INTERVIU Adrian Cioroianu: "Unirea de la 1918 este un proces evolutiv pe care trebuie sa-l intretinem, altfel devine involutiv"

Doar cateva instantanee s-au pastrat de la Marea Unire din 1 decembrie 1918, fapt care arata lungul drum al societatii umane in ultima suta de ani si implicit al Romaniei, este de parere istoricul Adrian Cioroianu.

Istoric, profesor la Unviersitatea Bucuresti si ambasador UNESCO, Adrian Cioroianu declara intr-un interviu pentru Ziare.com ca fiecare generatie de romani are obligatia morala de a onora acest act fondator - Unirea de la 1 Decembrie 1918. In marele tablou universal in care schimbarile au o viteza uluitoare, accelerate de pandemie in 2020, Romania se afla in fata unor provocari carora trebuie sa le faca fata.

Partea plina a paharului, crede Cioroianu, este faptul ca "Romania de azi este cu mult mai unita decat cea din anul 1920. (...) Jumatatea goala e aceea ca generatiile prezente, cum spuneam, pot ajunge sa creada ca Unirea de la 1918 este un dat imuabil, pe care il meritam de la stramosi sau de la Dumnezeu - pe cand, in realitate, unirea (sau fiecare aspect pozitiv al societatii noastre de azi) este un proces evolutiv, pe care trebuie sa il intretinem zi de zi si an cu an (pentru ca altfel, din evolutiv, devine involutiv)".

Ziare.com: Intr-un material video din seria pe care o realizati "Cinci minute de istorie" - cunoscuta deja ca "istoria e cea mai frumoasa poveste", spuneti ca din pacate, in ceea ce priveste cel mai important eveniment fondator al istoriei noastre - Unirea de la 1 decembrie 1918, au ramas doar cateva instantanee fotografice, dar niciun minut de filmare. Vorbiti in aceasta filmare si despre regretul celor care realizeaza documentare istorice pentru ca "ilustrarea" momentului e saraca, nu sunt nici macar 10 secunde filmate, in conditiile in care vorbim despre un eveniment atat de important, dar si de emotia celor peste 1.000 de delegati, despre cuvantarea istorica a lui Vasile Goldis. Pe de alta parte, daca ar fi sa ne gandim ca sunt cetateni care ar putea spune "ce rost mai are sa vorbim despre Unire?!", si, iata, inca un interviu despre 1 Decembrie, am putea folosi drept raspuns ceea ce spuneti in finalul filmari la care ma refer si anume ca "Unirea se construieste in fiecare zi". Cum anume?

Adrian Cioroianu: Da, este un fapt ca de la Adunarea de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, avem mai multe imagini fotografice, dar nimic filmat! Asta era epoca! Noua, astazi, cand suntem suprasaturati de filme si pixeli, poate sa ni se para bizar - dar aceasta diferenta arata lungul drum al societatii umane in ultima suta de ani. In general, din Romania de pana spre 1920-1925 sunt putine imagini filmate, chiar si cu familia regala. Pe de alta parte, aceasta realitate poate fi un subiect de meditatie pentru noi, astazi: in sensul in care, noua, azi, imaginile ni se par deja banale; deja ne pregatim pentru realitatea virtuala care ne va inunda vietile, pentru spectacole cu Dan Spataru sau Gica Petrescu (sau cine vreti dvs.) in care ei vor aparea ca holograme etc.

In acest sens spuneam ca "o tara se construieste zi de zi": schimbarile din fata noastra vor fi mai accelerate si, poate, mai bulversante decat ne putem imagina - si in sens bun, dar poate ca nu numai in sens bun (mereu o moneda are doua fete, metaforic spus!). Drept care, cred eu, nu trebuie sa consideram Unirea romanilor ca pe un dat, ca pe o mostenire de care noi beneficiem si atat; dimpotriva, eu cred ca aceasta unire este o constructie de zi cu zi, pentru generatiile de azi si pentru cele viitoare. Noi, profesionistii istoriei, avem o vorba: nimic nu e, ci totul devine! Din acest simplu motiv, da, cred ca fiecare generatie are datoria de onoare de a vorbi despre Unirea de acum 102 ani si despre ce putem face noi pentru a o consolida.

