Portretul unui anonim

Autor: Remus Pricopie , profesor
Joi, 03 Ianuarie 2019, ora 07:11
10499 citiri

La inceput, nu-l bagi in seama.

Cand il remarci, il consideri lipsit de importanta, fara fundatie, fara potential sau, altfel spus, "cantitate neglijabila".

Apoi observi cum incearca, din ce in ce mai insistent, sa fie in proximitatea puterii. Pana la urma reuseste. Initial, nu joaca un rol, pentru ca nimeni nu-l crede capabil de ceva bun, dar este si el acolo, in incapere. Miroase, pandeste, incearca sa gaseasca o cale prin care sa se faca util.

Dupa ceva timp, vrea mai mult: un scaun la masa puterii. Nu conteaza care, scaun sa fie.

Si sparge gheata: se ofera voluntar pentru treburile pe care ceilalti le refuza. Din acest moment, ajunge sa fie responsabil pentru ceva, nu in lumina reflectoarelor, ci la adapostul intunericului.

Nu-l deranjeaza sa lucreze mai pe inserat.

Nu-l banuieste nimeni ca ar avea valori, standarde sau dileme morale. Dar, din pacate, nu este banuit nici de faptul ca are ambitii nemasurate. Ca persoana, este destul de insipid si incolor, prin urmare este greu sa te raportezi la el cu admiratie sau cu dispret.

Desi "a evoluat" ierarhic, ramane in afara atentiei celorlalti.

Nu-i place. Vrea si mai mult.

Se furiseaza, se lipeste, profita din plin de bunul simt al altora, dar si de neatentia lor.

La un moment dat, identifica "prada cea mare": Sefu'. Da, chiar seful lui. Ii elimina pe toti cei care ii stau in cale si ajunge in vecinatatea acestuia. Ii tine trena umil, fara sa trezeasca banuieli. Il asfixiaza cu declaratii publice de iubire si cu alte oferte de servicii - pescuit, vanat etc.

Intr-o zi, profitand de un anumit context, reuseste sa-l execute: scurt, pe la spate, fara reguli, fara lupta.

Preia conducerea.

Radiaza de bucurie. Incepe sa se joace cu butoanele puterii. Ii place. Parca se desprinde de sol. Parca zboara, iar Cerul isi deschide portile pentru el. Ii place si mai mult. Prinde curaj. Cere sa se vada cu cativa sfinti.

Nimic.

Se mai joaca cu butoanele. Apasa si mai tare pe ele, cat pe ce sa le faca tandari. Nu-l intereseaza consecintele. Nu are timp de asa ceva. Vrea la Masa Cea Mare a Puterii. Un scaun cat de mic, dar scaun sa fie. Plateste oricat. Are de unde.

Nimic. Sfintii nu-i raspund.

Se enerveaza.

Incepe sa auda un zgomot de fond, din ce in ce mai puternic, care il trezeste din somnul mesianic.

De data asta nu-i place chiar deloc.

Realizeaza ca este pe scena, in lumina reflectoarelor, in mijlocul unor proteste, iar el este HUIDUITUL.

"Cum se poate asa ceva?", se intreaba.

Verifica repede pe cine nu a platit. Poate ca de acolo i se trage.

Nu-i place ce aude.

"Cum adica nu-i pot plati? Dar ce, ei nu au un pret?", continua incurcat.

Pentru el, ecuatia este simpla: vrea puterea, nu avalansa de priviri exigente, critice. Iar ceea ce se intampla acum este inadmisibil: la scena deschisa, este vazut de toata lumea cum "da foc tarii".

"Ce vreti? Reguli, standarde, valori, libertate de opinie ...?! "

Complicat!

Nu este in firea lui sa dea socoteala cuiva. Era obisnuit cu o singura regula - "fara reguli" - si cu o singura "valoare" - EL.

Dar nu se lasa.

Pentru ca nu-i convin "cartile", vrea sa refaca jocul, dupa principiul "oameni noi, reguli noi". Vrea "disciplina". Vrea controlul absolut.

Inclusiv "Codul de procedura impotriva incendiilor sociale" trebuie rescris. Urgent!

I se spune la ureche: "Sefu', putem!".

Ii place.

Se mai linisteste.

Parca incepe sa viseze iar.

Mai intreaba de sfinti - discret. Inca spera la niste intalniri.

In acelasi timp, cauta specialisti in perdele, cosmetice si fumigene - in mare, alchimie sociala. Un domeniu nou pentru el, de care nu avea nevoie cand lucra la umbra intunericului. Pana la urma gaseste cativa, dar cam scumpi si fara rezultate spectaculoase.

Insista.

Noii specialisti (tot scumpi) sunt mai versati. Ii recomanda sa se prezinte in fata cetatii drept "salvatorul", "parintele natiunii", sa vorbeasca despre "radacinile tarisoarei lui" (nu prea le cunoaste, dar pune pe cineva sa-i faca repede un conspect), sa vorbeasca despre familie, despre copii, despre munti, dealuri si campii inundate de lapte si miere. Sa arate cat de bun este EL si cat de rai sunt ceilalti.

In PARALEL (este fascinat de acest cuvant - PARALEL - il foloseste foarte des) sunt comandate, de pe piata neagra a istoriei, niste baxuri cu ura, extremism, xenofobie, antisemitism ..., in fine, tot ce mai gaseste prin rafturile nostalgicilor sau ale profesionistilor dezbinarii. Marfa este distribuita imediat si gratuit, prin intermediul galeriilor de fotbal si al coristilor independenti, prin piete, targuri, cluburi, baruri, poienite, discoteci etc.

