Orbiri politice si uciderea democratiei

Se spune ca puterea corupe. Dar ce face coruptia din puternici? Ii orbeste. Ii umple de trufie, lenea de a gandi si ingamfarea rapindu-le capacitatea de a deslusi drumul pe care n-ar trebui sa-l paraseasca vreodata.

Cea mai grava orbire ii afecteaza pe politicienii care isi inchipuie ca apara democratia desfiintand-o. Bunaoara, dispretuind mintea, vointa si opinia celor care i-au votat. Sau ingradind, in numele armoniei si al combaterii polarizarii, libertatea de opinie si expresie.

Toate acestea sunt valabile oriunde. Romania si Europa, in care, pentru prima data in istorie, un politician ca Dacian Ciolos promite sa joace un rol realmente insemnat, nu fac exceptie.

In Romania, dispretul fata de alegatori (manifestat intre altele in temenele fata de dusmanii democratiei) e frate bun cu desconsiderarea intereselor statului si demolarea coloanei sale vertebrale institutionale.

De pilda, e clar in interesul statului roman sa aiba o justitie functionala. Una independenta, demna de un stat de drept. N-o are. Caci definitiva condamnare a lui Dragnea nu i-a redat-o dupa ce ultimii trei ani pesedisto-dragnioti i-au furat-o ca s-o distruga. Dar n-au distrus-o oricum. Ci temeinic si pe termen lung, cu implicatii tragice pentru viitorul si libertatea romanilor.

Fiindca i-au lichidat-o cu complicitatea unor institutii cheie pentru orice democratie, precum Parlamentul, Guvernul, Curtea Constitutionala si cu sustinerea magistratilor cumparati, corupti sau decerebrati, din CSM si din afara CSM.

Cu ajutorul lor si al unor functionari publici si politicieni semetiti de putere si de coruptia pe care o genereaza, s-a creat rau-famatul SS romanesc, politia politica supraveghind justitia si anulandu-i independenta cot la cot cu o "Inspectie Judiciara" demna de un stat stalinist. GRECO cere, imperativ, desfiintarea SS-ului.

Institutii puse pe butuci

Dar in Romania doar institutiile necesare sunt puse, rapid, pe butuci. De pilda TVR, o institutie publica de toata jena condusa in hiperpolitizarea ei de un personaj de film de groaza. Distrugerea independentei acestei televiziuni si deturnarea menirii ei de for de informare esential pentru democratie s-a produs instantaneu dupa accesul la putere al USL.

Ambele actiuni par a reprezenta, in continuare, ratiunea de a fi a TVR. Cum se explica, altfel, refuzul sefei televiziunii de a lamuri in Parlament prezenta supraponderala a lui Dragnea, in studiourile ei, intr-o campanie electorala in care torpilarea democratiei a inceput prin absenta paritatii politice, prin partizanat si dezechilibrarea prezentei actorilor politici in emisiuni.

Si s-a terminat printr-o noua spoliere a romanilor, prin jaful revoltator al despuierii celor din diaspora de dreptul lor de vot.

Nu e singura institutie necesara care s-a vazut distrusa prin politizare. La fel a patit CCR. La fel, sau prin taieri de buget cu incalculabile consecinte pe termen lung pentru un popor al carui acces la modernizare depinde de o educatie eficienta, au patit si vor mai pati nenumarate unitati culturale vitale, de la bibliotecile orasenesti sau ICR-ul condus candva remarcabil de echipa lui H.R.Patapievici, la gradinite si scoli.

Ori Teatrul Evreiesc de Stat. Dotat cu un buget infim, situat la antipodul importantei exceptionale pentru prestigiul Romaniei, acest mic teatru a ajuns in vizorul lacomiei unei primarii proverbiale in materie de birocratie debordanta. Si de gestiune falimentara.

Cu un numar halucinant de aproape 45.000 de angajati, primaria reginei pesediste a pilelor, kitschului si icoanelor pe rochii, Gabriela Firea, a ajuns sa aiba net mai multi salariati decat extrem de birocratica UE.

In timp ce arunca in dreapta si in stanga cu banii romanilor, primaria Firei i-a cerut subit, prin email, Maiei Morgenstern, sa taie cu o jumatate de milion de lei bugetul minuscul al teatrului pe care-l conduce. Asa, peste noapte, cum se opereaza mai toate schimbarile in rau ale Romaniei.

Ce orbire a apucat-o pe Firea? Dar pe responsabilii occidentali? Ce superbie l-a cuprins pe Macron, ca sa-l oblige pe Ciolos sa dezavueze, indirect, principiile parlamentarismului european, anuntandu-l pe candidatul de varf al principalului grup din PE, Weber, ca liberalii si socialistii se vor opune numirii sale in fruntea Comisiei Europene, desi omul concurase din postura de candidat de varf?

Ce democratie mai e asta?

Si ce l-a apucat pe fostul secretar general al CDU, Tauber, ori pe actuala sefa a formatiunii sale, Kramp-Karrenbauer, ca sa propuna, in reactie la provocarile adversarilor politici si ai populismului de dreapta, masuri sporite de cenzura si de limitare a dreptului la opinie?

Se spune ca puterea corupe. Dar ce face coruptia din dregatori? Ii orbeste, determinandu-i uneori sa omoare si democratia, si propriile lor sanse de a se mentine la butoane.

Perspectiva de a se masura cu adversari politici duri si retoric abili nu e pentru nimeni placuta. Dar e dezastruoasa din unghiul unor politicieni care s-au obisnuit sa se lafaie la putere necontestati democratic cu adevarat, gratie ingaduintei unui electorat mai degraba obedient, trezit brusc din toropeala de viteza propagarii informatiei si dezinformarii pe retelele sociale.

Orbiti de propria adastare indelunga la putere, unii dintre ei se iluzioneaza ca ar putea rezista la butoane scurtcircuitand noua era a Internetului. Iau deci de gat libertatea din retea propunand cenzura si ingradiri ale dreptului la opinie si exprimare, operate in numele armoniei.

Care-i sminteste si pe altii. De pilda, regimul chinez. Dar Europa nu e Asia. Argumentele noilor cenzori occidentali invoca, pe langa impunerea in lumea digitala a legilor din lumea analoga, combatarea urii generatoare de crime si delicte.

Or, cele din urma se contracareaza cu structuri de securitate functionale, nu cu atacarea esentei democratiei, care e libertatea de constiinta, de opinie si exprimare.

Masurile reactionare nu salveaza democratia, cum par a crede promotorii ingradirii libertatii, ci o desfiinteaza inainte s-o lichideze dusmanii ei, dupa ce extremistii vor fi ajuns, vai, la putere, prin alegeri libere, castigate pentru ca, punandu-se in scena ca victime ale cenzurii, i-au convins pe multi.

Petre M.Iancu

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...