Ziare.com:Sunteti autor a unor volume de istorie. Veti lansa pe 1 decembrie o carte despre Regele Ferdinand. O personalitate de o importanta covarsitoare pentru istoria Romaniei. V-as propune un exercitiu de imaginatie, avand si aceasta carte dedicata personalitatii lui, cum ar arata aceasta lansare avand-l invitat chiar pe Ferdinand, intr-o Romania cum este ea astazi, in plina pandemie, dar si cu toata istoria care i-a urmat lui Regelui Ferdinand? Cum s-ar desasura dialogul, ce l-ati intreba? Care ar fi intrebarile care ar veni din public?

Adrian Cioroianu: Pentru mine, sincer, Ferdinand I este un personaj absolut emotionant. Cred ca a fost cel mai cult dintre toti cei patru regi ai nostri si, in plus, a fost cel caruia i-a fost dat sa faca alegerea cea mai grea pe care si-o poate imagina un lider in viata: sa lupte alaturi de natiunea in care se nascuse (doar era german, se stie) sau sa lupte alaturi de poporul caruia ii fusese dat sa-i devina Rege! O astfel de alegere, la drept vorbind, te poate duce direct la psihiatru! Dupa marturia propriului sau secretar, in vara lui 1916, dupa Consiliul de Coroana, cand, cu voia regelui, s-a stabilit ca Romania sa intre in razboi de partea Antantei (adica, impotriva Germaniei natale), Ferdinand s-a retras in biblioteca sa si a izbucnit in lacrimi! Inainte de a fi rege, el era, totusi, om! Tocmai pentru ca era rege la Bucuresti, el a ridicat sabia impotriva propriei sale tari - pentru ca asta cerea interesul de stat al Romaniei! Mie, acest lucru mi se pare ceva demn de un personaj dramatic shakespearian! Daca l-as intalni, i-as pune doar cateva intrebari, despre aceasta alegere dificila.

Ziare.com: Cand invocam figura Regelui Ferdinand vorbim de fapt si despre importanta monarhiei in Romania. Dupa moartea Regelui Mihai, despartirea fost un moment extrem de emotionant pentru societatea romaneasca. Sentimentul atunci a fost, indiferent de optiuni politice, de felul in care monarhia este privita in societate, pro sau contra, de comuniune nationala, chiar daca in tristete. Vibratia s-a simtit. Cum va explicati aceea emotie intr-o Romanie avand in spate istoria teribila a regimului comunist, a exterminarilor elitelor politice, a inchisoriilor, si apoi a unor 30 de ani de post-decembrist - o perioada inca convulsiva.

Citeste si https://ziare.com/stiri/cnsas/arhitectura-ororii-supravegherii-totale-a-populatiei-de-catre-fosta-securitate-inainte-de-1989-1642288

Adrian Cioroianu: Sincer, nu am un raspuns lamuritor la aceasta problema. Sigur ca, teoretic, dat fiind ca monarhia romana a fost desfiintata de regimul comunist (1947), normal ar fi fost ca, la caderea regimului comunist (1989), sa ne intoarcem automat la monarhie. Doar ca, se vede treaba, nimic nu este "automat" in istorie. 40 de ani inseamna putin pentru manualele de Istorie, dar inseamna totusi mult pentru viata generatiilor care au trait in Romania. Despartirea de Regele Mihai a fost intr-adevar emotionanta pentru multi romani (ceea ce e admirabil pentru noi, ca popor), dar, in acelasi timp, ramane de vazut cum se vor raporta generatiile prezente si mai ales cele viitoare la ideea de monarhie romaneasca. Nimic nu e decis in istoria viitoare, pot sa apara mereu surprize - dar, in acelasi timp, nimic nu este "obligatoriu" sau "automat". De fapt, trebuie sa retinem ca fiecare generatie traieste in prezent, cu prioritati ce tin de timpul sau - si e normal sa fie asa, intr-o democratie. Cei care se gandesc la reparatii istorice etc. sunt, de regula, o minoritate.

