii si ai Academiei PCR Stefan Gheorghiu, mai toti adusi acolo de revolutionari ca Brucan, Martian, Iliescu... Cum a fost posibil? Simplu: personalitatile remarcabile ale politicii, gazetariei, stiintei si culturii faceau parte din structurile fostei Securitati, iar FSN nu avea incredere in partidele istorice.
Ce este circul politic?
E o combinatie intre actori, saltimbanci, mascarici si politicieni devenita fenomen de masa cu sprijinul mass-media. De la ei au deprins romanii sa faca politica, fostele scoli de partid dovedindu-si repede inutilitatea.
Principalii actanti politici ai vremii au observat ca imaginea publica, notorietatea se pot consacra prin intermediul catorva gesturi si fraze bine mestesugite, de dorit cu incarcatura comic-beletristica, usor de retinut, incat era foarte greu de deosebit actorul de politician.
Notorie este existenta, unica pe mapamond, a unui partid parlamentar din mantaua lui Caragiale, numit "liber-schimbist" cu destui adepti si chiar cu oarece rezultate. Caci la inceput circul politic a fost axat pe clovnerie-oratorie, mai toti fiind mari mesteri la imperecheri de cuvinte si sensuri care de care mai deocheate.
Fiind arta si stiinta, politica ar fi trebuit invatata
Privind fara manie si fara partinire acele vremuri, e usor de priceput ca principiile si doctrinele politice starneau oroare, iar cei cativa practicanti erau repede taxati pentru vorbaria lor pasareasca pe care nu o intelegea poporul, aceasta fiind prima faza a politicii noastre de masa.
In absenta unei adevarate elite credibile si modelatoare, in conditiile in care cei cativa politicieni cu ceva activitate interbelica precum seniorul Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Radu Campeanu, Sergiu Cunescu erau desfiintati, diabolizati, politicienii, buni, rai, aveau de gestionat treburile interne si externe ale tarii.
Nefiind timp de carte, nici de studii politice, cu o scoala politica nici azi prea rasarita, circul si politicienii panglicari au continuat a face cariera, in timp ce politicienii scoliti cu greu prind un loc in colegii, consilii. Pe deasupra, bestelirea carturarilor continua de la cel mai inalt nivel.
Circul a inceput sa plictiseasca
Necazul e ca, dupa doua decenii de politici publice improvizate, de circ, vorbarie si spectacole vetuste cu bai de multime aranjate pe bani, in sfarsit romanii par sa-si doreasca altceva sau cel putin asa arata cele cateva sondaje. A nu se uita ca rezultatele proaste ale guvernarilor recente au scos lumea in strada, provocand demiterea a doua executive.
Intre timp, vechii actori au devenit cabotini. Nestiind sa faca altfel de politica, se iluzioneaza cu succese facile: in loc sa explice situatia-limita in care s-a ajuns, isi acuza adversarii, incercand sa-i linseze mediatic; in loc sa-si recunoasca spasiti vinovatia ca sa castige capital electoral fie si prin victimizare, ies in fata multimilor cu amenintari la adresa celor de alta parere. Pentru ca le lipsesc laudatorii, isi ridica singuri osanale.
Circul si urnele
Azi circul politic a capatat efecte hilare, fara a mai aduce cine stie ce avantaje la urne. Merge mana in mana cu incompetenta, provocand saracie si daune, nu doar morale, greu de acoperit.
In plus, amestecand in batalia politica romaneasca, de o parte ori de alta, tot felul de personalitati ale UE si organizatii partizane occidentale, politicienii nostri vor pierde intaietatea in propria tara, iar centrele de decizie se vor muta, ca in alte vremuri zbuciumate ale istoriei, in afara granitelor.
In aceste conditii, Parlamentul isi va pierde din suveranitate, si asta nu neaparat din pricina integrarii mai stranse in UE, ci pur si simplu din lipsa competentelor si a profesionalismului.