Editorial: Grupa prostilor si Liga derbedeilor

Dupa ce am privit mica dezbatere de la TVR, am realizat cine suntem. De-o parte poporul minunat in naivitatea lui de-a se agata de stele, fie si in somn, chiar daca n-are degete la maini si nu sare mai sus de zece centimetri de pe loc. De cealalta tot poporul roman, feroce in constiinciozitatea cu care se lupta sa se-agate de putere, real ca un cui batut in perete, chiar daca usor stramb, din cauza de prea multe degete.

E tot ce am inteles eu din reusita TVR de-a imparti candidatii in doua: "grupa prostilor", dupa cum a constatat amar independentul Ninel Potirca, si ailalta, a smecherilor.

Culmea e ca printre fetele plictisite ale moderatoarelor, usor incurcate de asocierea cu neinteresantii, cei fara de sansa, dar vii, au reusit sa se strecoare niste idei.

Fara indoiala ca nimeni n-a adus cheia scoaterii tarii la liman, s-au exprimat convingeri pe alocuri naive, au fost multe cuvinte fara sens, insa am desprins si niste aspiratii de bun-simt. Relaxare fiscala, reducerea TVA la alimentele de baza, scutire de impozite pentru cei ce promoveaza sisteme ecologice, eficientizarea cheltuielilor publice, controlul calitatii alimentelor, reforma constitutionala, dialog, echilibru, Rusia, Moldova, SUA.

Oamenii n-au aprofundat, pentru ca nu i-a intrebat nimeni. S-a pornit de la ideea ca nu poti rezolva ecuatia zborului cosmic cu o clasa de retardati. I-au scos un pic la tabla, pentru ca Alexadru Sassu sa nu para complet aplecat peste inelul lui Viorel Hrebenciuc, au bifat si i-au trimis acasa.

In patru saptamani de campanie, am cantarit si Liga derbedeilor. M-am si amuzat, am fost uneori incantat descoperind fraze pline de spirit, de foarte multe ori m-am enervat si am sfarsit prin a le pune cruce. Dar tot ce am cantarit au fost niste replici.

Sunt convins ca asa se va intampla si in aceasta seara, daca nu cumva cineva-l trimite pe Corneliu Vadim Tudor la Palatul Parlamentului pentru a se asigura ca face un asemenea circ incat cel putin Traian Basescu se va retrage de la confruntare, constatand ca dialogul este imposibil. Prilej pentru spargerea gastii.

Daca nu, vom asista la un sir de reprosuri care vor degenera in mitocanii, pentru ca asa sunt barbatii de stat. Nu rezista sa nu aiba ultimul cuvant, daca se poate scos din ghioaga. Nu va fi o discutie-dezbatere, de pilda teza care sustine relaxarea fiscala si stimularea consumului versus teza care spune ca nu ne putem permite, la un asemenea deficit, pentru ca variabilele pot aduce consecinte greu de anticipat.

Nu vom auzi nimic despre Compania Nationala Energetica sau plata datoriei catre FMI decat sub forma de acuzatii si insinuari despre clientela politica si tainuri. Fiecare va incerca sa obtina voturi din randul celor care isi spun ca se vor decide in ziua scrutinului, or pentru asta trebuie sa atace. Sa scoata ochii, sa bata obrazul si sa fie cat mai vanjosi.

Implinim 20 de ani de reprosuri, grele mosteniri si "ba p-a ma-tii". Vom alege dintre cei trei. In ciuda faptului ca ne-au dezamagit, chiar daca nu o recunoastem mereu, se pare ca inca nu am obosit. Si vorba aia: cere si ti se va da!