Ziare.com: Anul acesta, 1 Decembrie nu va mai avea fastul de alta data. An de an, s-a "chibitat" mult pe marginea fastului de 1 Decembrie, emotie amestecata cu multe dezamagiri politice, cu multe restante, esecuri. Dar acum, in plina pandemie, resimti importanta "emotiei", pentru ca despre "emotie" a fost vorba si la 1 Decembrie 1918.

Adrian Cioroianu: Eu as pune problema putin altfel. Tocmai pentru ca acest an 2020 a fost atat de bizar, as propune ca fiecare dintre noi sa mediteze mai profund la ideea de "unire" si la valoarea acestui cuvant! Tocmai pentru ca noi, din martie a.c., am fost mai curand separati decat impreuna, ar trebui sa reflectam la cat de importanta este unirea, comuniunea, aflarea-impreuna: de la nivel de popor pana la comunitate si chiar pana la nivelul familiilor! La ora la care vorbim, inclusiv la Paris sarbatorirea Zilei Nationale, de catre Ambasada si de catre Delegatia UNESCO, se va face in mod virtual - am pregatit mesaje filmate pentru comunitatea romaneasca, MAE si fiecare dintre noi am pregatit o paradigma de comunicare pentru prietenii si partenerii nostri straini etc., dar e clar ca e ceva inedit pentru noi toti, vom vedea rezultatele. Oricum, eu mi-as dori ca acest 1 Decembrie atat de deosebit sa ramana ca amintire, sa nu devina model pentru viitor...

Ziare.com: Anul trecut ati fost la Timisoara, am realizat un interviu la Festivalul International de Literatura, tema a fost literatura si revolutie, a fost prezent si Adam Michnik. Daca la aceea vreme cineva la acel festival ar fi vorbit auditoriului despre 2020 asa cum este el astazi, planetar, izolare, efecte sociale si economice, goana dupa vaccin, frica, clivajele, conspiratile, fake-news, cu toate acele imagini care vor ramane in istorie, as aminti aceea cu Papa Francisc singur in Piata San Pietro, rafturile goale in supermarketurile lumii, protestele, am fi zis cu toti ca e "prea de film". Cum "citeste" istoricul acest 2020? Istoricul care stie ca exista precedent "pandemic".

Adrian Cioroianu: Aveti dreptate. Nimeni nu s-ar fi gandit, anul trecut, la Timisoara. De unde rezulta concluzia, simpla, ca istoricul se simte mai bine vorbind despre trecut - nu despre viitor, pentru care nu are nici un glob de cristal. Pentru noi toti viitorul este impenetrabil. Putem avea anumite banuieli, mai mult sau mai putin intemeiate, dar nimeni nu stie precis ce va fi. Pe de alta parte, cu totii stiam ca o criza legata de ceva virusi poate izbucni oricand; dupa cum stim ca unii vulcani de pe Terra vor erupe, cu consecinte epocale poate, dupa cum stim ca in Romania vom avea in curand un mare cutremur etc. Deci, avantajul istoricului acesta este: tot ce se intampla, pentru el este o margea in lungul sirag al timpului; orice s-ar intampla, istoricii sunt cei care isi pastreaza calmul (ca sa zic asa), pentru ca ei stiu ca nimic nu este "pentru prima data".

Ziare.com: Terorismul nu a lipsit in aceasta pandemie. E o teorie cum ca criza economica pe care a adus-o pandemia, desi pare ca anul viitor unda de soc va lovi economic lumea, si anume si terorismul a fost lovit de pandemie, iar atentatele au si o componenta economica, nu doar ideologic-culturala. Iar anul acesta, atentatele nu au lipsit. Franta a fost lovita de atentate. Daca ar fi sa amintim decapitarea profesorului Samuel Paty, socanta.