Evita bibliotecile. Si soarecii de biblioteca. Si asa (il cam) "rontaie" prin expozitiile de litere si fotografie, dar si prin cluburile de rock si jazz - foarte influente.

Este totusi optimist.

Dupa asa o operatiune complexa (si costisitoare), asteapta nerabdator rezultatul: flacara iubirii populare.

Nimic. Nu se aprinde.

Palpaie slab, undeva pe la 4-5%.

Este foarte mahnit.

Isi exprima iar dezamagirea fata de specialistii in alchimie sociala.

"Am bagat o gramada de bani in ei si nu sunt in stare sa faca albul negru si negrul alb?"

Nici sfintii nu (i) se arata.

"M-am cam saturat!" - isi iese EL din fire.

Pana la urma, ca un barbat adevarat, cu genunchii tari, hotaraste sa lupte fara perdea, fara cosmetice, dar mentine fumigenele - i se par eficiente.

Mentine si specialistii. "Nu se stie, poate le iese, totusi. Si nu sunt chiar asa de scumpi!"

Decide sa fie EL, cel dintotdeauna, dar de data asta in plina scena. Revine la vechile tehnici: minte, ademeneste, ameninta, jigneste, intinde curse, devoreaza naivi.

Chiar daca inca are fotosensibilitate, nu se mai fereste de reflectoare.

Anunta ca nu-i mai este frica nici de "rozatoare".

Merge pana la capat.

Face proiectii de tara dupa chipul si asemanarea sa - adica luminos pentru el, dar intunecat pentru toti ceilalti.

Oranduieste lucrurile - nu-i prea iese. Cauta "vinovati" pentru greselile lui. Ii gaseste: sunt peste tot.

"Vinovatii" sunt cei care-l atentioneaza, critica, caricaturizeaza, ignora. Sunt cei in gratiile carora ar fi vrut sa intre, dar care l-au respins. Sunt cei care l-au parasit, desi ii numea candva "cei mai buni prieteni". Sunt cei care-i aduc aminte ca adevarata masa a puterii nu sta intinsa in sufrageria lui. Sunt cei care-l vad asa cum este: gol, nevertebrat, inconjurat de alte "cantitati neglijabile", adica SINGUR.

Devine alergic la tablite, caini, covrigi, trandafiri, la (lipsa de) prescriptii, la scrisori (inchise sau deschise), la aglomeratii, iar cosmarul nu se opreste aici.

Pana si vecinii au inceput sa strige. Si striga tare!

Se intreaba mirat: "Ce mai vor si astia? Sa-si vada de batatura lor, ca eu ma ocup de ograjoara mea!"

Se imbarbateaza si ameninta: "Sa nu dea Sfantul sa ajungeti la masa mea, asa, macar vreo sase luni, ca va arat eu cum stau lucrurile!"

I se spune ca este complicat sa te pui cu vecinii. Te pot da afara din cartier.

Este descumpanit.

Nu mai intelege cum merg lucrurile.

Pe vremuri era mai simplu.

De inspirat, nu a inspirat niciodata pe nimeni, dar se descurca. Negocia "ca intre barbati", nu la librarie, ci la carciuma, cu contractele pe masa. Si ce contracte!!! Se pare ca nici astea nu mai merg.

Nu-i place "noua ordine".

Se uita in jur, dupa ajutor. Poate-i altul care pricepe mai bine cum stau lucrurile.

Plateste, evident!

Nimic.

Si specialistii au disparut. Ultima data au fost vazuti la casierie.

"Ce semne ciudate! O fi ceva in aer?!"

Intr-o zi, este executat scurt, pe la spate, fara reguli, fara lupta. De ai lui.

* * *

Dupa o vreme, dupa ce se mai decanteaza lucrurile, Istoria se uita la el, pentru o fractiune de secunda. Decizia este simpla: nu-l consemneaza. Nu are de ce. Nu se deosebeste cu nimic de miile de alti anonimi - mici si meschini -, care, de-a lungul secolelor, au avut puterea, pentru o scurta perioada de timp, si au pierdut-o, pentru ca nu au fost in stare sa gandeasca si sa actioneze dincolo de interesele lor.

Remus Pricopie este profesor universitar, specializat in comunicare publica, participare publica, educatie, politici publice si dezvoltare durabila. A studiat si efectuat stagii de specializare in noua universitati din cinci tari. A fost ministrul Educatiei si Cercetarii in perioada 2012-2014. In prezent este si presedintele Bordului Comisiei Fulbright US - Romania, vice-presedinte al Asociatiei Internationale a Universitatilor - IAU, presedinte al Forumului Academic Permanent Uniunea Europeana - America Latina si membru al World Academy of Art and Science (WAAS) .



Citeste si:
Cursuri de conducere defensivă pentru șoferii care se aleg cu permisul suspendat. Cum arată inițiativa USR
Cursuri de conducere defensivă pentru șoferii care se aleg cu permisul suspendat. Cum arată inițiativa USR
Senatorul USR Cosmin Poteraș a depus luni, 29 noiembrie, o inițiativă care introduce cursuri de conducere defensivă pentru cei cu carnetul de conducere suspendat. Concret, Cosmin Poteraș...
Liviu Dragnea îl critică pe Raed Arafat: "Dacă voiam să-l schimb, îl schimbam"
Liviu Dragnea îl critică pe Raed Arafat: "Dacă voiam să-l schimb, îl schimbam"
Fostul lider PSD Liviu Dragnea îl critică pe șeful DSU Raed Arafat și consideră că acesta este mânat de dorința de a conduce singur sistemul de urgență din România. Dragnea spune că...