Adrian Cioroianu: Eu nu cred in teoria ca terorismul ar fi fost domolit de pandemie. Daca te uiti pe harta lumii, terorismul (inclusiv terorismul islamic, dar nu numai) a lovit in tot acest timp, dar in alte spatii decat cele europene. Iar ceea ce s-a intamplat cu profesorul Paty, din Franta, nu este decat un episod dintr-o lunga poveste dramatica, care va continua - ma tem. Acesta este datul generatiilor noastre si al lumii contemporane: va trebui sa gestionam mai multe probleme, simultan: pandemia, terorismul, o eventuala criza economica viitoare, eventuale crize politice (in diverse tari afectate) etc. De fapt, noi, istoricii, stim ca nimic nu e cu totul nou, in aceasta poveste. Catastrofele, cataclismele, crizele etc. nu intreaba pe nimeni cand pot lovi; asa a fost mereu si va fi de-a pururi. Important este ca, indiferent de crize, unii dintre noi sa-si pastreze capul pe umeri si sangele rece. Cei care s-au panicat sau se vor panica sunt si ei semenii nostri, nu-i putem anihila, trebuie sa- intelegem. Dar lumea e mereu dusa mai departe de oamenii calmi si de rebelii imaginativi ai fiecarei generatii. Asa a fost mereu.

Ziare.com: In tabloul global mai mare avem si alegerile din America/Trump-Biden, dar avem si Black Lives Matter, avem si "razboiul" cu statuile, cu propria lor istorie. Care sunt restantele Statelor Unite ale Americii si ce deconteaza ele?

Adrian Cioroianu: Aceasta e o discutie foarte complexa. Asa cum trebuie sa fii roman pentru a vorbi la modul personal despre placerile sau neplacerile de a fi roman, tot asa - cred - trebuie sa fii de culoare pentru a vorbi la obiect despre restantele integrarii persoanelor de culoare, in toate societatile noastre. In cazul, concret, al Romaniei: personal, cred ca despre situatia minoritatii rome (sau tiganesti, cum este numele ei istoric) de la noi ar fi mai bine sa vorbeasca si sa ofere solutii de integrare intelectuali, activisti etc. care provin din aceasta etnie - pentru ca vor fi mai credibili pentru cei din acea etnie. Aceasta este lectia BLM din lumea occidentala - oamenii din acele categorii pe care ei insisi le considera discriminate este bine sa preia steagul campaniei, pentru ca nimeni nu o poate face, mai bine, in locul lor. Acesta mi se pare a fi un fapt pozitiv. In privinta "razboiului cu statuile", paradoxal sau nu, iarasi nimic nu e ceva nou, pentru un istoric. Contestarea efigiilor, a modelelor etc. e cu mult mai veche decat va puteti imagina. Dar, desigur, ceea ce se intampla acum merita o discutie mai ampla - pentru ca e o intreaga istorie in spatele acestor proteste.

Ziare.com: Istoricii au o privire mult mai nuanta atunci cand vorbim despre trecut si prezent, si cum se profileaza viitorul. Citirea e una mult profunda. Cum "cititi" lumea astazi - pentru ca 2020 e anul care pune pe masa toate vulnerabilitatile globale, pare ca problemele nu mai sunt nationale, ele se reflecta peste tot - criza lidershipului, populismul, gestionarea crizelor globale, rassimul, dar si terorsimul, Rusia, China, hipertehnologizarea, Inteligenta Artificiala in raportul cu omul, etica acestui raport. Cum arata lumea astazi si cum va fi ea maine?

Adrian Cioroianu: In modesta mea opinie, toate polemicile sau conflictele lumii contemporane (SUA-China, China-India, UE-Rusia, Israel-Iran etc.) vor pali in viitorul imediat in favoarea provocarilor ce vor decurge din marea revolutie spre care ne indreptam: avansul de neoprit al Inteligentei Artificiale. Aceasta va fi una dintre marile revolutii din istoria umanitatii, comparabila poate cu revolutia neolitica a agriculturii de acum 10-12 000 de ani, cea care ne-a sedentarizat si care a dat nastere satelor/statelor/regatelor/imperiilor s.a.m.d. Deci, simplu spus, eu asa "privesc" prezentul: dincolo de toate evenimentele de suprafata (care sunt efemere si periferice, inclusiv pandemia sau terorismul etc.), exista o evolutie de fond, care duce spre dezvoltarea inexorabila a acestei Inteligente Artificiale. Or, un istoric stie ca nici o generatie din trecut nu s-a putut opune unui progres tehnologic din vremea ei. Marii caligrafi ai Europei, care faceau superbele incunabule ale cartilor din Europa premoderna, e clar ca nu au vazut cu ochi buni acel modest tipar al lui Johannes Gutenberg - dar e clar ca Gutenberg a castigat partida, pe termen lung. La fel, crescatorii de cai din America de Vest care protestau impotriva extinderii retelei de cale ferata americana, in secolul XIX - cine a castigat, pe termen lung? Crescatorii de cai sau dezvoltatorii de cale ferata? Raspunsul il stie fiecare dintre noi. Pentru ca nici o generatie nu se poate opune avansului tehnologiei din epoca sa!

Ziare.com: Intrebarea de final, in acest tablou pe care l-am desfasurat in acest interviu, ar fi legata de Romania. Anul trecut, dar in special in 2018, s-a vorbit foarte mult despre Centenar. Romania - 100 de ani, varsta "frageda" pentru o natiune. Cum e Romania in acest tabloul global in care se pare ca, de fapt, anul 2020 nu e doar un an al tensiunilor social-politice si economice, al pandemiei, dar si un timp istoric al reasezarilor geo-politice, chiar istorice?

Adrian Cioroianu: In opinia mea, Romania de azi este cu mult mai unita decat cea din anul 1920. Din simplul motiv ca timpul inchide unele fisuri (chiar daca poate deschide altele, desigur, dar macar castigam experienta!). Aceasta e jumatatea plina a paharului. Jumatatea goala e aceea ca generatiile prezente, cum spuneam, pot ajunge sa creada ca Unirea de la 1918 este un dat imuabil, pe care il meritam de la stramosi sau de la Dumnezeu - pe cand, in realitate, unirea (sau fiecare aspect pozitiv al societatii noastre de azi) este un proces evolutiv, pe care trebuie sa il intretinem zi de zi si an cu an (pentru ca altfel, din evolutiv, devine involutiv). Da, in acelasi timp, e clar ca vom asista la unele reasezari geopolitice - ma gandesc aici la zona imensa a Arcticei nordice (care se topeste), la viitorul relatiei americano-chineze din Pacific, la zona mereu fierbinte a Orientului Mijlociu etc. Pe scurt fie spus: e clar ca nu ne vom plictisi in deceniile urmatoare. Mai curand cred ca va trebui sa avem nervii suficient de tari pentru a gestiona toate surprizele care vor veni. Pentru ca, da, istoria este mereu o insiruire de surprize succesive!

Citeste si https://ziare.com/stiri/cnsas/sistemul-de-supraveghere-a-populatiei-inainte-de-1989-nu-ii-ocolea-pe-tineri-acestia-erau-urmariti-daca-ascultau-muzica-a-strainaa-1646815

Europenii, neputincioși în a întări apărarea antiaeriană a Kievului. ”Dacă americanii ne-ar putea trimite sisteme Patriot”

Mai multe țări, inclusiv Franța, sunt reticente în a se despărți de sistemele lor de apărare avansate, chiar dacă secretarul general al NATO a încurajat capitalele europene să transfere...

Dacă “fiecare gospodină trebuie să știe să conducă statul”, orice bucureștean trebuie să știe să conducă PMB

Lenin a fost un vizionar, iar una din maximele lui, pe care o regasiti in titlu, pare a fi valabila si in Romania zilelor noastre... Aceasta este o radiografie a momentului politic actual, cu...